Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 451
Ședința publică din data de 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în, Cartier Țapului,-, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.719 pronunțată la 18 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în S,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Brașov și intimata-pârâtă asistată de avocat, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar 5 planșe foto și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că tribunalul nu a analizat toate probele administrate la instanța de fond și a ținut cont doar de declarațiile martorilor propuși de pârâtă.
Mai arată că instanța de apel a dispus încredințarea minorei către mamă, întrucât între cele două există atașamentul propriu raportului dintre mamă și fiică.
Deși minora se află la o vârstă fragedă, instanța nu trebuia să aibă în vedere legătura afectivă dintre mamă și copil, ci interesul superior al minorului.
De asemenea, instanța nu a ținut cont de anchetele sociale întocmite în cauză, din care rezulta că situația locativă și materială a reclamantului este foarte bună, în timp ce pârâta nu oferă copilului aceleași condiții, având în vedere că nu realizează venituri și locuiește cu părinții, iar tatăl său suferă de boli psihice, fiind internat de mai multe ori la Spitalul.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și menținerea sentinței civile nr. 612/2008 a Judecătoriei Sinaia, ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că intimata-pârâtă dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorei, iar relația dintre mamă și fiică este fundamentală, având în vedere vârsta fragedă minorei.
În mod greșit Judecătoria Sinaiaa dispus încredințarea minorei tatălui, fără a ține cont de interesul suprem al copilului.
În ancheta socială întocmită la S, se specifică că pârâta a fost bătută de reclamant și a fost nevoită să se retragă la părinții săi.
Din declarațiile martorilor audiați la propunerea apelantei-pârâte, rezultă că intimatul-reclamant s-a manifestat de multe ori cu violență în familie și obișnuiește să consume băuturi alcoolice, acest mediu neputând asigura un climat propice unei dezvoltări favorabile minorei.
Se încearcă să se invoce că tatăl pârâtei este bolnav psihic și este un pericol pentru minoră, dar la dosar s-au depus o caracterizare din care rezultă că tatăl pârâtei este angajat la SC SA B, este un salariat conștiincios, își îndeplinește sarcinile de serviciu și are un comportament normal în societate.
Precizează că, în prezent, pârâta este angajată și realizează venituri.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să i se încredințeze spre creștere și educare minora, născută în 22.03.2005, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că din relația de concubinaj a acestuia cu pârâta a rezultat minora.
A mai arătat reclamantul faptul că pârâta a părăsit domiciliul comun al părților de aproximativ 2 săptămâni, mutându-se la tatăl ei, iar în tot acest interval de timp nu a încercat să ia legătura cu fetița lor, care a rămas în grija tatălui, fiind atașată de acesta și familia sa.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar la data de 11.02.2008, a fost înregistrată, sub nr-, cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, prin care se solicita încredințarea minorei, către reclamantă, iar pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în cuantumul legal prevăzut de lege.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul are un comportament insuportabil, fiind o persoană agresivă și de o nervozitate excesivă, ținând cont de faptul că acesta obișnuiește să consume băuturi alcoolice.
Reclamanta a mai arătat că a fost bătută și alungată din locuința pârâtului, fără a-și putea lua copilul cu ea. Deși a încercat să-și dobândească o independență materială, respectiv să se angajeze la diferite societăți comerciale, nu a putut să-și păstreze locul de muncă din cauza pârâtului.
La data de 03.03.2008, pârâtul a formulat în dosarul nr- întâmpinare, prin care a invocat excepția de litispendență, învederând instanței faptul că pe rolul Judecătoriei Sinaia există și dosarul nr-, în care părțile au calități inverse și care are ca obiect încredințarea aceleiași minore către pârâtul.
S-a mai arătat în cuprinsul întâmpinării faptul că aspectele învederate de către reclamantă nu sunt conforme cu realitatea, iar minora beneficiază de cele mai bune condiții de creștere și educare, solicitând respingerea acțiunii formulate de către reclamantă ca neîntemeiată.
La data de 06.03.2008, instanța a dispus trimiterea dosarului nr- la completul 1, în vederea discutării excepției de litispendență.
La termenul de judecată din 31 martie 2008, în dosarul nr-, instanța a calificat excepția de listispendență ca fiind, de fapt, excepția conexității pe care a pus-o în discuția părților și a dispus, în conformitate, cu dispozițiile art. 164.proc.civ, conexarea dosarului nr- la dosarul cu nr. mai mic, respectiv -.
Prin sentința civilă nr.612/19.05.2008, Judecătoria Sinaia admis acțiunea formulată de reclamant și a respins cererea formulată de pârâta-reclamantă, dispunând încredințarea minorei, spre creștere și educare, reclamantului.
De asemenea, pârâta-reclamantă a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii, 19.05.2008 și până la majoratul minorei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că minora are stabilită filiația - din afara căsătoriei - față de ambii părinți, respectiv reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă, astfel cum rezultă din certificatul de naștere seria - nr. - eliberat de Primăria orașului S la data de 28.03.2005.
