Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.723/2009-
Ședința publică din 21 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul ). lui și al lui, născut la 13 iunie 1979) din PENITENCIARUL ORADEA și din SPITALUL PENITENCIAR COLIBAȘI localitatea, jud. A, în contradictoriu cu intimata reclamantă () din comuna, sat, nr. 120, Cod poștal -, jud. B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA din localitatea, jud. B, împotriva deciziei civile nr.350/A din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.2016 din 13 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata reclamantă () personal și reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.391 din 09.01.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursulnueste legal timbrat cu suma de 3 lei noi (30000 lei vechi) taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei noi (1500 lei vechi), că la data de 10.04.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar cerere de renunțare la recurs formulată de recurentul pârât, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante () solicită a se lua act de renunțarea la recurs formulată de recurentul pârât, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2016 din 13 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
S-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 15.09.2003.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 406 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.09.2003 s-a născut minorul din părinți: - și mama -.
Potrivit concluziilor anchetei sociale efectuata de Primăria -Autoritatea Tutelara - minorul se afla in grija reclamantei de la naștere,aceasta ocupându-se corespunzător de creșterea si educarea lui.
Paratul, în prezent deținut în PENITENCIARUL ORADEA, nu se poate ocupa de creșterea și educarea minorului, dar consideră că minorul ar putea fi încredințat spre creștere și educare la părinții săi.
In acord cu dispozițiile art. 101 Codul familiei părinții sunt datori să-și îngrijească copilul. Ei au obligația de a-l creste, de a-l educa si de a-i asigura condiții pentru dezvoltarea corespunzătoare a personalității acestuia, precum și in vederea pregătirii sale școlare si profesionale.
Îndeplinirea acestor îndatoriri presupune o supraveghere atenta si continuă a copilului. Aceste obligații pot fi executate doar dacă părintele are o conduita morala corespunzătoare, pentru a-l determina pe copil, prin exemplul sau personal, să adopte un comportament în concordanță cu normele de conviețuire sociala.
Întrucât, în speță, minorul se află în îngrijirea mamei, reclamanta în cauză, instanța a apreciat ca este în interesul acestuia sa fie încredințat reclamantei.
În ce privește cererea formulată de pârât privind încuviințarea vizitării pârâtului de către minor în Penitenciar, instanța a apreciat că este nefondata, întrucât, deși este adevărat ca părintele căruia nu i s-a încredințat minorul poate sa aibă legături personale cu acesta, vizitele unui copil de 5 ani intr-un Penitenciar nu ar fi in interesul acestuia si cu atât mai puțin ar avea un caracter educativ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel pârâtul solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a arătat în esență de către apelant că dorește să fie vizitat în Penitenciar de către fiul său, care se află în prezent la părinții intimatei.
Prin decizia civilă nr. 350/A din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul deținut în PENITENCIARUL ORADEA în contradictoriu cu intimatul domiciliată în nr. 120, comuna, județul B împotriva sentinței civile nr. 2016 din 13 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii criteriul esențial constând în interesul superior al minorului, interes ce impune protejarea acestuia față de exemplele necorespunzătoare de conduită, venind în special din partea părinților săi.
În acest context, în mod corect instanța de fond a apreciat că deși interesul minorului presupune de regulă păstrarea legăturilor personale cu ambii părinții, în speța concretă, vizitarea apelantului pârât la Penitenciar de către fiul său în vârstă de 5 ani, ar influența în mod negativ dezvoltarea acestuia, fapt ce primează față de dreptul tatălui de a-și vedea copilul.
Pe de altă parte, din declarațiile date în fața instanței de către apelant, s-a reținut că acesta mai are de ispășit o pedeapsă de 6 luni, după care poate fi liberat condiționat.
Or, o perioadă de timp de 6 luni nu prezintă pericolul ruperii legăturii dintre tată și fiu, astfel încât este în interesul copilului ca acesta să restabilească legăturile cu tatăl său după ce acesta va fi liberat condiționat, în condiții de normalitate, fără ca dezvoltarea sa psihică să fie pusă în pericol.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a fost respins apelul declarat ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, l-a obligat pe acesta la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile nr. 2016/13.03.2008 a Judecătoriei Oradea, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale.
Prin scriptul depus la fila 26 recurs, înregistrat la 10.04.2009, recurentul, a solicitat a dispune "încetarea" prezentului recurs și "plângerea" formulată de el în dosar nr-, arătând că este internat în Spitalul TBC. și nu se poate prezenta în instanță, fiind deținut în - Colibași.
Față de această precizare făcută de recurent, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 246 Cod procedură civilă urmează a lua act de renunțarea la judecată a prezentului recurs, iar în baza art. 274 coroborat cu art. 246 al. (3) Cod procedură civilă, va obliga recurentul al 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentului pârât). lui și al lui, născut la 13 iunie 1979)din PENITENCIARUL ORADEA și din SPITALUL PENITENCIAR COLIBAȘI localitatea, jud. A, la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.350/A din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă () din comuna, sat, nr. 120, Cod poștal -, jud. B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA din localitatea, jud.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /12.05.2009
Jud.fond. D,
Jud.apel. D-
Dact./14.05.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 451/2009. Curtea de... → |
|---|
