Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/FM
Ședința publică din 19 august 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant-pârât, domiciliat în T, strada -, -.A,.3, județ T, împotriva deciziei civile nr. 47/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă, domiciliată în comuna, județul T și intimata autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL T, T, strada -, județ T, având ca obiect încredințare minor -stabilire program vizită minor.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 58663/01.06.2009 (-/31.03.2009) depusă la dosar și intimata-reclamantă personal și asistată de avocat G conform împuternicirii avocațiale nr.55/2009 depusă la dosar, lipsind intimata autoritate tutelară.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentului pârât depune la dosar (filele 40-45) un set de înscrisuri, în copie și face precizarea că a comunicat un exemplar de pe acesta apărătorului intimatei reclamante spre luare la cunoștință.
Arată că dorește să demonstreze cu înscrisurile depuse la dosar că recurentul pârât a contribuit material la întreținerea minorei.
La rândul său, apărătorul intimatei reclamante depune la dosar un set de înscrisuri (filele 46-54), reprezentând: acte medicale privind minora; dovada că intimata este încadrată în muncă în T; ancheta socială efectuată la domiciliul intimatei din T și chitanța nr. 18 din 19 august 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.000 lei.
Precizează că a comunicat un exemplar de pe setul de înscrisuri apărătorului recurentului pârât spre luare la cunoștință.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că instanța de apel nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii recurate, interesul superior al copilului, deoarece în cadrul programului stabilit, nu se poate realiza o legătură personală corespunzătoare între minoră și recurent, având în vedere faptul că minora locuiește în comuna, sat, la aproximativ 60 km de Municipiul Conform programului de vizită stabilit prin decizia recurată, recurentul o poate lua pe minora în fiecare duminică, la domiciliul său, între orele 1000- 1700, ori acest lucru presupune ca în fiecare duminică minora să parcurgă 120 km, astfel că cel puțin două ore din acest interval de timp stabilit de către instanță, îl va petrece în mașină.
De asemenea, instanța de apel a ignorat faptul că minora, în vârstă de doi ani, a locuit împreună și cu recurentul până la vârsta de un an și șase luni, până în momentul în care apelanta reclamantă pârâtă a plecat împreună cu fetița, la mama ei, în satul, comuna, domiciliul recurentului fiind singurul cunoscut și familiar pentru minoră.
Arată că vârsta fragedă nu poate fi considerată un motiv temeinic, deoarece un program de vizitare de vineri, orele 1800până duminică, orele 1800, nu este în măsură să producă un dezechilibru și să afecteze procesul de creștere al minorei.
Consideră că este corect programul stabilit de instanța de fond și este de natură să asigure realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și fiică, iar crearea unei astfel de legături de afectivitate este doar în interesul minorei.
Mai arată că, ultima dată copilul a fost luat de către tată de la un hotel; s-a spus că mama locuiește cu chirie, dar nu s-a precizat adresa exactă.
Întrebat fiind de către instanță, dacă recursul vizează strict zilele de duminică,apărătorul recurentul pârâtse referă și la a doua Jav acanțelor de Paști și de C și arată că instanța de apel nu a stabilit programul de vizită după cum a fost solicitat.
Apărătorul intimatei reclamante pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Consideră că programul de vizitare duminical poate fi realizat cu ușurință, deoarece minora locuiește cu mama sa în T, în aceeași localitate cu recurentul.
Din probele administrate la dosar, cât și din înscrisurile medicale depuse astăzi la dosar, rezultă că minora are probleme de sănătate, fiind diagnosticată de medic cu "anxietate de separare", adică teama de abandon, probleme ce s-ar putea agrava dacă ar fi scoasă perioade mai mari de timp din mediul obișnuit.
Precizează că evită să-i dea recurentului adresa unde locuiește, și locul de muncă, pentru ca acesta să nu o viziteze și să nu provoace scandal, situație în care ar putea avea discuții cu gazda care nu își dorește probleme din partea chiriașilor.
Mai arată că, în luna iulie i-a dat pe minoră recurentului, conform hotărârii instanței de apel, însă acest lucru a fost defavorabil pentru copil.
