Divort. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 268 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimata - reclamantă, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru intimata - reclamantă depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimata - reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, arată că hotărârile pronunțată de Judecătoria Onești și Tribunalul Bacău sunt legale și temeinice în ce privește încredințarea minorului care locuiește cu intimata având condiții corespunzătoare. Mai arată că intimatul are un comportament agresiv față de minoră care a necesitat internarea acesteia în spital pentru 2 săptămâni cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral. Din anchetele sociale efectuate în cauză rezultă că minora are condiții foarte bune de creștere și educare la intimată și mai ales avându-se în vedere și vârsta acesteia și faptul că este. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 268/A/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost respins ca nefondat declarat de apelantul - pârât-domiciliat în comuna, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 4087/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă domiciliată în comuna Mănăstirea, jud. B, intimați - autoritate tutelară AUTORITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ -cu sediul în com., jud. B și AUTORITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MĂNĂSTIREA - cu sediul în com. Mănăstirea, jud. B, ca nefondat.
A fost respinsă ca nedovedită cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea deciziei instanța de apel a arătat că: prin sentința civilă nr. 4087/2007, Judecătoria Oneștia admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 18.06.2005, căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. în Registrul de Stare Civilă al Primăriei comunei, județul B, conform certificatului de căsătorie aflat la fila 21 în dosar. Anterior căsătoriei părților s-au născut minora -, născut la data de 12.02.2004.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză propuși de reclamantă, Rodie și, a rezultat că neînțelegerile dintre părți au apărut după plecarea reclamantei în Italia. La venirea în țară a acesteia a găsit-o pe minoră în spital ca urmare a faptului că pârâtul a bătut- Aceasta a fost internată 9 zile. Reclamanta a plecat din nou în Italia cu știrea pârâtului. Pârâtul a amenințat-o pe reclamantă prin telefon, așa încât aceasta la revenirea în țară nu a mai mers în domiciliul comun, ci a mers la părinții săi. Reclamanta a încercat să ia legătura cu minora dar a fost bătută de socrul ei și a fost amendată. În urma acestor incidente ruptura dintre cei doi a fost definitivă.
Martorii propuși de pârât, și, au declarat în instanță că relația dintre părți s-a deteriorat din momentul când reclamanta a refuzat să-1 primească pe pârât la sub pretext că-i strică tot rostul vieții dacă o vede patronul italian. De aici martorele au concluzionat că reclamanta are pe cineva în Italia. Martorele au mai declarat că reclamanta consumă băuturi alcoolice și nu știa să-și îngrijească minora.
Instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, la destrămarea relațiilor de căsătorie părțile având o culpă comună.
Față de cele expuse, în temeiul art.38 alin. 1 din Codul familiei instanța a admis acțiunea și a declarat desfăcută căsătoria din culpă comună.
Ca efect al divorțului, conform art. 40 alin 3 din Codul familiei reclamanta a reluat numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat să le fie încredințată minora. În rezolvarea acestui diferend între părți prevalează interesul superior al minorei instituit prin art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În determinarea interesului superior al minorei instanța a avut în vedere mai multe criterii obiective. Nici reclamanta și nici pârâtul nu au un spațiu de locuit propriu. La data introducerii acțiunii ambele părți nu lucrau și deci nu aveau un venit sigur. La aprecierea interesului superior al minorei, instanța a trebuit să țină seama de vârsta și sexul copilului, precum și de atașamentul acestuia față de un unul sau altul dintre părinți.
La despărțirea în fapt minorul a rămas în grija părinților pârâtului. Față de comportamentul agresiv al pârâtului, instanța a apreciat că este în interesul superior al minorei să fie încredințată reclamantei.
În temeiul art. 42 din Codul familiei instanța a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora -, născut la data de 12.02.2004., a fost obligat pârâtul să achite reclamantei pensie de întreținere pentru minoră în funcție de nevoile acesteia și de posibilitățile pârâtului.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul.
În rezumarea motivelor de apel, se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul măsurii încredințării minorei către reclamantă, apelantul apreciind că soluția instanței este contrară probelor administrate în cauză: afecțiunea dintre mamă și copil nu există, având în vedere că aceasta a plecat în numeroase rânduri în Italia, copilul rămânând în grija tatălui și al bunicilor paterni.
