Divort. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 471
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
***************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.106 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul asistat de av. și av. în calitate de mandatar pentru intimata lipsă.
HGProcedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că a fost transmis prin fax raportul privind rezultatele evaluării psihologice a minorei -.
Av. arată că nu este de acord cu acest raport solicitând să se revină la cel care a testat minora pentru a preciza dacă acesta în demersul său a respectat ceea ce s-a solicitat de instanță și să facă un profil psihologic al minorei în care să precizeze clar și punctul de vedere cu privire la socializarea minorei.
Av. arată că se opune acestei cereri. Ceea ce interesa instanța, și anume gradul de maturitate al minorei, s-a soluționat prin raportul depus la dosar.
Instanța respinge cererea pentru a se reveni la DGASPC N și apreciază că raportul transmis pentru acest termen de judecată corespunde cerințelor transmise de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea deciziei recurate pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii.
Precizează că decizia recurată este contrară probatoriului administrat în cauză.
Minora locuiește la bunica maternă unde are condiții, dar mai ales pentru a nu despărțită de sora sa mai mare, rezultată din prima căsătorie a mamei sale. În cauză interesează la care dintre cei doi părinți să rămână minora, interesul acesteia fiind să rămână la tată, respectiv la recurent, unde locuiește de 2 ani și unde are condiții foarte bune.
Intimata este plecată în Italia și în tot acest timp nu a interesat-o nimic legat de minoră, la fel cum nu o interesează nici de fata din prima căsătorie.
Interesul minorei este să stea cu unul dintre părinți și nicidecum cu bunicii, atât timp cât există unul dintre părinți cu care copila are legături afective deosebite.
Din întreg probatoriul rezultă că minora are condiții foarte bune de a locui la tatăl său.
Solicită admiterea recursului, încredințarea minorei tatălui care în prezent se impune a rămâne cu minora, având în vedere că intimata, mama minorei nu a spus niciodată că ar vrea minora pentru aol ua cu ea în Italia.
Nu solicită obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere, având în vedere că nici în acești doi ani de când minora stă cu tatăl său, intimata nu a plătit minorei pensie.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Av. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț ca fiind temeinică și legală.
Din punctul său de vedere nu există date noi care să aducă o altă lumină cu privire la binele minorei, care a fost luată de la bunica maternă numai cu intenția de a dovedi că există o grijă permanentă față de minoră.
Intimata a plecat din țară cu voia recurentului care a și însoțit-o în Italia pentru o perioadă, însă în urma unui accident a fost nevoit să se întoarcă în țară.
Caracterizarea recurentului de la locul acestuia de muncă nu este făcută de conducerea unității și nici nu poartă ștampila unității ci a unui compartiment. La dosar mai există și o caracterizare de la grădinița la care este era înregistrată minora și care la fel nu este semnată de educatoarea de la grupa acesteia, purtând o simplă viză.
Nu s-a făcut nici dovada că situația materială a recurentului este mai bună ca cea a intimatei care are locuința lângă cea a mamei sale. La domiciliul recurentului locuiesc și alte persoane nu doar acesta și minora.
Interesul minorei este acolo unde are condiții să se realizeze și contează oamenii care pot oferi condiții de dezvoltare minorei.
Raportul psihologic este unul searbăd.
Cu privire la comportamentul recurentului precizează că acesta a avut o tentativă de suicid nefinalizată tocmai datorită soacrei sale.
Apreciază că un comportament inadecvat al unuia dintre părinți poate avea înrâurire și asupra comportamentului copilului.
S-a vorbit de apărătorul recurentului de faptul că intimata mai are un copil dintr-o altă căsătorie, dar nu s-a făcut vorbire și de faptul că și recurentul dintr-o căsătorie anterioară mai are un copil față de care a uitat să-și facă datoria.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii prin care minora a fost încredințată mamei care urmează ca în cel mai scurt timp să revină din Italia și să se stabilească în țară.
Cu cheltuieli conform chitanței.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 106/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul-pârât -, împotriva sentinței civile nr.3020 din 15.11.2007 a Judecătoriei Roman, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.HG
A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr.3020 din 15.11.2007, Judecătoria Romana admis în parte acțiunea civilă de divorț formulată de reclamantul - împotriva pârâtei și HG în totalitate cererea reconvențională a cesteia din urmă, dispunând desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, revenirea pârâtei - reclamante la numele de, încredințarea minorei - mamei sale, spre creștere și educare, și obligarea reclamantului - pârât la plata sumei de 80 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 7.06.2007, și până la majoratul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele administrate (înscrisuri, depoziții de martori, anchete sociale la domiciliile părților) că părțile s-au căsătorit la data de 25.07.2003, din conviețuirea lor născându-se, la 13.09.2003 minora -. Că între cei doi soți sunt neînțelegeri care fac imposibilă continuarea căsătoriei, comportamentul reclamantului - pârât, consumator de băuturi alcoolice în exces și violent cu soția sa, determinând separarea lor definitivă în fapt, prin plecarea acesteia în Italia, unde a intrat în relații de concubinaj cu un alt, fără posibilități de împăcare, astfel încât, față de deteriorare a relațiilor de familie, în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art.37 alin.2 și ale art.38 alin.1 din Codul familiei, în temeiul cărora acțiunea de divorț și cererea reconvențională deduse judecății au fost admise, cu consecința revenirii pârâtei - reclamante la numele anterior, potrivit art.40 din același cod.