Mama este aceea care a dus pe minoră la medicul pediatru, psiholog și chiar dermatolog. Copilul se confruntă și cu o cădere masivă a părului.
Cu privire la înscrisurile depuse astăzi de recurentul pârât, arată că s-a făcut, de fapt, dovada achitării creșei pentru minoră pe perioada de o lună cât aceasta a locuit la recurent. Starea de boală a copilului s-a agravat pe perioada cât a locuit la tată. Arată că mama dorește supravegherea minorei.
Precizează că, deși nu a declarat recurs în mod expres, consideră că nu este benefică perioada solicitată de recurent; instanța să constate că nu este în interesul superior al minorei să fie scoasă din mediul afectiv în care se dezvoltă, programul de vizită solicitat de recurent fiind impropriu la acest moment vârstei și sănătății acesteia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr- a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca în contradictoriu cu acesta, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună încredințarea spre creștere și educare, către reclamantă a minorei -, stabilirea domiciliului acesteia la reclamantă și obligare pârâtului la plata pensiei de întreținere.
Prin cerere înregistrată inițial pe rolul judecătoriei, sub nr. 3979/2008 pârâtul a chemat în judecată pe pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora și, în subsidiar să i se stabilească un program de legături personale cu minora.
Prin încheierea din 30.09.2008 s-a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentința civilă nr. 2970 din 11.11.2008 a Judecătoriei Tulceaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, a fost admisă în parte acțiune formulată de reclamantul, a fost încredințată minora, născută la 27.01.2007 spre creștere și educare mamei reclamante, s-a stabilit domiciliul minorei la reclamanta; a fost obligat pârâtul la plata unei sume reprezentând din venitul net lunar permanent cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei născută la 21.01.2007 începând cu data introducerii acțiunii 19.08.2008 și până la majoratul minorei; a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind încredințarea minorei către sine și obligarea mamei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei; s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora născută la 27.012.2007 după următorul program: în prima și în a treia săptămână a fiecărei luni de vineri ora 1800până duminică ora 1800, o lună în perioada vacanței de vară în cursul lunii iulie; în a doua Jav acanței de Paști; în a doua Jav acanței de C cu luarea acesteia la domiciliul său și cu obligația de a aduce minora la domiciliul părintelui căruia i-a fost încredințat la sfârșitul programului de vizitare.
Instanța de fond a apreciat că legăturile personale ale părintelui cu minorul nu trebuie să fie interpretate într-un sens restrictiv, ci trebuie să vizeze toate aspectele vieții minorului, într-o măsură care să permită dezvoltarea unei relații solide și de durată, fără a afecta dezvoltarea ulterioară a copilului sau de a-i da un sentiment de dezrădăcinare și insecuritate.
Instanța de fond a mai reținut că posibilitatea dată tatălui de a ține minora în domiciliul său peste noapte la sfârșit de săptămână, precum și petrecerea câtorva zile în vacanțe alături de tată ca și a sărbătorilor legale nu sunt de natură de a afecta dezvoltarea copilului în vârstă de 1 an, ci au doar menirea de a consolida relația dintre părinte și copil și de a permite minorului să se atașeze de ambii părinți; firește, pe măsură ce minora va înainta în vârstă, iar relația dintre părinte și copil se va consolida, programul de vizitare stabilit va putea fi extins.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel arătând că în ceea ce privește stabilirea legăturilor personale ale pârâtului cu minora, aceasta din urmă este prea mică pentru a sta departe de reclamantă câteva zile, mai mult chiar, de când s-a născut și până în prezent, a stat tot timpul în preajma ei neacceptând să doarmă - ziua sau noaptea - decât cu ea.
A mai arătat apelanta că, pe fondul unei atmosfere tensionate minora prezintă o agitație permanentă, diagnosticată cu starea de anxietate ceea ce necesită o atenție și o îngrijire specială, care ar fi contraindicate unei schimbări permanente a mediului, a domiciliului acesteia, sens în care solicită modificarea programului stabilit de prima instanță de judecată.
