Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 454/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 454
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Constanța Pană Elena Costea C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.517 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M, str.-, -. B,. 3,. 15, Cod poștal -, Județ D și Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului M, jud.
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 6 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr. 28 din 17 martie 2008 și de avocat din același barou, conform împuternicirii avocațiale din 26 martie 2008 și intimatul-reclamant, asistat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 18 din 17 martie 2008, lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimatul-reclamant un borderou cu acte, înregistrat sub nr. 4661 din 21 aprilie 2008, respectiv adresa nr.377/II/6/2007 din 23 noiembrie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, adresa nr. /ia/11089/7.04.2008 a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, adresa nr. 15166/21.09.2005 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența pașapoartelor Simple D și adresa nr. 18810/23.09.2005 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului
Avocat depune adeverința nr. 4 din 16 aprilie 2008 emisă de Asociația de proprietari nr. 19, declarație substitutivă a actului notarial din 20 iulie 2006 și copie xerox act de identitate al recurentei emis de republica Italia și având pe rând cuvântul, arată că a luat cunoștință de actele depuse de intimat, alte
-2-
cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, declară că a luat cunoștință de actele depuse de recurentă, alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt nelegale, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 teza 2 Cod pr.civilă, fiind date cu aplicarea greșită a legii, deoarece s-a reținut în cauză dispozițiile art.42 din Codul familiei, aplicabile numai în cazul divorțului, temeiul legal corect fiind art.100 al.3 din Codul familiei.
Avocat, având cuvântul, susține, de asemenea, motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că hotărârile cuprind motive străine de natura pricinii, nu au ținut cont de cele arătate de o comisie rogatorie din Italia unde minorul a fost ascultat și și-a exprimat dorința de a locui cu mama sa și nu cu tatăl său. Instanța a reținut o situație, în sensul că minorul și mama nu au locuință astfel că autoritățile au fost nevoite să-l asculte la școala unde învață, deși din actele depuse rezultă fără putință de tăgadă că aceștia au un domiciliu unde locuiește în gazdă și sora recurentei. Instanțele au fost într-o gravă confuzie cu privire la probele administrate și la modul de ascultare a minorului, fiind o nelegalitate ca acestea să facă referire la o situație care nu reiese din acte. Instanța trebuie să țină seamă de interesul minorului care trebuie încredințat mamei întrucât aceasta l-a crescut și a avut grijă de acesta, tatăl recunoscându-l foarte târziu și nepăstrând legături personale și mai mult, a mers la școala unde învață în Italia și i-a făcut foarte multe probleme.
Arată, totodată, că minorul a fost scos legal din țară fiind folosit actul de stare civilă existent la acel moment, iar toate plângerile făcute de intimat la autorități nu sunt în interesul copilului, ci au un scop șicanatoriu pentru recurentă.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor, admiterea cererii reconvenționale și respingerea cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că situația actuală a copilului nu este cunoscută, urmare demersurilor făcute de intimat s-a aflat că este în Italia, fiind trecut ilegal granița de către mama sa, pașaportul copilului fiind anulat, iar împotriva mamei se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de scoatere ilegală a minorului din țară. Din actele depuse astăzi de recurentă rezultă că aceasta are un alt domiciliu decât cel indicat în fața instanței de apel, deși din acte reiese că locuiește la respectiva adresă din anul 2004, iar acțiunea a fost promovată în anul 2005. mai arată că intimatul a indicat comisiei rogatorii adresa școlii unde învață minorul, deoarece nu știa adresa de domiciliu, iar adeverința depusă astăzi de recurentă trebuie înlăturată, numita nu se știe cine este, iar proprietarul apartamentului este intimatul, conform actelor depuse la instanța de fond.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de
-3-
cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În replică avocat arată că minorul a stat tot timpul cu mama sa și abia acum în mod șicanator, intimatul dorește să-l ia în domiciliul său, deși copilul nici nu-l cunoaște.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1240 din 21 decembrie 2005, Judecătoria Morenia admis acțiunea reclamantului, pârâtă fiind și pe cale de consecință a încredințat acestuia spre creștere și educare pe minorul. A obligat-o pe pârâtă la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minor, începând cu data pronunțării hotărârii.