Apelantul nu și-a motivat în drept calea de atac promovată.
În dovedirea motivelor de apel, s-a propus administrarea probei cu martori.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Apelul nu este fondat și a fost respins pentru considerentele ce succed:
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a luat măsura încredințării spre creșterea și educare a copilului, rezultat din căsătoria foștilor soți, către mama reclamanta, măsura dispusă având în vedere criterii privind vârsta și sexul minorului, comportamentul agresiv al tatălui.
Față de probatoriul administrat în cauză, în fond și apel, instanța a apreciat că măsura încredințării minorei se subscrie principiului fundamental și prioritar al interesului superior al copilului: în condițiile în care ambii părinții sunt plecați în străinătate și nu au în țară locuință proprie, neexistând din punct de vedere material un criteriu pe care instanța să-l poată reține și motivare măsura încredințării, vârsta copilului (5 ani) precum și comportamentul agresiv al tatălui față de minor (dovedit prin declarațiile de martori și biletul de ieșire din spital) reprezintă principalul criteriu reținut de instanță. Chiar dacă minora se află în grija bunicilor paterni încă de la plecarea mamei sale în străinătate, lăsarea copilului în același mediu în care a fost agresat fizic de către tată nu promovează interesul și dreptul acestuia de a crește și a fi educat într-un mediu normal.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 296 Cod procedură civilă, instanța respins apelul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a respins și cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs apelantul - pârât care a criticat hotărârea sub aspectul măsurii încredințării minorei, arătând că, în mod nelegal, ambele instanțe au dispus încredințarea acesteia către mamă, intimata în cauză, care este plecată din țară de mai mult timp, a manifestat dezinteres față de creșterea și educarea acesteia, nu poate oferi condiții materiale și morale corespunzătoare.
A mai arătat recurentul că în prezent s- reîntors în țară, lucrează și dispune de posibilitățile necesare pentru creșterea și îngrijirea minorei.
In raport de aspectele invocate, recurentul a solicitat să îi fie încredințată lui minora spre creștere și educare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.2, art.38 Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în dispunerea măsurii de încredințare a minorului, odată cu pronunțarea divorțului, instanța trebuia să aibă în vedere interesul superior al acestuia, acesta fiind raportat la o serie de criterii, precum vârsta, sex, climat familial propice creșterii și dezvoltării armonioase, atașament față de părinți, conduita acestora din urmă față de minor.
Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă faptul că părțile sunt despărțite de mai mulți ani, pe fondul plecării intimatei la muncă în Italia, precum și al comportamentului agresiv al recurentului - pârât.
De la data despărțirii în fapt, minora rezultată din conviețuirea părților, a rămas în grija bunicii paterne ( aspect relevat și de ancheta socială efectuată în cauză), intimatei refuzându-i-se legăturile cu aceasta.
Comportamentul agresiv al recurentului s-a manifestat și în raport cu minora, fapt dovedit atât de probele testimoniale administrate în cauză, cât și de adeverința medicală și biletul de externare ( fl. 40,46 dosar fond) care atestă că minora a fost spitalizată mai multe zile cu diagnosticul de traumatism cranio- facial cauzat prin lovire.
In contextul anterior menționat, având în vedere comportamentul violent al recurentului, faptul că acesta nu oferă minorei un climat de stabilitate afectivă și emoțională, și nici de securitate materială, împrejurarea că recurentul nu se ocupă efectiv de creșterea și educația minorei, pe care a lăsat-o în grija bunicii paterne, vârsta minorei, se apreciază că, în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au considerat că este în interesul copilului să fie încredințat spre creștere și educare intimatei - reclamante, care, în prezent realizează venituri, are asigurată locuință în Italia, iar pe parcursul plecării din țară a manifestat interes față de minoră în mod constant.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând în raport de motivele de recurs invocate, probatoriul administrat că, instanțele precedente au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 238 din Legea nr. 272/2004, art. 42 Codul familiei, instanța în temeiul art. 312/1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
In baza art. 274 cod pr.civilă, se va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul domiciliat în com., jud. B împotriva deciziei civile nr. 268/A din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/2 ex.
05.02.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 300/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