În ceea ce privește încredințarea minorei spre creștere și educare, solicitată de ambele părți, judecătorul fondului a apreciat că în interesul copilului părților este rămânerea acestuia în grija mamei sale, care s-a ocupat permanent de el, fiind singura care a contribuit sub toate aspectele la dezvoltarea sa sub toate aspectele, că la bunicii materni, unde locuiește, împreună cu cealaltă a pârâtei, rezultată din prima sa căsătorie, are asigurat un mediu familial propice unei evoluții normale, între cele două minore existând o puternică afecțiune. Ca atare, minora a fost încredințată mamei sale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.86 alin.3 din Codul familiei, privind obligația tatălui de a contribui la cheltuielile de întreținere ale fiicei sale proporțional cu veniturile pe care le realizează lunar.
În apel, probatoriul a fost completat cu mai multe înscrisuri noi, depuse la dosar de ambele părți, din coroborarea lor cu celelalte probe, administrate la prima instanță, tribunalul constatând că apelul nu este fondat, pentru considerentele de fapt și de drept care vor fi arătate în cele ce urmează.
, una dintre cele mai importante consecințe ale unui divorț este aceea că minorii rezultați din căsătorie trebuie să fie încredințați spre creștere și educare numai unuia dintre părinți, ceea ce presupune, de cele mai multe ori, o schimbare de esență a mediului, programului și chiar obișnuințelor copiilor, și, desigur, de cele mai multe ori, despărțirea acestora de părintele căruia nu i-au fost încredințați, cu posibilitatea păstrării unor legături cu caracter periodic și de scurtă durată, în cazul în care acesta din urmă o solicită, în baza art.43 alin.3 din Codul familiei. Este evident că, în cazul în care, dincolo de neînțelegerile dintre ei, ambii părinți s-au ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, care este atașat în egală măsură de amândoi, acesta suferă și poate fi marcat pentru viitor. Totuși, legiuitorul a instituit în sarcina instanței judecătorești învestite cu soluționarea divorțului, chiar și în lipsa unei cereri exprese din partea unuia dintre soți, obligația de a se pronunța și asupra încredințării copiilor minori, care nu pot fi lăsați niciun moment fără îngrijire și întreținere.
La încredințarea unui copil minor unuia sau altuia dintre părinți, trebuie urmărită numai măsura în care interesul superior al acestuia este asigurat de condițiile concrete de care fiecare dintre ei dispune pentru a-i asigura îngrijirea, dezvoltarea și educarea corespunzătoare. Sub acest aspect, interesează mijloacele materiale și garanțiile morale ale fiecăruia dintre părinți, dar și satisfacerea nevoii copilului de a trăi și crește într-un climat de siguranță și încredere, de natură a-i garanta o dezvoltare echilibrată.
În cauză, așa cum rezultă din anchetele sociale efectuate, dar și din alte probe, minora își iubește ambii părinți, iar în perioada de timp scursă de la plecarea mamei sale în străinătate și până în prezent, a locuit fie la bunica maternă, fie împreună cu apelantul și familia acestuia, intimata trimițând acasă banii necesari cheltuielilor de întreținere. De asemenea, se desprinde din probele dosarului că apelantul a manifestat și manifestă grijă și preocupare față de creșterea, sănătatea și educarea fetiței sale, și că, deci, practic nu i se poate imputa nimic în calitatea sa de tată. Dar minora a crescut din totdeauna alături de surioara sa mai mare cu câțiva ani, născută din căsătoria anterioară a intimatei, iar între cele două fetițe există strânse legături afective. În aceste condiții, chiar dacă acestea sunt surori numai după mamă, ținând cont și de vârsta fragedă a minorei părților, corect a apreciat instanța de fond că este în interesul ei să continue să crească alături de sora sa, separarea fraților fiind, de altfel, o măsură de excepție, care presupune, pentru a fi dispusă, existența unor motive întemeiate, nedovedite în prezenta cauză.
În motivarea acestei decizii a promovat recurs reclamantul care a criticat hotărârea sub aspectul încredințării minorei rezultate din căsătoria cu intimata-pârâtă.
Astfel, instanțele precedente, în mod nelegal au ignorat:
- ancheta socială efectuată la domiciliul său, ce relevă faptul că minora are condiții optime de creștere și educare la tată;
- faptul că, intimata-reclamantă - reconvențional este plecată în Italia încă din anul 2005, iar de creșterea și îngrijirea minorei s-a preocupat numai el, împrejurare ce este relevată de întreg ansamblul probator administrat în cauză.