A respins cererea reconvențională a pârâtei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 206 lei.
A reținut instanța că în urma relațiilor de concubinaj dintre părți s-a născut minorul, minor pentru care s-a stabilit filiația față de tată, prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la obligația legală de întreținere s-a luat act că părțile conviețuiesc împreună și tot împreună prestează întreținere copilului, astfel că nu a mai fost necesară stabilirea acesteia.
In vara anului 2003, părțile s-au despărțit și întrucât pârâta a plecat în Italia, copilul a rămas în grija mamei sale.
Din înscrisurile de la dosar, precum și din depozițiile martorilor audiați, a rezultat că pârâta a dorit să întrerupă orice contact al copilului cu tatăl său, motiv pentru care, fără a avea autorizarea acestuia, a scos copilul din țară și au plecat în Italia, unde nu i se cunoaște nici până în prezent domiciliul.
Reclamantul a întreprins numeroase demersuri atât pentru găsirea copilului (adresele emise de Poliția municipiului Târgoviște, cât și relațiile date de Direcțiile pentru Protecția Copilului din D și B) cât și în vederea anulării pașaportului fals emis pârâtei pe numele de, deși aceasta se numea, în final pornindu-se urmărirea penală împotriva acesteia pentru infracțiunea de fals în declarații.
Mai rezultă din probele de la dosar că în luna iulie 2005, când pârâta și minorul au revenit în țară, reclamantul a reușit cu mare greutate să ia legătura cu acesta, în prezent copilului nefiindu-i permis să urmeze cursurile școlare, fiind ascuns de către pârâtă și familia acesteia, comportament care expune copilul la suferințe fizice și morale și îl împiedică la o normală dezvoltare, creștere și educare.
A mai considerat instanța că declarațiile martorilor și - sunt subiective, motiv pentru care le-a înlăturat, justificând acest lucru prin aceea că primul martor este fostul soț al pârâtei, iar cel de-al doilea martor este acesteia.
În aceste condiții, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 97 din docul familiei și a admis acțiunea reclamantului, respingând cererea reconvențională
-4-
a pârâtei. A făcut totodată aplicarea art. 274 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente: în primul rând instanța nu a avut în vedere interesul minorului atunci când a apreciat că trebuie încredințat tatălui, și asta pentru că reclamantul nu l-a recunoscut pe copil de bună voie, fiind nevoie de intervenția instanței pentru ca acesta să fie declarat tatăl copilului; acesta nu s-a preocupat niciodată de creșterea și educarea copilului și atunci când venea să-l viziteze provoca scandaluri, creind permanente stări de tensiune; că pârâta locuiește în prezent în Italia, are un loc de muncă stabil și realizează venituri substanțiale, astfel încât poate asigura copilului condiții decente de trai; că minorul merge la școală, s-a integrat foarte bine în noul colectiv, a învățat limba italiană și este foarte atașat de ea, spre deosebire de tată, care nu îi poate asigura condiții decente de trai, nu este atașat de reclamant și nu îi simte lipsa; că reclamantul nu a plătit niciodată pensie de întreținere, singurul motiv pentru care dorește încredințarea acestuia fiind acela de a beneficia de pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului.
A mai arătat apelanta, că în mod greșit instanța a înlăturat ca subiective declarațiile martorilor și -, acești martori, chiar dacă sunt fostul soț și sa, cunoșteau cel mai bine situația de fapt.
A solicitat completarea probelor cu interogatoriu, acte și ancheta socială, probe în urma cărora să se admită apelul și schimbând sentința să se dispună încredințarea copilului spre creștere și educare ei.