Prin decizia civilă nr. 47/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantei și s-a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că legăturile personale ale reclamantului cu minora, născută la 27.01.2007 se vor desfășura după următorul program: în fiecare zi de, între orele 1000- 1700la domiciliul reclamantului, în luna iulie a fiecărui an, în a doua și a treia zi de Paști; și în a doua și a treia zi de C, în fiecare an, cu luarea minorei la domiciliul reclamantului și cu obligația acestuia de a aduce minora la domiciliul părintelui căruia i-a fost încredințat la sfârșitul programului de vizitare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut,în esență, că minora - are vârsta de doi ani și este foarte atașată de mamă, situație în care programul stabilit de prima instanță, care implica petrecerea a două nopți la rând în domiciliul tatălui, nu este corespunzător interesului minorei.
S-a mai reținut că minora nu urmează cursuri școlare sau preșcolare, situație în care noțiunea de "a doua Jav acanței de Paști și de C" nu implică claritate și neechivoc, situație în care se impune a se stabili cu exactitate zilele în care minora va merge la domiciliul tatălui său,cu ocazia celor două sărbători creștine.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că la stabilirea programului de vizită, instanța de apel nu a avut în vedere interesul superior al copilului, iar prin măsurile dispuse a îngrădit în mod nejustificat dreptul recurentului de a avea legături personale rezonabile cu minora -.
Recurentul a susținut că minora locuiește în prezent în localitatea, sat, la o distanță de 60 de km de municipiul T, iar programul de vizită stabilit de instanța de apel - în fiecare duminică,între orele 10-17 nu este corespunzător vârstei minorei, întrucât implică o deplasare pe o distanță de 120 km, iar din cele șapte ore ale programului, două ore minora se va afla pe drum. Acest program îi împiedică, de altfel, și pe bunicii paterni de a avea o legătură normală cu nepoata lor, în interesul minorei fiind măsura de menținere a programului stabilit de instanța de fond.
În recurs, părțile au administrat, conform art. 305 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, adeverința nr. 146 din 20 mai 2009 emisă de, adeverința nr. 5822 din 22 mai 2009,emisă de T - Serviciul Creșă, acte medicale privind starea de sănătate a minorei și mandate poștale ce vizează expedierea de către recurent a unor sume de bani cu titlu de pensie de întreținere către minoră.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile formulate, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin.(3) Codul Familiei, părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Deși textul nu menționează expres, este aplicabilă regula instituită de art. 42 alin.(1) Codul familiei, în sensul că luarea măsurilor privitoare la minor trebuie să se față numai în interesul acestuia. Această regulă este reglementată cu valoare de principiu și prin art.2 din Legea nr.272/2004.
Apreciind asupra interesului minorului, instanța trebuie să aibă în vedere un complex de factori care definesc întreaga viață personală a copilului și a familiei sale, respectiv vârsta și sexul minorului, relațiile sale cu părinții, afecțiunea pe care și-o poartă reciproc, conduita părinților în societate și față de minor.
În toate cazurile, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie așa cum rezultă din art.8 din Convenție și cum este definit prin practica instanței europene de contencios al drepturilor omului. Jurisdicția europeană consideră că legăturile personale dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială, protejată de art.8 (cauza Elsholz Germaniei din 13 iulie 2000).
Curtea Europeană a decis că în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copiii trebuie să se țină seama de interesele superioare ale copilului și, în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților (cauza Ignaccolo-Zenide României din 25 ianuarie 2000 și cauza Maire Portugaliei din 26 iunie 2003).
Curtea a denunțat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește, care se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor și a apreciat că statul are obligația de a lua măsurile adecvate și suficiente pentru a fi respectate dispozițiile art.8 (cauza Maire Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituție, instanța de recurs apreciază că este în interesul minorului să ia legătura cu tatăl său în domiciliul acestuia.
Astfel, chiar dacă minora s-a aflat în îngrijirea exclusivă a mamei în ultimii ani și nu a menținut legătură stabilă cu tatăl său, nu s-a stins dreptul părintelui și, în aceeași măsură, al minorei, de a avea o relație firească, afectivă cu tatăl și trebuie să știe că nu este abandonat de unul dintre părinți.
că și tatăl dorește să o vadă, că este iubită de ambii părinți, poate da minorei o mai mare siguranță în planul afectiv, ajutând-o în evoluția sa viitoare.
