Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 479/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 479
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu
Grefier:
Pe rol pronunțarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul și pe intimata, autoritate tutelară Direcția de Asistență Comunitară I, având ca obiect încredințare minor împotriva deciziei numărul 400 din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009 când instanța a amânat pronunțarea pentru azi 30 octombrie 2009 pentru ca recurentul să depună concluzii scrise.
În termenul de pronunțare, recurentul a depus concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 10957/2008 a Judecătoriei Iașis -a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 08.06.2007 sub numărul de dosar -, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G, să i se încredințeze spre creștere și educare minorul, născut la data de 27.09.2006, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în folosul copilului.
În fapt, motivează reclamanta, că după nașterea copilului, pârâtul s-a îndepărtat de familie, nu a mai acordat atenția cuvenită reclamantei și copilului, că pârâtul era din ce în ce mai violent, că fără nici un motiv a părăsit domiciliul conjugal și că a ignorat obligațiile materiale și morale pe care le are față de copil.
Nu a fost indicat temeiul în drept al cererii formulate.
Alăturat acțiunii de chemare în judecată au fost depuse acte de stare civilă în copie.
La termenul de judecată din data de 23.08.2007 cursul procesului a fost suspendat în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza fiind repusă pe rol la data de 03.07.2008.
În dovedirea cererii formulate, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și audierea martorei.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.06.2008 sub numărul de dosar -, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, evacuarea pârâtului din locuință, întrucât apartamentul este bunul său dobândit înainte de căsătorie și interzicerea vizitei la domiciliu a pârâtului sau contactarea reclamantei de către pârât prin orice mijloc.
În fapt, motivează reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 26.01.2006, că la început atmosfera și relațiile de familie s-au caracterizat prin înțelegere și armonie, după care s-au alterat. Susține reclamanta, că pârâtul nu a contribuit la întreținerea familiei, a devenit din ce în ce mai puțin preocupat de viața de familie, a întrerupt orice comunicare cu reclamanta, pentru ca în martie 2008 să plece fără motiv din domiciliu, însă a revenit ulterior, reluându-și comportamentul violent.
Susține reclamanta totodată, că pârâtul are o relație extraconjugală, ce i-a fost confirmată chiar de pârât.
Nu a fost indicat temeiul în drept a cererii.
Cele 2 cereri au fost conexate la termenul din 09.10.2008.
Prezent în instanță, pârâtul s-a opus cererii formulate de reclamantă.
Nu și-a formulat probe în contradovadă.
S-a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul părților.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța reține:
În fapt, soții și G s-au căsătorit la data de 26.01.2006, din căsătoria lor rezultând un copil -, născut la data de 27.09.2006.
Din declarația martorei, singura probă administrată în proces, rezultă că părțile locuiesc împreună, că nu le-a văzut pe acestea certându-se sau vorbindu-și urât și că față de minorul rezultat din căsătorie, pârâtul manifestă afecțiune, îi aduce dulciuri.
Tot martora a declarat că pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, dar ca urmare a solicitării exprese a reclamantei, care era nemulțumită de faptul că pârâtul nu este comunicativ și nu discută despre problemele ce se ivesc în relația părților.
Instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să ducă la vătămarea gravă a relațiilor de familie, în sensul dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod familie.
Apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 10957/9.10.2008 a Judecătoriei Iașia fost admis prin decizia civilă nr. 400/29.04.2009 a Tribunalului Iași care a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea reclamantei, a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului G, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în folosul acestuia, evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimatul a părăsit domiciliul conjugal perioade îndelungate, că apelanta a fost victima agresiunilor acesteia fizice și verbale, ce se desfășurat uneori chiar în prezența copiilor.
Din actele depuse de apelantă rezultă că intimatul nu participă financiar la cheltuielile casei de acest lucru ocupându-se apelanta care este uneori ajutată și de sora sa.
Martora audiată arată că intimatul are un comportament agresiv față de apelantă lovind-o și amenințând- fără motiv iar uneori are un limbaj neadecvat chiar și în ceea ce-l privește pe minor.
Datorită comportamentului agresiv al intimatului, apelanta a fost nevoită să formuleze și plângere penală.
Rezultă din întreg materialul probator administrat în acuză că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, fiind imposibilă conviețuirea.
Chiar intimatul în apel a fost de acord cu desfacerea căsătoriei.
Astfel existând motive temeinicie pentru desfășurarea căsătoriei instanța în conformitate cu disp. art. 38 al. 1 Cod familie urmează a desface căsătoria din vina exclusivă a intimatului.
Conform art. 40 al. 1 Cod familie -apelanta va reveni la numele avut anterior căsătoriei acela de " ".
Cât privește încredințarea minorului rezultat din căsătorie, instanța va avea în vedere vârsta fragedă a acestuia, faptul că apelanta are posibilități materiale de creștere și educare, precum și atașamentul copilului față de mamă.
Astfel, instanța urmează încredința apelantei spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie.
În conformitate cu art. 84 și 96 Cod familie va obliga intimatul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Instanța va admite și capătul de cerere referitor la evacuare, dat fiind comportamentul agresiv al intimatului față de apelantă și copii precum și împrejurarea că aceasta a făcut dovada că este proprietara imobilului (act de vânzare - cumpărare).
Împotriva deciziei Tribunalului Iașia formulat recurs pârâtul
La termenul din 14.10.2009 instanța din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, motivat de aceea că cele arătate de recurent în cererea formulată, nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică.
În sensul art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, care prevede că fiecare motiv de recurs va fi arătat și dezvoltat separat, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs arătat, regulă care se aplică fiecărui motiv în parte.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la modificarea ori la casarea hotărârii recurate.
Deoarece recurentul a formulat drept dezvoltare a motivelor de recurs doar generalități cu privire la situația de fapt, criticile nu sunt susceptibile de încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, recursul nefiind motivat, așa cum o cer dispozițiile înscrise în art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, se va constata nulitatea lui, conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 400 din 29.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta, Gheorghiu
| ← Divort. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Iasi | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
