Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGUM
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 28/
Ședința publică din 11 Ianuarie 2008
Completul compus din
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, cu reședința în T-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.72 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 3062/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru pârâtul lipsă, av., pentru reclamanta-intimată R lipsă, av. în substituirea lui av., lisind Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria municipiului T-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, după care;
Reprezentanta pârâtului recurent învederează faptul că instanța de fond a judecat cauza cu viciu de procedură, pârâtul recurent la data respectivă fiind în Ungaria de preluare citației a semnat numita, fără să existe un proces verbal din care să rezulte că această persoană ar fi fost mandatara pârâtului pentru ridicarea corespondenței, motiv pentru care pârâtul nu a avut cunoștință de existența procesului. Solicită amânarea cauzei pentru a se dovedi acest viciu de procedură, a se interveni cu adresă pentru ca numita să dovedească eventuala mandatare pentru ridicarea corespondenței pârâtului, și eventual, pentru următorul termen de judecată să prezinte dovezi pentru a dovedi viciul de procedură de la instanța de fond.
Reprezentantul reclamantei-intimate declară că lasă la aprecierea instanței cererea formulată de reprezentanta pârâtului recurent.
Instanța apreciind asupra cererii de probațiune formulată de reprezentanta pârâtului recurent, o consideră nefondată și ca atare o respinge.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul, solicită admiterea lui, casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pe motiv de viciu de procedură și imposibilitatea pârâtului de a se apăra, modificarea în tot a sentințelor civile atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii de încredințare a minorului în favoarea pârâtului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Învederează faptul că pârâtul a avut loc de muncă și are și în prezent, iar reclamanta intimată nu a lucrat și nu realizează venituri nici în prezent, ea nu poate asigura condiții materiale corespunzătoare, are o viață de noapte foarte activă și ca atare nu are probitatea morală de a se ocupa de minor. Intimata a părăsit țara timp de 2 ani de zile lăsând minorul în grija bunicii materne, perioadă în care -sa întors în țară să-și viziteze copii doar de 2 ori pentru câteva zile. Pârâtul deține o hotărâre de decădere din drepturile părintești ale reclamantei. Subliniază faptul că procedura de citare cu pârâtul a fost viciată, ca atare acesta nu a avut posibilitatea de a formula o acțiune reconvențională.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu privire la lipsa de procedură cu pârâtul la instanța de fond învederează faptul că legislația română permite preluarea citației de către o un cunoscut al părții citate, deci consideră că nu subzistă impedimentul de natură procedurală la instanța de fond. Hotărârea de decădere din drepturile părintești ale reclamantei a fost pronunțată de o in ștanță din Ungaria, dar acea hotărâre nu este recunoscută de legislația română.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4367 din 07.11.2005 a Judecătoriei Tg.M s-a admis acțiunea formulată de reclamanta R, împotriva pârâtului, și a fost încredințat mamei reclamante, spre creștere și educare, minorul R, născut la 03.09.1994.
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere de 775.000 lei, începând cu data promovării acțiunii și până la majoratul minorului.
În esență, prima instanță, a arătat că ținând seama de împrejurările relatate de martori, atașamentul copilului față de mama sa, este în interesul acestuia să fie încredințat mamei reclamante, în baza art.65 Codul familiei rap.la disp.art.42 alin.1 și art.38 alin.4 Codul familiei.
Pensia de întreținere a fost stabilită potrivit art.94 alin.3 Codul familiei.
Prin decizia civilă nr.72 din 01.03.2007 a Tribunalului Mureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de, împotriva sentinței sus-menționată.
A fost obligat apelantul pârât să plătească reclamantei R, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că reclamanta oferă condiții de creștere și educare corespunzătoare minorului, care audiat în fața instanței și-a manifestat expres dorința să fie încredințat mamei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii pârâtului de încredințare a minorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prima instanță a reținut în mod eronat și nelegal că reclamanta ar fi cea care prezintă o garanție morală și materială, în vederea creșterii și educării minorului și nu realizează venituri.
Prima instanță nu a cerut de la reclamantă să facă dovada veniturilor realizate de aceasta, care nu a fost niciodată angajată, săvârșind infracțiunea de fals în declarații, prev.și ped.de art.292 Cod penal.
Reclamanta a efectuat foarte multe convorbiri telefonice de la reședința pârâtului din Tg.M,-, în timpul nopții, perioadă în care se presupune că ar fi avut grijă de copil.
Reclamanta nu numai că nu poate asigura condiții materiale corespunzătoare, dar acest comportament nu poate fi considerat ca un suport moral, dat fiind faptul că în toiul nopții pleacă la diferite intervale de timp din casă, fără a se cunoaște natura activităților ei nocturne.
De asemenea, s-au depus la dosarul cauzei fotografii cu sticle goale de băutură, pe care reclamanta le-a consumat singură sau în compania altor persoane în locuința pârâtului, în timp ce acesta a fost ocupat de procurarea celor necesare traiului.
