Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 83
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Protea Georgeta
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului civil - minori și familie - privind pe recurenta și pe intimatul, autoritate tutelară Direcția de Asistență Comunitară I, având ca obiect reîncredințare minor împotriva deciziei civile numărul 673 din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta și avocat pentru intimatul. Lipsește reprezentatul autorității tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- pricina este la al treilea termen de judecată;
- la primul termen de judecată instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul pe excepție.
Av. pentru recurentă, având cuvântul, solicită instanței să aibă în vedere împrejurarea că motivele de recurs s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Av. pentru intimat, având cuvântul, arată că recursul este nul, motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din punctele de la art. 304 Cod procedură civilă și solicită admiterea excepției cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 15002 din data de 9.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis - admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
A fost încredințat reclamantului, spre creștere și educare, minorul -, născut la data de 30.05.1992.
A fost obligată pârâta să achite lunar în favoarea minorului pensie de întreținere în cuantum de 127 lei, începând cu data de 23.07.2008 și până la majoratul minorului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta reîncredințarea minorului -, și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere.
S-a mai reținut că, prin decizia civilă nr. 94/ 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, copiii rezultați din căsătoria părților i-au fost încredințați spre creștere si educare pârâtei, iar, la data de 6.04.2008 a împlinit vârsta de 18 ani, fiind, în prezent, majoră.
Instanța de fond a constatat că s-au schimbat condițiile oferite de către pârâtă întrucât aceasta nu se mai îngrijește de minor și nu mai există comunicare între mamă și fiu, minorul exprimându-și în camera de consiliu dorința de a fi încredințat tatălui spre creștere și educare.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 673 din 14.10.2009, a respins apelul declarat de pârâta și a păstrat sentința judecătoriei.
Apelanta a fost obligată să plătească intimatului suma de 850 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, reclamantul a solicitat încredințarea minorului -, în vârstă de 17 ani, spre creștere și educare, cu obligarea pârâtei la obligarea unei pensii de întreținere, minor ce a fost încredințat inițial pârâtei prin decizia civilă nr. 94/ 6.02.2008 a Tribunalului Iași.
Potrivit art. 44 din Codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăror dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, instanța va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
În speță, tribunalul a constatat că minorul - este afectat psihic de starea conflictuală care există între părinții săi, considerând că mama sa este vinovată de această situație, care-i vorbește tatăl de rău și cu care, în prezent, nu are stabilită vreo relație de comunicare.
De asemenea, minorul a precizat în camera de consiliu că este apropiat de tatăl său care-l ajută financiar și cu care are o relație firească de părinte - copil.
Tribunalul a mai constatat că minorul locuiește cu ambii părinți într-un apartament și că, în prezent, sora acestuia, a, a devenit majoră și locuiește într-un alt apartament fiind alungată de către pârâtă, așa cum a precizat minorul și martorul.
Deoarece interesul superior al minorului este primordial în soluționarea acestei cauze, tribunalul a constatat că, pentru o dezvoltare armonioasă, psihică și fizică a minorului, se impune schimbarea măsurii încredințării acestuia spre creștere și educare tatălui și nu mamei.
Prima instanță a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat, minorul dezvoltând, în prezent, o afecțiune părintească către tată, acesta prezentând garanții morale și materiale care-i pot conferi o stabilitate emoțională.
În ce privește cuantumul pensiei de întreținere, în mod corect prima instanță a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 127 lei lunar, aceasta obținând, conform adeverinței emise de - OR L un venit mediu de 509 lei ( fila 47 dos. fond - iunie 2008 - oct. 2008), iar conform adeverinței de la fila 37 emisă de C SRL- în perioada decembrie 2008- aprilie 2009 avut un venit mediu de 545,20 lei, sumă ce se încadrează în cuantumul de din câștigul său de muncă pentru un copil prev. de art. 94 al. 3 Cod familie.
Pârâta a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ea susține că, în mod eronat, tribunalul i-a respins cererea de apel printr-o interpretare greșită a probelor.
Recurenta arată că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că între ea și intimat există o stare conflictuală permanentă, datorită intimatului.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din 15.01.2010, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursului.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurile prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În ipoteza în care partea nu arată vreun motiv de recurs, cum este cazul în speță, instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute în art. 304.
Dacă se constată imposibilitatea încadrării motivelor dezvoltate în unul din motivele prevăzute în art. 304 Cod procerdură civilă, sancțiunea este nulitatea recursului.
In prezenta cauză, recurenta nu a indicat vreunul dintre motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de aceasta se referă la greșita apreciere a probelor de către instanța de apel.
Raportat la criticile dezvoltate de către recurentă, Curtea reține că punctul 11 al articolului 304 Cod procedură civilă, referitor la întemeierea hotărârii judecătorești pe o greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor a fost abrogat prin art. 1 punctul 112 al nr.OUG 138/2000, astfel că nu-și poate întemeia recursul pe un text de lege inexistent.
Față de cele ce preced, Curtea constată că motivele invocate de recurentă nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar, în cauză, nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu, de către instanță.
În consecință, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de pârâta și se va menține decizia tribunalului.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta - aflată în culpă procesuală - va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs.
PE4NTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 673 din 14 oct. 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în rec.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.03.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Protea Georgeta
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 28/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
