Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 300/
Ședința publică din 13.05.2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 701 din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și autoritatea tutelară Consiliul Local G, în acțiunea civilă având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal au răspuns, pentru recurentul-pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și pentru intimata-reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., în susținerea recursului formulat, arată că intimata-reclamantă a încercat să inducă în eroare ambele instanțe cu privire la modalitatea și locul unde domiciliază recurentul-pârât, în sensul că locuiește la o altă adresă decât cea reală. Însă din probele administrate, respectiv ancheta socială aflată la fila 45 din care rezultă că locuiește singur, într-o cameră și bucătărie, întreținute corespunzător, proprietate personală, cu privire la refuzul pârâtului de a plăti pensia de întreținere însă, tot din actele depuse la dosarul cauzei de demonstrează contrariul, cu privire la renunțarea reclamantei de a mai pleca în străinătate și dorința de a rămâne în țară, în realitate ea plecând în continuare și astfel minora rămâne cu bunicii materni în loc să stea cu tatăl ei; conform art. 42 Codul familiei, trebuie avute în vedere interesele copiilor, cu ocazia încredințării acestora, și minora are nevoie de prezența părinților, înainte de cea a bunicilor.
Tot cu probele administrate în cauză, respectiv evaluarea psihologică și a abilităților parentale efectuate asupra sa, pârâtul a făcut dovada că minora-i poate fi încredințată, că aceasta are reacții ambivalente de acceptare și de respingere, aceasta având însușită noțiunea de familie.
În concluzie, având în vedere actele dosarului și motivele de recurs formulate, solicită admiterea recursului în sensul încredințării minorei tatălui. Cu cheltuieli de judecată.
Av., solicită respingerea recursului ca nefondat menținându-se decizia pronunțată în apel ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Inițial minora a fost încredințată tatălui iar în apel, urmare probelor administrate, aceasta a fost încredințată mamei ținându-se cont de vârsta minorului. S-a criticat de către pârât faptul că bunicii sunt cei care se ocupă de minoră, lucru care însă este absolut normal pentru aceste vremuri, știut fiind faptul că multe familii ar dori să aibă pe cineva care să aibă grijă de copii lor; s-a reținut că este în favoarea intimatei de a-i fi încredințată minora pentru că încă de la naștere aceasta s-a aflat în grija bunicilor. De asemenea, aceasta are o legătură bună cu mama sa, de afecțiune, locuiește într-un mediu constant și echilibrat, fiind astfel îndeplinite disp.art. 42 Codul familiei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.732/26.01.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea principală de încredințare minor formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă -, minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtului-reclamant, reclamanta-pârâtă fiind obligată să-i plătească acestuia și în favoarea minorei o contribuție lunară de întreținere în cotă de 20% din venitul minim pe economia națională, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul copilului.
Totodată, reclamanta -pârâtă a fost obligată să-i plătească pârâtului-reclamant suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora, născută la data de 21.04.2000.
Că minora locuiește în prezent într-un apartament cu două camere cu bunicii materni și împreună cu alte 5 persoane, reclamanta fiind plecată din țară, aspect rezultat și din referatele de anchetă socială.
S-a mai arătat că pârâtul-reclamant contribuie material la creșterea și educarea minorei în funcție de posibilitățile sale și de nevoile copilului, dar și afectiv prin vizitele făcute la domiciliul copilului și luarea sa la domiciliul tatălui.
De asemenea, instanța de fond a mai susținut că vârsta copilului constituie un criteriu ce se are în vedere la aprecierea intereselor sale superioare privind încredințarea, dar acest criteriu trebuie analizat în context și coroborat cu celelalte aspecte, printre care și posibilitatea fiecărui părinte de a asigura supravegherea și de a-și manifesta grija față de copil, conduita morală și preocuparea manifestată pentru creșterea lui.
Instanța de fond a mai arătat că este de necontestat că reclamanta-pârâtă se interesează de minoră și trimite în țară sume de bani și pachete pentru acesta, dar a apreciat că este în interesul minorei să fie supravegheată de unul dintre părinți, respectiv de tată, care are condiții mai bune de creștere și educare, chiar și în situația în care copilul este crescut de bunicii materni de la vârsta de 1 an, nevoia de părinți fiind prioritară față de nevoia de bunicii materni sau paterni.
S-a făcut aplicarea disp. art.274 pr. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat și motivat apel reclamanta -pârâtă -, care a criticat sentința primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, astfel:
În mod corect s-a reținut că temporar s-a aflat în Spania pentru a câștiga sumele de bani necesare creșterii și educării fetiței, dar acest lucru l-a făcut strict în interesul copilului, nu și-a neglijat copilul, a manifestat atașament și grijă față de aceasta ( ca și bunicii materni) și nu înseamnă că pârâtul -reclamant ar oferi condiții superioare ei de creștere și educare a copilului. Pe parcursul desfășurării apelului, apelanta a susținut că pentru minoră a și reținut la a mai pleca în străinătate, prezentându-se la ultimele două termene de judecată.
A mai susținut că pârâtul-reclamant nu o vizitează pe minoră, nu contribuie financiar la creșterea ei, nu a mai văzut-o de aproximativ 6 luni, toate aceste aspecte și faptul că minora avea 2 ani la data despărțirii părților îi creează acesteia o anumită reținere față de tată.
Cu privire la cererea reconvențională reclamanta-pârâtă a susținută că pârâtul-reclamant locuiește într-un spațiu impropriu creșterii și educării unui copil la această vârstă, programul său de șofer profesionist nu îi permite să aibă grijă de copil și să petreacă mult timp cu acesta, iar reclamanta urmează că achiziționeze un imobil în care să locuiască împreună cu minora și astfel îi poate asigura și un spațiu mai bun de locuit.