La termenul din 8 mai 2006, intimatul reclamant a depus întâmpinare, însoțită de un borderou de acte, întâmpinare prin care solicită respingere apelului declarat de către pârâtă și menținerea hotărârii instanței de fond, în sprijinul acestei susțineri depunând în copie o serie de înscrisuri.
La termenul din 29 mai 2006 s-a dispus aducerea minorului în vederea audierii în camera de consiliu, însă întrucât acesta se află în Italia și frecventează cursurile Școlii Primare- " " s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii.
Intimatul a depus la dosar copia plângerii penale făcută împotriva apelantei, învinuind-o pe aceasta de săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
La termenul din data de 5.11.2007 a fost depusă comisia rogatorie efectuată în - Italia, copilul arătând că dorește să locuiască cu mama sa, pe care o iubește mult. Mai arată copilul că pe tatăl său nu l-a văzut decât de 2 ori, odată când avea vârsta de 2-3 ani, iar altă dată când împlinise 9 ani și că nu îi telefonează niciodată. Precizează în continuare copilul că tatăl său a lovit-o pe mama sa și a amenințat-o și chiar într-o împrejurare l-a lovit chiar pe el la mână.
La același termen de judecată intimatul a mai depus un set de acte, precum și un referat de anchetă socială.
Prin decizia civilă nr.517 din 19.XI.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul pârâtei, cu păstrarea sentinței instanței de fond și obligarea la 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, având în vedere interesele copilului, faptul că apelanta pârâtă exercită abuziv drepturile și îndatoririle părintești,
-5-
privând pe intimatul reclamant de prerogativele de părinte, că încălcând legea l-a scos pe acesta din țară și refuză să dea relații cu privire la locul unde poate fi găsit, că și cu ocazia audierii de autoritățile italiene aceasta nu a menționat vreun domiciliu pentru a se putea efectua ancheta socială, lucru din care se poate deduce că aceasta nu are o locuință stabilă pentru a asigura copilului toate cele necesare creșterii și întreținerii, apelul declarat de pârâtă este nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a fost interpretat greșit actul dedus judecății, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente disp.art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a făcut eroare între instituția încredințării copilului minor, reglementată de prevederile art. 42 codul familiei și dreptul părinților dea cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl deține fără drept, așa cum arată disp.art. 103 alin.1 din același act normativ, fiind greșită și afirmația potrivit căreia dreptul de a deține copilul nu constituie decât un mijloc pentru îndeplinirea drepturilor părintești.
O altă critică vizează faptul că instanța de apel este confuză în analizarea probelor care au fost administrate prin comisie rogatorie, scopul probelor și conținutul actelor întocmite, fără să se lectureze actele întocmite de Tribunalul din.
Nu au fost avute în vedere afirmațiile minorului care arată că dorește să locuiască cu mama sa, pe care o iubește, iar pe tatăl său l-a văzut mai rar, iar prin încredințarea minorului tatălui nu a fost avut în vedere interesul acestuia, care de altfel nici nu i-a plătit pensia de întreținere datorată.
Mai susține recurenta-pârâtă că nu poate fi obligată la plata unei pensii de întreținere de la data introducerii acțiunii, deoarece minorul s-a aflat în permanență în întreținerea sa.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual tuturor criticilor invocate, arătând că nu sunt incidente disp.art. 304 pct.7, 8, 9 cod pr.civilă, așa cum a susținut recurenta-pârâtă, hotărârile pronunțate de cele două instanțe de judecată fiind legale și temeinice.
In susținerea întâmpinării și combaterea motivelor de recurs, intimatul reclamant a depus la dosar în copie o serie de înscrisuri (filele 22-26 dosar recurs).
O serie de înscrisuri au fost depuse si de către recurenta pârâtă în susținerea motivelor sale de recurs( filele 28-30 dosar recurs).
