Divort. Decizia 1470/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1470/R-MF
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.92/A/MF din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 12.10.2009, eliberată de Primăria și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, și au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 04.03.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la 23.10.1999 din culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea către reclamantă spre creștere și educare minorilor -, născut la 02.05.2000 și -, născut la 04.10.2002, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor în cotă procentuală de 33% din veniturile realizate, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii s-a arătat că relațiile dintre soți sunt deteriorate datorită comportamentului neadecvat al soțului pârât care are o relație mai veche cu o altă femeie, că datorită acestei relații a început să se manifeste violent și fără respect față de reclamantă și să își neglijeze familia, iar la începutul anului 2008, fără să discute cu reclamanta, a plecat la părinții săi luând și pe copii.
Pârâtul, prin cererea reconvențională, a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte, încredințarea către pârâtul-reclamant spre creștere și educare a minorilor, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, obligarea acesteia la plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor în cotă procentuală din veniturile realizate, precum și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va avansa.
Prin sentința civilă nr.8114 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă în parte atât acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâtul și s-a dispus desfacerea căsătoriei lor, din culpă comună, reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamanta-pârâtă, respectiv acela de "", încredințarea spre creștere și educare a minorilor pârâtului-reclamant, fiind obligată reclamanta-pârâtă să plătească lunar pensie de întreținere, în cuantum de 33% din venitul net realizat de către aceasta, începând cu data de 19.12.2008 și până la majoratul minorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
- instanța de fond a reținut o altă situație de fapt, interpretând greșit probele și ignorând hotărârile pronunțate în cauză, privind încredințarea provizorie a minorilor către apelanta-reclamantă;
- nu s-a ținut seama de faptul că soții au conviețuit împreună timp de 10 ani, apelanta-reclamantă ocupându-se în mod exemplar de fiii săi, în toată această perioadă;
- deși în practica judiciară, infidelitatea unui soț nu influențează luarea măsurii de încredințare a minorilor, instanța a reținut greșit că ambele părți erau implicate în relații extraconjugale, în realitate, doar pârâtul se afla într-o astfel de ipoteză;
- din moment ce ambii părinții au contribuit în același mod la creșterea și educarea minorilor, șansele lor la încredințarea acestora trebuie să fie egale;
- instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere vârsta minorilor și condițiile materiale (determinate de stabilitatea locului de muncă și al domeniului) de care dispune apelanta-reclamantă;
- martorii au declarat că minorii au fost bine îngrijiți de către mama lor;
- prima instanță nu a ținut seama de interesul superior al minorilor, ci de voința acestora, exprimată în camere de consiliu, ce poate fi manipulată de părintele cu care locuiesc;
- instanța de fond a "legitimat" infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, pârâtul luându-i înapoi pe minori, folosind forța, când deja aceștia au fost încredințați reclamantei.
Apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul încredințării minorilor spre creștere și educare și al obligării pârâtului-reclamant la plata pensiei de întreținere, de la data formulării acțiunii de divorț și până la majoratul fiilor săi.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.92/A/MF din 25 iunie 2009, respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, reținând în esență că, nu are relevanță aspectul culpei în luarea măsurii de încredințare, aceasta fiind evaluată doar în relația dintre soți, în scopul stabilirii imposibilității continuării căsătoriei.
Criteriul principal pe care prima instanță l-a avut în vedere a fost acela al capacității fiecărui minor de adaptare socio-afectivă, în mediul în care ar fi trebuit să se stabilească, iar analizarea acestui aspect a fost realizată în raport de declarațiile martorilor și de opțiunea minorilor, exprimată în camera de consiliu.
Ambii minori au cerut să fie încredințați tatălui, dorința lor fiind confirmată de martorii și. După ce reclamanta a pus în executare, prin intermediul executorului judecătoresc, hotărârea privind încredințarea minorilor (măsură cu caracter provizoriu, dispusă prin ordonanță președințială), unul dintre cei doi copii a fugit la fratele pârâtului (fapt relatat de martora ).
Atitudinea minorilor, circumstanțiată de vârsta și nu neapărat de influențele exercitate de către tatăl lor, demonstrează existența nevoilor lor de stabilitate în plan emoțional, de securitate, pe care în prezent, doar mediul socio-afectiv în care se află le poate satisface.
S-a apreciat că o schimbare bruscă, în care este implicat și executorul judecătoresc (responsabil de acest fapt fiind și pârâtul) și în contextul disputelor dintre părinți, nu este ușor de asimilat de către copil.
Tribunalul a evidențiat faptul că nu se înlocuiește doar relația "copil - tată", cu relația "copil - mamă", schimbările implicate fiind mult mai ample. Minorul trebuie să se confrunte cu un nou mediu școlar, să-și construiască alte relații sociale, de prietenie, etc. la momentul actual, fiind în interesul minorilor păstrarea măsurii de încredințare dispusă de către prima instanță.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, invocând următoarele:
Într-o primă critică se susține că ot rea pronun ată este gre ită, întrucât instan a de fond, fără să țină cont de probele administrate în cauză de tre aceasta, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în totalitate, a desf cut toria din culpă comună și a ncredin at acestuia spre cre tere și educare minorii rezulta i din torie, re in nd în favoarea acestuia toate circumstan ele cauzei, de i din probe rezultă o altă situa ie de fapt.