De asemenea, reclamanta-pârâtă a mai arătat că minora frecventează grădinița, iar din caracterizările făcute de educatoare rezultă că este bine îngrijită și educată în actualul mediu familiar.
În dovedirea apelului, reclamanta -apelantă a solicitat administrarea probei cu acte, întocmirea unui nou referat de anchetă socială la domiciliul intimatului și testimonială, probe admise în parte, Tribunalul respingând ca inutilă efectuarea unui nou referat de anchetă socială și audierea minorei.
Prin decizia civilă nr. 701 din 20.12.2007, Tribunalul Galația admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat sentința apelată și, în rejudecare, a încredințat reclamantei, spre creștere și educare, pe minora, născută la 21.04.2000, obligându-l pe pârât la plata unei contribuții lunare în cuantum de 25 % din venitul net lunar, cu începere de la data pronunțării deciziei și până la majoratul copilului, 21.04.2018.
Totodată, intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată (fond + apel) către apelantă, în sumă de 809,45 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele;
Raporturile copilului cu fiecare dintre părinții săi trebuie încurajate și detașate de eventualele resentimente generate de despărțirea adulților, fiecare părinte având obligația morală de a-i permite celuilalt părinte să se implice în viața copilului și are obligația morală să-l educe în sensul ideii de familie și de respect față de ascendenții săi, principii care se vor regăsi și în viitoarea familie a copilului.
Criteriul după care se hotărăște cu privire la încredințarea copilului este doar interesul său superior, în determinarea acestui interes ținându-se seama de posibilitățile materiale ale părinților, de condițiile sociale, de posibilitatea oferită copilului de a se dezvolta armonios, de starea lui de sănătate, de comportamentul părinților față de copil, de atașamentul copilului față de părinți, dar și de vârsta și sexul copilului.
Din referatele de anchetă socială, din proba testimonială și proba cu acte rezultă că la acest moment minora locuiește împreună cu alte 6 persoane într-un apartament cu doar 2 camere, dar această situație nu este nouă ci a existat chiar de la momentul nașterii copilului și nu s-a dovedit în nici un fel că ar periclita evoluția sa având în vedere inclusiv caracterizările copilului făcute de cadrele didactice. Este adevărat că la acest moment intimatul a mai dobândit o proprietate în mediul rural, dar din contractul de donație rezultă că donatorii și-au rezervat uzufructul viager, astfel că singurul spațiu de locuit pe care îl poate oferi copilului este tot garsoniera în care locuiește.
Un aspect care justifică încredințarea minorei către mama - apelantă este acela că, de la momentul despărțirii părților, copilul a locuit exclusiv cu apelanta, fiind ajutată de bunicii materni, prezența tatălui a fost relativ redusă ( fără a avea o culpă și doar dată de situația personală dintre foștii concubini), copilul s-a dezvoltat corespunzător fizic și psihic conform raportului de evaluare psihologică întocmit de DGASPC G și considerăm că o schimbare a mediului familial nu ar avea consecințe pozitive la această vârstă fragedă.
Un al doilea motiv pentru care se impune ca minora să fie încredințată mamei îl constituie aspecte relevate de același raport de evaluare, care concluzionează că minora s-a dezvoltat corespunzător în mediul familiar pe care l-a avut în perioada 2002-2007, minora are o bună relație de comunicare și atașament cu mama, față de tată manifestă relații afective de acceptare și respingere determinate de situația de separare a celor doi părinți ( apreciem că aceste relații se vor ameliora odată cu creșterea copilului), iar copilul va beneficia de un mediu familiar securizat, constant și echilibrat în familia mamei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 9 pr.civ.
Susține recurentul că instanța de control judiciar a făcut o greșită interpretare și aplicare disp.art. 42 fam. întrucât, în aprecierea interesului superior al minorei ce trebuie să primeze întotdeauna la încredințarea minorului unuia dintre părinți, s-a dat o preponderență nejustificată criteriului atașamentului minorei în cauză față de bunicii materni.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamantă, urmând a fi menținută, ca temeinică și legală, hotărârea instanței de fond.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit disp.art. 42 fam. încredințarea minorului unuia dintre părinți, se face în exclusivitate în interesul acestuia. În respectarea textului de lege menționat și a principiului coroborării probelor administrate în cauză, chiar dacă instanța de control judiciar a luat în considerare și faptul că, în familia mamei, copilul ar beneficia de acel mediu familial " securizat, constant și echilibrat", în mod corect a apreciat Tribunalul ansamblul criteriilor prin prisma cărora poate și trebuie creionat interesul superior al copilului și, în acest context, nu poate fi primită critica supradimensionării unuia dintre criteriile prin prisma cărora trebuie aplicate disp.art. 42 fam.
În acest sens, corect s-a raportat instanța de apel, și la celelalte criterii - posibilitățile reclamantei de a acorda îngrijire și supraveghere copilului, conduita morală a mamei, preocuparea manifestată de fiecare părinte pentru creșterea și educarea copilului până promovarea acțiunii în încredințare.
Așa fiind, Curtea va respinge a nefondat recursul, făcând în cauză aplicarea disp.art. 312 pct. (1) pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtului, împotriva deciziei civile nr. 701 din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pârâtul să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./23.05.2008
Tehnored./2 ex./23.05.2008
Fond: Judecătoria Galați - jud.
Apel: Tribunalul Galați - jud. -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
| ← Divort. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
