Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 472
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
***************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.219/AC din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: recurentul asistat de av. și intimata-reclamantă asistată de av., lipsă fiind reprezentantul intimatei- autoritate tutelară Consiliul Local.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța a procedat la audierea minorei,în camera de consiliu, relatările și răspunsurile acesteia fiind consemnate în procesul-verbal încheiat cu această ocazie și aflat la fila 94 dosar.
Instanța după audierea minorei arată că acesta a fost singurul motiv pentru care cauza a fost repusă pe rol.
Av. solicită ca instanța să facă cunoscută părților poziția minorei.
Instanța arată că poziția minorei la audiere a fost de a rămâne la tată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul solicită admiterea recursului cum a fost formulat și motivat, acesta fiind justificat de toate aspectele din dosar.
Minora a stat de la vârsta de 2 ani și 7 luni cu tatăl său, cu acordul mamei. În tot acest timp între minoră și tată s-a realizat o legătură deosebită, aceasta a fost educată și îngrijită foarte bine și are rezultate foarte bune la școală, fiind înscrisă la școală la
De la termenul anterior de judecată și până în prezent s-a încercat de către intimată luarea minorei cu forța, nefiind normal ca aceasta să fie supusă la atât de multă tracasare.
Reîncredințarea minorei nu este o soluție definitivă
De la data la care minora a fost încredințată tatălui, mama sa nu a reușit să aibă un mediu stabil și o situație clară locativă și a locului de muncă.
Intimata s-a recăsătorit în perioada de soluționare a cauzei de față și nu există niciun motiv și nici nu este în interesul minorei în prezent, ca aceasta să fie luată din mediul stabil în care trăiește și dusă într-o țară străină, unde ea nu a acceptat felul în care a fost tratată.
În România sunt suficiente condiții pentru asigurarea unui viitor stabil minorei, aceasta în prezent studiind într-un centru universitar.
Solicită așadar admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate în cauză și menținerea soluției inițiale din cadrul procesului de divorț și încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui.
Precizează totodată că își menține concluziile cu privire la excepția competenței teritoriale, în sensul că aceasta aparține Judecătoriei Iași.
Cu cheltuieli de judecată.
Av. cu privire la excepția competenței teritoriale arată că își menține punctul de vedere exprimat la termenul anterior de judecată și având cuvântul în combaterea motivelor de recurs solicită respingerea acestuia ca nefondat. consideră că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Pe fondul cauzei arată că intimata a plecat în 2001 din țară pentru a munci, iar această plecare a fost rezultatul înțelegerii ambilor soți, astfel încât nu se poate reține că intimata și-a părăsit copilul, care după plecarea ei a rămas la bunica maternă și nicidecum la tată.
Fetița la divorț în urma înțelegerii dintre părți a fost încredințată tatălui, iar plecarea intimatei în Olanda a fost o situație temporară și nu se putea prevede că părțile vor divorța și ulterior fiecare se va recăsători.
Intimata a fost de acord ca minora la divorț să fie încredințată tatălui, dar să fie în continuare lăsată în grija bunicii materne.
Minora a locuit timp de un an la mama sa în Olanda și a fost înscrisă în anul școlar 2006-2007 la școală în Olanda unde a avut rezultate foarte bune. A fost înscrisă și pentru anul școlar 2007-2008, însă aceasta fiind luată de tată pe timpul vacanței de vară de tată în țară, la începutul anului școlar nu s-a mai întors în Olanda.
S-a precizat azi de apărătorul recurentului că între termenul anterior de judecată și cel de față intimata a încercat răpirea minorei, fapt ce este total neadevărat. Intimata doar a încercat să ia legătura cu minora și să îi dea acesteia un pachet și cadouri de Paște.
Minora este manipulată de către tată și întoarsă împotriva mamei sale.
Ancheta socială efectuată la domiciliul mamei în Olanda arată că și intimata poate asigura minorei condiții foarte bune de viață, având posibilități materiale pentru aceasta.
Solicită așadar respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Instanța atrage atenția apărătorilor părților că și aceștia au datoria de a face părțile să înțeleagă că discordiile dintre aceștia se reflectă negativ asupra minorei.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.674 din 19 martie 2008 judecătoriei Tg.N s-a admis acțiunea de reîncredințare minor formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, a fost încredințată minora, născută la 21 iulie 1999, reclamantei spre creștere și educare, la reședința acesteia din Olanda și s-a încuviințat ca minora să se deplaseze în țară și în străinătate cu mama sa, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei 250lei lunar pensie de întreținere pentru minoră, începând cu 30 octombrie 2007 și până la majoratul acesteia. De asemeni s-au sistat efectele sentinței civile nr. 902/2003 a judecătoriei Tg.N cu privire la încredințarea minorei și pensia de întreținere.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru reîncredințare și stabilire domiciliu minor.
S-a reținut că părțile au fost căsătorite și s-au despărțit prin divorț la15 iulie 2003, prin sentința civilă nr.902/2003 a judecătoriei Tg.N, iar minora, născută la 21 iulie 1999 fost încredințată tatălui spre creștere și educare, mama fiind obligată la plata pensiei de întreținere pentru aceasta.
S-a reținut că părțile au locuit, inițial în aceeași curte cu bunica maternă în comuna, jud. N, unde minora era îngrijită și de aceasta, iar în urmă cu 7 ani reclamanta a plecat la muncă în străinătate, dar în anul 2003 părțile au divorțat, reclamanta fiind de acord ca minora să fie încredințată tatălui care era ajutat de bunica maternă.