S-a mai reținut faptul că, în urma neînțelegerilor apărute între părți, pârâta a părăsit imobilul în care locuia împreună cu pârâtul, minora rămânând în grija reclamantului-pârât.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a avut un comportament corespunzător, care să reflecte atașamentul normal dintre mamă și fiică, ci dimpotrivă a manifestat superficialitate, prin lipsa totală de reacție.
Totodată, instanța a constatat că deși ambele părți au adus în fața instanței martori, care prin relația de rudenie sau de afinitate, pot fi considerați că au un anumit grad de subiectivism, în ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de reclamantul-pârât, acestea se coroborează într-o măsură mult mai mare cu celelalte probe administrate în dosar.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamantul-pârât este angajat că agent de intervenție la SC GARD SRL, beneficiază de ajutorul părinților săi pentru creșterea și educarea minorei, îi asigură acesteia condițiile materiale și morale necesare unei dezvoltări normale, pârâta-reclamantă renunțând pe parcursul procesului la locul său de muncă.
Mai mult decât atât, din înscrisurile aflate la dosar, dar și din răspunsurile date de pârâta-reclamantă la interogatoriul propus de partea adversă, rezultă faptul că, în ipoteza încredințării minorei către mamă, vor locui împreună cu părinții acesteia, în condițiile în care tatăl pârâtei a fost internat de mai multe ori, conform adeverinței aflată la fila 61, pentru "tulburare organică de personalitate", ultima internare având loc în perioada 14.06 - 02.07.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, care a arătat, în esență, faptul că greșit instanța de fond invocat incidența în cauza a dispozițiilor art. 42 din Codul familiei, care privesc instituția încredințării minorului unuia dintre părinți odată cu pronunțarea divorțului, ceea ce nu este aplicabil în cauza dedusă judecății, întrucât părinții minorei au întreținut relații de concubinaj.
O altă critică privește analiza greșită a probatoriului administrat în fața instanței de fond, atunci când aceasta hotărât că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare tatălui său, deoarece acesta nu-i poate asigura un climat favorabil unei bune dezvoltări fizice și psihice, întrucât are o fire violentă, consumă în mod exagerat băuturi alcoolice, iar pe de altă parte, apelanta îi poate asigura minorei un climat care să-i permită o creștere și îngrijire corespunzătoare vârstei.
La data de 14.11.2008, intimatul-reclamant depus întâmpinare prin care solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâtă, arătând că sunt nefondate criticile formulate de aceasta.
A mai susținut intimatul că instanța de fond a analizat corect probatoriile administrate în cauză, apreciind că nu-i este afectat interesul superior al minorei, atunci când s-a constatat că tatăl reclamant este cel căruia poate fi încredințată aceasta, întrucât îi oferă cele mai bune condiții de creștere și educare.
Pe de altă parte, arătat intimatul-reclamant că pârâta nu-i poate asigura stabilitate, nici măcar în ceea ce privește locuința, aceasta având domiciliul în locuința părinților săi, într-un mediu dăunător creșterii și educării minorei, întrucât tatăl apelantei are anumite afecțiuni psihice.
Prin decizia nr. 719 pronunțată la 18 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea formulată de pârâta-reclamantă și a respins cererea reclamantului-pârât, dispunând, totodată, încredințarea minorei, spre creștere și educare, pârâtei-reclamante și obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere de 25% din venitul lunar net, începând cu data de 18.12.2008 și până la majoratul minorei.
De asemenea, a fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante 1305 lei cheltuieli de judecată în fond și apel, respingându-se cererea reclamantului-pârât de obligare pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi; dacă aceștia nu locuiesc împreună, vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînțelegere între părinți, instanța judecătorească, ascultând autoritatea tutelara, precum și pe copil, dacă acesta împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului.
Tribunalul a mai reținut că, în speță, din probele dosarului, a rezultat că ambii părinți au posibilitatea de a se ocupa de îngrijirea minorei.
Întrucât minora se află la o vârstă fragedă, tribunalul a apreciat că ea are o mai mare nevoie de îngrijirea mamei, deoarece la încredințarea copilului unuia dintre părinți trebuie să se țină seama exclusiv de interesele acestuia, care sunt legate, în principal, nu de posibilitățile materiale ale părinților, ci de vârsta copilului, precum și de comportarea lor față de copil anterior despărțirii în fapt, de gradul de atașament și preocuparea pe care au dovedit-o față de copil și, nu în ultimul rând, de atașamentul copilului față de părinți.
Întrucât mama minorei locuiește împreună cu părinții săi, era necesar ca instanța de fond să analizeze în mod temeinic dacă starea de boală a bunicului matern constituie o primejdie pentru sănătatea minorei, pentru se vedea dacă stabilirea domiciliului minorei la mamă ar putea prezenta, în condițiile date, vreun pericol pentru minoră.
Totodată, tribunalul a considerat că prima instanță în mod greșit apreciat că sunt protejate interesele minorei dacă îi este încredințată spre creștere și educare tatălui reclamant, care în opinia primei instanțe se ocupa îndeaproape de îngrijirea, creșterea și educarea copilului, asigurându-i condițiile materiale și morale necesare unei dezvoltări normale, deoarece martorii audiați la propunerea apelantei-pârâte au arătat faptul că intimatul-reclamant s-a manifestat de multe ori cu violență în familie și obișnuiește să consume băuturi alcoolice, acest mediu neputând asigura un climat propice unei dezvoltări favorabile minorei.