- faptul că intimata-reclamantă reconvențional, este angajată într-o relație cu un alt, iar de la data plecării în Italia nu s-a mai preocupat în niciun mod de soarta minorei;
S-a mai arătat, că, este nepertinentă motivarea instanțelor cu privire la încredințarea minorei intimatei, pentru a fi împreună cu fiica acesteia provenită dintr-o altă relație, ambele urmând a locui în fapt la mama intimatei și nu cu aceasta.
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri.
În cauză, intimata prin apărător a formulat întâmpinare însoțită de o serie de înscrisuri prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, s-a dispus de către instanța de recurs, efectuarea unui raport de analiză referitor la profilul psihologic al minorei, gradul de maturitate a acesteia în exprimarea opțiunii cu privire la părintele cu care dorește să locuiască, opțiunea concretă a minorei în acest sens.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că minora de la data plecării intimatei în străinătate a rămas în grija bunicii materne, alături de fiica intimatei rezultată dintr-o altă relație.
Pe parcursul absenței din țară a intimatei recurentul s-a preocupat îndeaproape de creșterea, îngrijirea și educarea minorei care din iulie 2007 și în prezent se află la recurent, acesta manifestând o grijă deosebită față de situația educațională a minorei, ocupându-se totodată de dezvoltarea sa normală, fizică și psihică, astfel cum relevă anchetele sociale, recomandările cadrelor didactice de la grădinița frecventată de minoră, probele testimoniale.
Totodată, se reține din ansamblul probator că intimata se află în continuare în străinătate, cealaltă fiică a sa rămânând în grija bunicii materne, care, potrivit anchetei sociale, dispune de o locuință compusă din două camere și hol și se " străduiește" să asigure baza materială și morală pentru o creștere și o educație bună acesteia.
Raportul de evaluare psihologică a minorei relevă faptul că aceasta prezintă achiziții cognitive specifice vârstei manifestă atașament sigur, nu prezintă dificultăți de relaționare, figura valorizată este aceea a tatălui, recomandarea fiind aceea de asigurare a unui climat care să corespundă necesităților de ordin fizic și psihic ale copilului.
Potrivit dispozițiilor art,31 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală în special prin îngrijirea acestuia,prin menținerea relațiilor personale, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale și prin reprezentare legală și administrarea patrimoniului său.
În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Art.32 al aceluiași act normativ, prevede faptul că minorul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, scop în care părinții sunt obligați să supravegheze copilul, să coopereze cu el și să îi asigure viața intimă, spirituală și demnitatea, să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia, să întreprindă toate măsurile pentru realizarea drepturilor copilului, să coopereze cu persoanele fizice și juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Realizarea de către părinți a obligațiilor anterior menționate impune primordial contactul direct și nemijlocit al părintelui cu minorul, acest contact fiind indiscutabil necesar stabilității și siguranței afective, emoționale și materiale a minorului.
Or, în speță, în condițiile în care intimata a plecat în străinătate, lăsându-și cele două fiice la bunica maternă, îndeplinirea obligațiilor părintești, sunt realizate în mod nemijlocit de către recurent, la care minora locuiește din iulie 2007.
Pe cale de consecință, chiar dacă minora este atașată atât de bunica maternă, cât și de sora sa provenită dintr-o altă căsătorie a intimatei, se apreciază că interesul superior al acesteia, la care face trimitere dispoziția normativă, este acela de a avea alături prezența unui părinte care să se preocupe îndeaproape de ea, în speță, recurentul fiind acela care a păstrat legături personale nemijlocite cu minora contribuind sub aspect material și moral la creșterea și educarea sa, asigurându-i acesteia climatul de siguranță materială, afectivă, morală și educațională de care are nevoie.
Având în vedere, în raport de cele arătate, că, în cauză, interesul superior al minorei este acela de a rămâne la tată, instanța în temeiul art.3121Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată, va admite apelul în sensul că va modifica sentința numai sub aspectul măsurii încredințării minorei și plății pensiei de întreținere în favoarea acesteia datorată în considerarea art.80, art.94 Codul familiei.
În baza art.274 Cod procedură civilă se va obliga intimata-pârâtă să plătească recurentului-reclamant cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.106 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
HGModifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte hotărârea apelată, cu privire la încredințarea minorei și dispune încredințarea minorei -, născută la 13.09.2003, recurentului-reclamant.
Obligă intimata-pârâtă să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 100 lei lunar începând cu data pronunțării hotărârii de față și până la majoratul minorei.
Obligă intimata-pârâtă să plătească recurentului-reclamant 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat în recurs.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
RED.
Red./
Red.
Tehn.3 ex.AA.29.05.09
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 174/2010. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