S- apreciat, de instanța de fond în raport de probele de la dosar și anchetele sociale efectuate în cauză că în interesul minorei este ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei, întrucât minora a fost întreținută pe cheltuiala acesteia, mama având timpul material de a se ocupa de minoră, prezentând garanții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorei, care a locuit o perioadă și în Olanda cu mama sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, iar Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr.219 din 11 septembrie 2008 respins, ca nefondat apelul reținând că interesul minorei este ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei, care i-a asigurat cele mai bune condiții materiale și financiare atât în România, cât și în Olanda și că tatăl, deși s-a ocupat de minoră menținând legătura cu bunica maternă a minorei, cu instituțiile de învățământ preșcolar și școlar, frecventate de aceasta, mai are doi copii minori din altă căsătorie, pentru care a achitat datoriile de întreținere a acestora din sume date de reclamanta din prezenta cauză.
Pârâtul a formulat recurs și împotriva acestei hotărâri, recursul fiind declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă de timbru de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În motivarea recursului, se arată, în esență, că hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale, în contradicție cu înscrisurile, cu poziția minorei care refuză să meargă la mama sa.
Susține recurentul că hotărârea nu este motivată neanalizându-se probatoriul și neindicându-se motivele pentru care s-a înlăturat probatoriul favorabil pârâtului și că interesul minorei este ca aceasta să fie crescută în continuare de tatăl său, de care este foarte atașată și care are condiții materiale deosebite.
Arată recurentul că s-a preocupat permanent de educarea minorei și că, în perioada cât minora a locuit la mama sa, aceasta a avut un comportament violent fizic și verbal, minora fiind afectată psihoemoțional.
La termenul din 18 martie 2009 instanța a pus în discuția părților motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă sub aspectul competenței teritoriale a instanței de fond în soluționarea litigiului în raport de dispozițiile art.5 Cod procedură civilă.
Examinând cauza sub aspectul excepției invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Conform art.5 Cod procedură civilă cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Potrivit adresei nr. 1129 din 24 martie 2009 eliberată de Consiliul Local al Orașului Tg. N - Serviciul Public Local de evidența persoanei Tg.N ( fila 32 dosar recurs) domiciliul pârâtului-recurent începând cu data de 4 ianuarie 2005 și până în prezent este în comuna jud. N, iar începând cu data de 7 ianuarie 2008 până la 7 ianuarie 2009 acesta are reședința în municipiul I-. 554.A.9.
Se constată că în raport de acest înscris, că la data introducerii acțiunii - 30 octombrie 2007-, domiciliul pârâtului era în comuna, jud. N, judecătoria Tg. N fiind competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, situație în care se va respinge excepția necompetenței teritoriale, invocată la termenul din 18 martie 2009.
În raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, privitor la susținerea faptului că hotărârea nu a fost motivată, se va aprecia că nu va putea fi reținut,întrucât verificând hotărârea recurată se constată că aceasta este motivată, instanța de apel argumentând pe larg aspectele care i-au format convingerea la pronunțarea hotărârii în cauză, nefiind necesar a se argumenta raportându-se la fiecare susținere a părților.
Se va aprecia însă că sub aspectul celui de al doilea motiv recursul este admisibil, în raport de dispozițiile art.2 din Legea 272/2004, instanța urmând a avea în vedere principiul interesului superior al minorului.
Sub acest aspect se va reține faptul că minora de la data plecării intimatei, la muncă în străinătate, respectiv în Olanda, a rămas în grija tatălui, care s-a ocupat îndeaproape de minoră, asigurându-i condiții materiale optime și cu rezultate bune la învățătură.
Este adevărat că intimata a contribuit cu bani la întreținerea minorei,însă aceasta a trăit în mediul familial creat de recurent, alături de tată din anul 2001 când intimata a plecat în străinătate, ceea ce conduce la concluzia că în interesul minorei este de a nu fi scoasă din mediul familial cu care s-a obișnuit, unde are rezultate școlare bune, fiind atașată în mod deosebit de tatăl său.
De asemeni, se va aprecia că ambele părți au condiții optime pentru creșterea și educarea minorei,însă minora a fost audiată de instanța de recurs, exprimându-și dorința de a rămâne în continuare cu tatăl său de care este atașată.
Deși minora a locuit o perioadă cu mama sa în Olanda și a urmat cursuri școlare, nu s-a acomodat în acel mediu, având amintiri neplăcute.
Este de apreciat faptul că intimata a încercat să se apropie de fiica sa și să-i ofere condiții optime alături de ea, pentru creștere și educare, însă instanța trebuie să aibă în vedere interesul minorei, care este un copil de aproape 10 ani cu un grad de maturitate evident (art.6 lit.h din Legea 272/2004).
Faptul că recurentul a avut unele probleme în plata pensiei de întreținere pentru alți minori al cărui tată este, nu este de natură a influența asupra situației minorei, întrucât acesteia i-au fost asigurate condiții optime de creștere și educare.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga intimata să plătească recurentului-pârât cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de necompetență teritorială.
Admite recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.219/AC din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în tot hotărârea apelată și pe fond respinge acțiunea de reîncredințare minor.
Obligă intimata-reclamantă să plătească recurentului-pârât 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red./
Red.
Tehn.3 ex.08.05.09
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Interdicție. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