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din legăturile sale de concubinaj cu pârâta, cerere admisă la instanța de fond, soluție care a fost
-6-
menținută și în apel.
Este știut că părinții sunt datori să-și îngrijească copilul, ei sunt obligați să-l crească preocupându-se de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, învățătură, pregătirea lui profesională potrivit cu însușirile lui.
Îndeplinirea acestor îndatoriri presupune o supraveghere continuă și atentă a copilului în toată activitatea lui, astfel încât să se observe dezvoltarea sa fizică, intelectuală și morală.
Aceste îndatoriri nu pot fi îndeplinite decât numai dacă părintele are o conduită morală corespunzătoare, pentru a-l determina pe copil, prin exemplul său personal să aibă o comportare adecvată normelor de conviețuire socială.
Din ansamblul probator administrat a rezultat că minorul în cauză a fost scos ilegal din țară de către mama sa, în baza unui pașaport fals, care ulterior a fost anulat pe cale administrativă și că împotriva acesteia s-a început urmărirea penală pentru trecerea frauduloasă a frontierei, (adresa nr. 377/II/6/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni ).
Mai rezultă de asemenea, că avându-se în vedere interesul superior al copilului, este bine ca în prezent acesta să locuiască împreună cu tatăl său care dispune de condițiile materiale necesare pentru creștere și educare, că recurenta-pârâtă își exercită în mod abuziv drepturile și îndatoririle părintești, scoțându-l abuziv din țară,încălcând legea, refuzând să dea relații cu privire la locul unde poate fi găsit.
Așa cum am arătat anterior, în prezent este în interesul copilului să fie încredințat spre creștere și educare tatălui său, care îi poate asigura un climat familial stabil, se poate ocupa de creșterea și educarea lui, dispune de toate condițiile necesare în acest sens.
Este de asemenea știut că atunci când se vor schimba condițiile avute în vedere de instanța de judecată la momentul când s-a dispus măsura încredințării copilului către tată, recurenta-pârâtă poate formula oricând o cerere prin care să solicite reîncredințarea acestuia.
Susținerile recurentei pârâte, în sensul că instanța de apel nu a analizat materialul probator administrat și că nu s-a dat eficiență opțiunii exprimate de minor cu ocazia audierii acestuia, în sensul că dorește să locuiască cu mama sa, sunt lipsite de relevanță, atâta vreme cât toate celelalte probatorii coroborate au format convingerea instanței că în prezent este în interesul copilului să fie încredințat tatălui său.
Și celelalte critici privind preocuparea intimatului reclamant pentru obținerea pensiei de întreținere care i s-ar cuveni minorului sunt nefondate, deoarece prin întâmpinarea făcută, acesta susține că nu solicită pensie de întreținere deoarece veniturile sale sunt suficiente pentru a-i asigura copilului un trai decent și lipsit de griji, pe de altă parte el nu a putut plăti pensia de întreținere la care a fost obligat deoarece nu avea unde, nu se cunoștea domiciliul actual al copilului.
Dealtfel, chiar audierea minorului în cadrul comisiei rogatorii dispuse de instanța de judecată s-a făcut la școala unde era înscris copilul, aceasta fiind o dovadă în plus a celor susținute de intimatul reclamant cu privire la domiciliul necunoscut al
-7-
minorului.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul pârâtei apare ca nefondat, urmând să fie respins ca atare, în baza disp.art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând și disp.art. 274 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.517 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M, str.-, -. B,. 3,. 15, Cod poștal -, Județ D și Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului M, jud.
Obligă pe recurenta pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Constanța Pană Elena Costea
- - C - - -
Grefier,
- -
Red.Constanta -
AV
2ex.12.05.2008
2065/2005 Judec.
1469/2006 Trib.
și
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Constanța Pană Elena Costea
| ← Divort. Decizia 1470/2009. Curtea de Apel Pitesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 264/2008. Curtea de... → |
|---|