Reclamanta a fost decăzută din drepturile părintești în ceea ce o privește pe fiica sa, aceasta fiind încredințată spre creștere și educare bunicilor paterni din Ungaria.
A mandatat două persoane pârâtul, pentru ca aceștia, în lipsa lui să aibă grijă de copil.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, și din oficiu, în limitele prev.de art.306 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată că recursul declarat este nefondat, din următoarele considerente:
Minorul R, a rezultat din relația de concubinaj al părților și s-a născut la data de 03.09.1994.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză G (30 dosar fond), (31 dosar fond), (53 dosar apel), R (95 dosar apel), rezultă că între părți au apărut neînțelegeri, pârâtul fiind cel care provoca certuri și scandaluri, minorul este timorat în prezența lui.
Minorul împreună cu mama sa locuiesc la o mătușă maternă, în Tg.M,-,.2, într-o casă compusă din 3 dormitoare, 2 băi, 1 bucătărie și living, fiind îngrijit corespunzător, cu toate utilitățile necesare, conform anchetei sociale efectuate (168 dosar apel).
Reclamanta în cursul lunii ianuarie 2007 plecat să lucreze în Spania, iar copilul a rămas în grija surorii și bunicii materne. Reclamanta a ținut legătura permanentă cu fiul, zilnic îl sună la telefon și îi trimite lunar 100 Euro.
Minorul, audiat în fața instanței (33 dosar fond) a precizat că dorește să fie încredințat la mama reclamantă.
De asemenea, cu ocazia efectuării anchetei sociale a declarat că este profund atașat de mama sa, ea fiind cea care se preocupă tot timpul de el, fiind susținută și ajutată de și bunica maternă a acestuia.
A precizat că tatăl său are un comportament neadecvat față de el pe care îl aplica atunci când acesta era acasă și locuiau împreună.
În toate situațiile, condiția esențială ce trebuie avută în vedere la încredințarea minorului spre creștere și educare, este interesul acestuia.
Minorul, după cum s-a văzut și-a exprimat clar dorința să fie încredințat mamei, ceea ce este hotărâtor și determinant în speță.
Este dovedit faptul că, în majoritatea cazurilor, copilul manifestă sentimente de iubire mai puternice față de mamă decât de tată, ceea ce impune să nu fie despărțit de ea.
Faptul că un părinte oferă condiții materiale mai bune sau că mama ar avea un alt prieten nu este suficient pentru a nu i se încredința copilul.
Nu s-a dovedit în speță că mama nu ar prezenta garanții materiale și morale, pentru creșterea și educarea corespunzătoare a copilului, că ar avea un comportament neadecvat normelor de conviețuire socială.
Reclamanta chiar dacă este plecată pentru o perioadă la lucru în străinătate, se interesează de copil, îi asigură cele necesare traiului, minorul fiind în grija rudelor apropiate, cu care se simte bine.
Reclamanta nu a fost decăzută din drepturile părintești, ci minora rezultantă dintr-o altă relație de concubinaj, a fost încredințată bunicilor paterni (57 dosar apel).
În altă ordine de idei, pârâtul nu a formulat acțiune reconvențională prin care, putea solicita încredințarea minorului, spre creștere și educare.
Apărarea invocată de pârât, respectiv viciul de procedură, nu poate fi primită, deoarece prima instanță, potrivit art.114 (4) Cod pr.civilă, i-a pus în vedere pârâtului că are obligația să-și aleagă un domiciliu procesual în România, unde urmează să se facă toate comunicările privind procesul aflat pe rolul acestei instanțe, însă pârâtul, deși are în proprietate un imobil, nu s-a conformat dispozițiilor instanței (16 dosar fond).
În această situație, potrivit aceluiași text de lege, recipisa de predare la poșta română a sesizării recomandate ține loc de dovada de îndeplinire a procedurii și care, se află la dosar (18, 25 dosar fond).
Referitor la hotărârea pronunțată de Judecătoria Orașului, (p. 20.640/2006/14 - 174 dosar apel) trebuie arătat că potrivit art.167 din Legea nr.105/1992, aceasta beneficiază de puterea lucrului judecat, dacă este recunoscută în România, potrivit procedurii reglementate de actul normativ mai sus arătat. Ori, o asemenea dovadă, în cauză, nu s-a făcut.
În ceea ce privește dreptul de a avea legături personale cu copilul, pârâtul poate intenta acțiune în justiție, pentru aplicarea prev.art.43 alin.3 Codul familiei.
Prin urmare, nefiind incident vreun motiv de casare sau modificare prev.de art.304 Cod pr.civilă, instanța, în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, cu reședința în T-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.72 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Sz.
Tehnored.CC/2 exp.
11.02.2008
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 83/2010. Curtea de... → |
|---|
