Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - încredințare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 39
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în satul, comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 149 A din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâtul recurent și reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria comunei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, constatându-se prezența minorei. Se constată, de asemenea, atașată prin Serviciul arhivă al instanței, ancheta socială efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei, județul C, la domiciliul minorei.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. 1 din Codul familiei raportat la art. 1441din Codul d e procedură civilă, procedează la ascultarea minorei, în camera de consiliu, susținerile acesteia fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivând, așa cum a dezvoltat și în scris, că dispune de condiții materiale mult mai bune, comparativ cu ale reclamantei intimate, care locuiește la țară. Mai precizează că în prezent este recăsătorit, lucrează în construcții și s-ar putea ocupa mult mai bine de creșterea și educarea fetiței. În situația în care i-ar fi încredințată minora ar urma să locuiască, împreună cu aceasta, în municipiul B, unde are apartament proprietate personală, aceasta având posibilitatea de a frecventa cursurile Liceului sanitar, așa cum își dorește. Mai arată că nu a solicitat până acum înc5edințarea minorei întrucât nu era căsătorit și nu s-ar fi descurcat foarte bine cu treburile casnice însă în momentul de față ar putea forma o adevărată familie întrucât iar fetița nu ar mai locui printre străini, ca urmare a plecărilor în străinătate a mamei sale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, motivând că plecările în străinătate le-a făcut pentru a-i putea oferi minorei condiții cât mai bune pentru creșterea și dezvoltarea sa, astfel reușind să cumpere o casă, pe care a renovat- Mai arată că nu înțelege schimbarea de atitudine a recurentului, care acum solicită încredințarea minorei în timp ce la divorț susținea că el nu are nici un copil, aceste afirmații provocându-i traume copilului și nici nu a contribuit cu nici un la creșterea fetiței. De asemenea, arată că este dispusă să renunțe la plecările periodice din țară, pentru a fi împreună cu fetița. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
C U T E
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Botoșani la data de 10 decembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca în contradictoriu cu acesta să i se încredințeze ei spre creștere și educare minora, născută la 27 octombrie 1995, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere pentru copil și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat că a conviețuit cu pârâtul în relații de concubinaj, că din aceste relații s-a născut minora, a cărei paternitate a fost recunoscută de pârât, că la data de 4 martie 1996 părțile s-au căsătorit, că această căsătorie a fost desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 878 din 29 septembrie 2004 a Judecătoriei Săveni, că pârâtul din prezenta cauză a introdus acțiunea de divorț într-o perioadă în care ea se afla în străinătate la muncă și nu a precizat că există un copil minor căruia să i se reglementeze situația și să se impune încredințarea copilului, cât timp de la desfacerea căsătoriei minora s-a aflat cu ea în Italia și-i poate oferi condiții bune de creștere și educare.
În dovedirea acțiunii sale, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri și a solicitat proba cu martori.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosar arătând că este de acord cu încredințarea minorei către mamă, însă în legătură cu pensia de întreținere a învederat că el nu are posibilități materiale, că este bolnav și mai are trei copii dintr-o altă căsătorie. De asemenea, solicită a se avea în vedere că reclamanta a și renunțat la pensia de întreținere încă de la plecarea în Italia.
Prin sentința civilă nr. 1119 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Botoșanis -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi, motivat de faptul că domiciliul stabil al pârâtului, respectiv satul, comuna, se afla în raza de activitate a acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1031 din 12 iunie 2009 a Judecătoriei Dorohoi, s-a admis acțiunea principală și s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minora, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de 100 lei și s-a respins ca nefondată cererea reconvențională a pârâtului - formulată după declinare - prin care acesta solicită să i se încredințeze lui spre creștere și educare minora, cu motivarea că de la plecarea reclamantei în Italia minora a locuit doar cu ea, iar în ultimii 7 ani pârâtul nu s-a interesat de copil, care a și declarat în fața instanței că aproape nu-l cunoaște.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin aceea că reclamanta nu are un domiciliu stabil, că lasă minora pe unde apucă, pe la rude, că reclamanta mai are patru copii dintr-o căsătorie anterioară pe care i-a abandonat la socri și că el are condiții mai bune de creștere și educare, într-un mediu sănătos.
Prin decizia civilă nr. 149 A din 29 septembrie 2009, Tribunalul Botoșania respins apelul ca nefondat. Apelantul a fost obligat să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că de la plecarea reclamantei împreună cu minora și, până în prezent, copilul s-a aflat doar în îngrijirea ei. Opțiunea minorei este să locuiască împreună cu mama sa iar între cele două sunt relații de afecțiune puternice.
Împotriva deciziei civile mai-sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul.
În motivare, a arătat că dorește să-i fie lui încredințată spre creștere și educare minora, întrucât aceasta locuiește la o soră în comuna, județul C, neavând alături nici unul dintre părinții săi. Recurentul a solicitat audierea minorei și efectuarea unei anchete sociale la actualul domiciliu al copilului.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului. A arătat că recurentul a uitat în toți anii trecuți de la despărțire de existența copilului, fapt care nu a fost menționat nici măcar în cererea de divorț. În prezent, minora are toate condițiile necesare iar între aceasta și recurentă există o puternică relație de afecțiune.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că minora este bine îngrijită de către mama sa care face eforturi deosebite pentru a-i asigura copilului său condiții de trai optime.
Chiar dacă minora mai locuiește, pe parcursul perioadelor de timp în care reclamanta lucrează în străinătate, cu sora sa, este bine tratată în această familie. Ambele instanțe au avut în vedere și atașamentul copilului față de reclamantă, aspect reconfirmat și în recurs, odată cu audierea minorei. Față de toate acestea și având în vedere și opțiunea minorei de a fi încredințată mamei sale, Curtea, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul domiciliat în satul, comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 149 A din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./02.03.2010
Nr.ex.2
Jud. apel:
-
Jud. fond:
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1195/2009. Curtea de... | Reintegrare spațiu locativ. Decizia 1729/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