Se consideră că instan ele nu au analizat corect cauza din punctul de vedere al interesului copiilor, și anume rui rinte îi pot fi încredințați cei doi minori, toate probele administrate în cauză fiind apreciate în favoarea reclamantului, fără ca instan a să țină cont de faptul că soții au conviețuit mpreună timp de zece ani, iar pârâta s-a ocupat exemplar de copii în acest interval de timp, acesta nereușind să demonstreze că pârâta nu a fost o mamă bună.
Se susține că instan a nu a reu it să surprind împrejur rile și circumstan ele cauzei, pe fondul lipsei de rol activ și a neverificării raporturilor substan iale dintre părți prin prisma probelor administrate, față de rsta fragedă a minorilor, respectiv 7 și 9 ani, de asigurarea unui climat lini tit și favorabil dezvolt rii armonioase a copiilor și că era în interesul acestora să fie încredințați mamei care din probele administrate în cauză nu rezultă că a manifestat un total dezinteres față de cre terea, educarea și supravegherea copiilor, achitându-se până în prezent de această sarcină în mod exemplar, neavând ce să i se repro eze ca mamă.
În mod eronat s-a mai reținut de tre tribunal că doar actualul mediu socio-afectiv în care se află minorii ofer acestora stabilitate în plan emo ional și securitate, fără să fac o compara ie cu mediul socio-afectiv în care minorii au tr it până la desp irea în fapt a rin ilor și care a reprezentat domiciliul în care s-au scut și au tr it 9 și respectiv 7 ani, precum și nevoia de afec iune din partea mamei, tiut fiind că to i copiii sunt puternic ata i de mamă în primii ani de viață, și faptul că o eventuală traumă de care ar putea suferi minorii este cea provocată de tat l lor care i-a luat prin for ță din mediul în care au tr it și stabilitatea oferită de familia pe care au cunoscut-
Se mai arată că în mod eronat instan a a luat în considerare op iunea minorilor exprimată în camera de consiliu, tiut fiind că la această rstă copiii nu au discern nt și sunt influen i de rintele care are mai multă autoritate în fața lor.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Din ampla motivare a recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, rezultă că nemulțumirea recurentei vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 42 din Codul familiei, și a principului fundamental consacrat de legislația familiei, respectiv interesul superior al copilului, datorită lipsei de rol activ al instanței, care nu a stabilit corect situația de fapt, față de probele administrate.
Se susține astfel că, instanțele de fond au avut în vedere la încredințarea minorilor, numai opțiunea minorilor, fără a analiza și alte aspecte legate de posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și materială pe care le poate găsi la unul dintre părinți, prin comparare cu celălalt părinte.
Cu toate că nici dispozițiile art. 42 și nici cele ale art. 97 și urm. din Codul familiei nu stabilesc în concret care sunt criteriile în privința încredințării copiilor minori la unul dintre părinți, din aceste texte legale se desprinde concluzia că aceste criterii sunt legate nu numai de voința minorilor, ci și de posibilitățile materiale ale părinților, de gradul de atașament al părinților față de copii, de măsura în care fiecare părinte se poate preocupa de îngrijirea lor.
Sub acest aspect, critica este fondată, instanța de apel nefiind preocupată să lămurească capacitatea tatălui sau a mamei de a se ocupa de minori, condițiile oferite de aceștia, atașamentul față de copii, limitându-se doar la a analiza modalitatea încredințării prin raportare la atitudinea minorilor.
Rolul instanței de apel este de a verifica sentința atât sub aspectul temeiniciei ei, al modului în care prima instanță a apreciat probele administrate în cauză, și dacă pe baza acestora, a reținut corect raporturile juridice dintre părți și interesul superior al copilului, iar sub aspectul legalității, al aplicării și interpretării legii.
Cum în analizarea interesului superior al minorilor, instituit de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța de apel s-a limitat numai la aprecierea poziției minorilor, fără a verifica hotărârea și prin prisma celorlalte aspecte legate de stabilirea posibilităților materiale ale părinților, de gradul de atașament al părinților față de copii, de măsura în care fiecare părinte se poate preocupa de îngrijirea lor, nu s-au lămurit în totalitate aspectele mai sus enunțate, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, fiind incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Urmează ca, în temeiul textului menționat, să fie admis apelul, asată decizia cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceluiași tribunal care, cu ocazia rejudecării, va lămuri toate aceste aspecte esențiale în stabilirea interesului superior al minorilor, interes ce se va materializa prin modalitatea încredințării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.92/A/MF din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- ---, - -, - --,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./09.11.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Divort. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Pitesti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 454/2008. Curtea de... → |
|---|