Nu s-a dovedit, în cauză, că tatăl ar fi avut un comportament violent cu minora, că ar afecta prin manifestările sale viața și sănătatea copilului.
Starea conflictuală dintre părinți nu trebuie să se repercuteze asupra relațiilor recurentului cu minora, impunându-se asigurarea unui raport de proporționalitate între limitările drepturilor reclamantului de a avea legături personale cu copilul său și scopul urmărit - respectarea interesului superior al minorei.
Pentru asigurarea unei relații solide, bazată pe afecțiune și înțelegere între reclamant și minoră, se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența mamei pârâte, comunicarea dintre părinte și minoră trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere. De asemenea, se impune a se asigura o ritmicitate a întâlnirilor reclamantului cu minora, iar limitarea acestor întâlniri la șapte ore în fiecare duminică, fără posibilitatea minorei de a înnopta în domiciliu tatălui nu respectă principiul proporționalității mai sus menționate.
Nu poate fi reținută aserțiunea instanței de apel, în sensul că petrecerea a două nopți în domiciliul tatălui, conform programului stabilit de judecătorie, și în absența mamei, care s-a preocupat neîncetat de minoră până la acest moment ar afecta sănătatea copilului, în condițiile în care prin aceeași hotărâre instanța de apel a dispus ca minora să petreacă luna iulie a fiecărui an cu tatăl recurent.
Se reține că intimata a înțeles să achieseze la această soluție ce viza modalitatea de realizare a legăturilor reclamantului cu minora în decursul lunii iulie a fiecărui an, aceasta neînțelegând să exercite calea de atac a recursului.
Susținerea intimatei în prezentul recurs, în sensul că acest program de vizită este de natură să afecteze sănătatea minorei și se impune modificarea hotărârii în sensul restrângerii vizitei nu poate fi însușită de instanța de recurs, pe de o parte, întrucât intimata nu a declarat recurs, iar în recursul reclamantului nu i se poate face acestuia o situație mai grea, iar pe de altă parte este în interesul minorei ca aceasta să dobândească încredere și în tatăl său și să construiască o relație bazată pe încredere și afecțiune cu acesta.
În consecință, în raport de vârsta minorei - doi ani -,de starea de sănătate a acesteia,așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs, și avându-se în vedere împrejurarea că în prezent aceasta locuiește cu mama sa în municipiul T și este înscrisă la o creșă, Curtea apreciază că este în interesul minorei să dezvolte o relație firească, fără limitări excesive și cu tatăl său, motiv pentru care încuviințează ca recurentul reclamant să aibă legături personale cu minora de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de sâmbăta orele 1000și până duminica la orele 1700,cu posibilitatea luării minorei la domiciliul tatălui și readucerea ei la sfârșitul programului de vizitare la domiciliul mamei.
În ceea ce privește programul de vizită stabilit de instanța de apel în perioada sărbătorilor creștine - Paști și C, cât și în perioada lunii iulie, Curtea apreciază că acesta răspunde interesului superior al minorei, cât și dreptului părinților de a se bucura de aceste sărbători alături de copilul lor.
În consecință, aceste dispoziții ale instanței de apel vor fi menținute ca legale și temeinice.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și se va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul celor mai sus menționate.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil de declarat de recurentul-reclamant-pârât, domiciliat în T, strada -, -.A,.3, județ T, împotriva deciziei civile nr. 47/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă, domiciliată în comuna, județul T și intimata autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL T, T, strada -, județ T, având ca obiect încredințare minor -stabilire program vizită minor.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că încuviințează ca recurentul reclamant să aibă legături personale cu minora, de două ori pe lună în prima și a treia săptămână, de sâmbăta, orele 1000și până duminica la orele 1700, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Ia act de faptul că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /21.08.2009
Tehnored.gref./2 ex./24.08.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
| ← Reintegrare spațiu locativ. Decizia 15/2009. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