Pe de alta parte, a reținut tribunalul, că s-a dovedit că apelanta-pârâtă dispune de condiții materiale și morale, că între ea și minoră există atașamentul propriu raporturilor dintre mamă și fiică (depoziția martorei ), aceasta fiind la o vârstă fragedă la care mama contribuie în mod decisiv la formarea personalității minorei.
Faptul că intimatul-reclamant locuiește în același domiciliu cu mama sa, bunica paternă, nu poate constitui un argument care să convingă instanța că prezența minorei în familia extinsă tatălui, ar îndreptăți susținerea potrivit căreia prezența mamei ar fi suplinită. Atât din susținerile făcute în fata instanței de fond, cât și din acelea formulate în fața tribunalului sub forma întâmpinării, rezultă în mod evident că intimatul-reclamant mizează, în mare măsură, pe sprijinul mamei sale în creșterea și educarea minorei și mai puțin pe posibilitățile sale, ceea ce nu poate constitui pentru instanță un argument hotărâtor pentru ca minora să fie încredințată spre creștere și educare tatălui său.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că este în interesul superior al minorei ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei sale, astfel că, în baza dispozițiilor art. 296 cod pr. civilă, a admis apelul pârâtei
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul menținerii sentinței civile a Judecătoriei Sinaia.
Prima critică este că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, a art.304 pct.9 cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul arată că nu există nicio cercetare a fondului cauzei, decizia este nemotivată, iar instanța de apel a soluționat cauza fără a analiza probele administrate de către recurent ceea ce echivalează cu o necercetare în fond a acțiunii.
De asemenea, recurentul arată că a administrat toate probele ce au fost necesare soluționării în mod corect a cauzei însă, instanța de apel nu le-a luat în considerare, nu le menționează și practic le anulează, având în vedere soluția pronunțată, întrucât din probele administrate în cauză, declarații de martor, interogatoriul pârâtei și anchetele sociale dispuse în cauză reiese că minorul beneficiază în prezent de toarte condițiile necesare pentru creșterea și dezvoltarea fizică și psihică armonioasă.
Consideră recurentul că instanța de recurs nu trebuie să aibă în vedere legătura afectivă dintre mamă și copilul său aflat la o vârstă fragedă, ci trebuie să aibă în vedere condițiile materiale necesare creșterii și îngrijirii unui copil, condiții ce le oferă numai tatăl său.
Deși intimata a fost citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceasta nu a depus-o până la termenul de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține că acesta este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentului că instanța de apel nu a cercetat fondul este nefondată, întrucât hotărârea instanței de apel evocă fondul atunci când s-a admis apelul și prin aceeași decizie s-a schimbat sentința, ori în cauza de față Tribunalul Prahovaa admis apelul, a schimbat în tot sentința și a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtei-reclamante.
Susținerea recurentului că decizia Tribunalului Prahova este nemotivată este contrazisă de considerentele deciziei, arătându-se că minora având o vârstă fragedă aceasta are mai mare nevoie de îngrijirea mamei, la încredințarea copilului trebuie să se țină seama exclusiv de interesele acestuia care nu sunt legate de posibilitățile materiale ale părinților, ci de vârsta copilului și de comportamentul lor față de copil, de atașamentul și preocuparea pe care le-au dovedit față de copil.
Însă critica că instanța de apel a soluționat cauza fără a analiza probele administrate de către recurent, urmează a fi respinsă întrucât această critică se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.10 ce au fost abrogate prin OUG 138/2000, care se referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate.
Este nefondată susținerea recurentului că nu trebuie să se aibă în vedere legătura afectivă între mamă și copilul aflat la o vârstă fragedă, ci trebuie să se aibă în vedere condițiile materiale necesare creșterii și îngrijirii copilului, întrucât în art.32 din legea 272/2004 se precizează: "Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială."
Ori dezvoltarea fizică, mentală, spirituală a minorei care are vârsta de numai 4 ani nu-i poate fi asigurată decât alături de mama sa care poate să-i asigure un climat favorabil dezvoltării minorei, situație ce rezultă din ancheta socială efectuată de către Primăria Orașului S, precum și din declarațiile martorilor audiați la prima instanță, respectiv, precum și din declarația scrisă a doctorului, aflată la fila 72 dosar fond
Curtea apreciază, în conformitate cu art.38 din Legea 272/2004, că interesul superior al copilului este ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare mamei pârâte, potrivit considerentelor mai sus arătate.
În baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat.
În baza dispozițiilor 274 cod pr.civilă va obliga recurentul către intimată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în, Cartier Țapului,-, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.719 pronunțată la 18 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în S,-, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
bligă recurentul către intimată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Marilena
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored.ES/CC
2.ex. 25.05.2009
- Jud.
a- Trib.
,
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Marilena
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 723/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
