Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr.510
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâtul, domiciliat în M str. T -.4 jud. D, precum și de intervenienții în nume propriu și, ambii domiciliați în com. com. Lungă, sat Izvoru nr.39 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 16 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Av., cu sediul în P- jud.
Recursurile au fost timbrate conform chitanțelor nr. - din 20 martie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei și chitanța nr. - din 20 martie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, recurentul-intervenient în nume propriu, recurenta intervenientă în nume propriu,toți asistați de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 63/2009 precum și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 73 din 4 mai 2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că cererea de recurs formulată de intervenienta în nume propriu nu este semnată, după care:
Recurenta-intervenientă arată că își însușește recursul declarat și semnează personal cererea de recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurenți arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurenți susține oral motivele de recurs arătând că instanța de apel a greșit atunci când a admis apelul intimatei și a completat masa bunurilor comune cu un drept de creanță reprezentat de contribuția soților în proporție de 25% pentru edificarea a două încăperi - baie și bucătărie pe terenul proprietatea recurenților.
Arată că intimata reclamantă nu a adus nicio dovadă în sensul contribuției sale la dobândirea bunurilor, astfel prezumția privind cotele egale apare ca fiind greșită, cu atât mai mult cu cât intimata presta activități ocazional, la negru, neavând forme legale de angajare în Italia, iar vizitele în țară erau destul de rare neavând posibilități materiale suficiente.
. au fost construite în anul 1991 iar soții s-au căsătorit în anul 1992 și anterior nu au întreținut nici relații de concubinaj pentru a fi stabilită o contribuție a acestora. Nu poate fi luată în considerare declarația unui martor care nu este specialist în stabilirea unor proporții de contribuție în vederea edificării camerelor.
Pentru motivele arătate, pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului casarea cu trimitere pentru efectuarea unei noi expertize privind evaluarea bunurilor de partajat, iar pentru recurenții intervenienți solicită admiterea recursului modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul de a scoate de la masa de partaj bunurile ce sunt proprietatea lor. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, menținerea decizie pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică, motivele invocate de recurenți exced limitelor stabilite de lege și nu pot fi primite spre analiză ceea ce conduce la concluzia că instanța de recurs nu poate face o reapreciere a probelor, pentru a trage, cu privire la elementele de fapt ale cauzei, concluzii care să combată pe cele la care s-a oprit instanța de apel, câtă vreme o asemenea reapreciere a dovezilor nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Nici motivul de casare cu trimitere spre rejudecare nu poate fi reținut, art. 312 și 304 pct.5 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză. Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 8.02.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1224/17.12.2006 a Judecătoriei Morenis -a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
A mai precizat reclamanta că în timpul căsătoriei au fost dobândite următoarele bunuri: un apartament compus din trei camere dotat cu centrală termică și îmbunătățiri, două încăperi, baie și bucătărie construite pe terenul părinților pârâtului, mobilă de dormitor, de bucătărie, aragaz, frigider, mașină de spălat, contribuția la dobândirea acestor bunuri fiind de 70% pentru reclamantă și de 30% pentru pârât.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat scoaterea unor bunuri de la masa de partaj, acestea nefiind comune.
La termenul de 8.03.2007, s-a depus o cerere de intervenție în nume propriu de către intervenieții și, arătând că o parte din bunurile trecute la masa de partaj de către reclamantă sunt bunurile lor proprii, cererea de intervenție fiind încuviințată în principiu la termenul din data de 22.03.2007.
În urma probelor administrate, la termenul din data de 19.04.2007 a fost pronunțată o încheiere interlocutorie de partaj prin care s-a constatat că părțile au dobândit în cote de următoarele bunuri: apartament compus din 3 camere, situat în M, str. T, -,.4 Județul D, mobilă de bucătărie, mobilă de dormitor, aragaz, frigider, mașină de spălat și centrală termică.
De asemenea, s-a constatat că intervenienții au edificat două încăperi "baie și bucătărie" pe terenul proprietatea lor, în continuarea casei situate în comuna Lungă, sat Izvorul.
Pentru identificarea, evaluarea bunurilor și formarea loturilor, au fost dispuse în cauză o expertiză în specialitatea merceologie și una în construcții precum și o lotizare centralizatoare cu privire la conținutul cărora părțile nu au formulat obiecțiuni.
La dosar au fost depuse lucrări ordonate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 655 din 26 septembrie 2007, Judecătoria Morenia admis în parte cererea principală formulată de reclamanta; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei conform încheierii de ședință din data de 19.04.2007 și a raportului de expertiză tehnică judiciară - lotizare finală, întocmit de expert, în varianta a II. a. atribuind părților bunuri în natură, cu compensarea valorică prin plata de sultă.
De asemenea a constatat că intervenienții au edificat două încăperi cu destinația de baie și bucătărie pe terenul proprietatea lor, în continuarea casei situate în comuna Lungă -, sat Izvorul, județ D și compensat cheltuielile de judecată și obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 462 lei.
Totodată, a obligat reclamanta la plata către intervenienți a sumei de 20,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că, a făcut dovada că soți au edificat construcțiile pe terenul intervenienților, aceștia din urmă nefăcând nici o dovadă a proprietății.
A mai precizat apelanta că în practica judecătorească se consideră că în cazul în care soții au construit pe terenul unuia dintre părinți dobândesc un drept de creanță și nu este echitabil ca sporul de valoare înregistrat să revină părinților.
Instanța de apel a încuviințat proba testimonială.
Prin Decizia civila nr. 265/20.06.2008 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a schimbat în parte încheierea din 19.06.2007 în sensul că intervenienții au edificat în proporție de 75% două încăperi, baie și bucătărie pe terenul lor.
Totodată s-a completeat masa bunurilor comune cu un drept de creanță reprezentat de contribuția reclamantei și a pârâtului de 25% la edificarea celor două încăperi ale intervenienților.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că în aprecierea temeiniciei motivelor de apel relevanta este depoziția martorului, care reaudiat în apel a arătat ca pentru construcția bucătăriei si a băii a fost plătit de către intervenienți in proporție de 75%, si de foștii soți 25%.
In cauza a fost dispusa refacerea raportului de expertiza finala de către expertul constructor, raportul fiind efectuat si depus la dosar de către expertul desemnat.
Împotriva raportului de expertiza lotizare finala nu au fost formulate obiecțiuni de către pârti.
Prin Decizia civilă nr. 16/26.01.2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus partajul conform raportului de expertiză întocmit în apel, varianta A, iar contribuția intervenienților la edificarea celor două încăperi a fost de 75%, cu compensarea cheltuielilor de judecată și păstrarea restului dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul constructor și cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că atât instanța de apel cât și instanța de fond au apreciat în mod greșit ca partajarea bunurilor ar trebui făcută în proporție de pentru fiecare din părți, conform art. 36 Cod familie, fără ca să aducă dovezi în sensul contribuției sale la dobândirea bunurilor.
Astfel prezumția privind cotele egale apare ca fiind greșită, cu atât mai mult cu cât intimata presta activități ocazional, la negru, neavând forme legale de angajare în Italia, iar vizitele în țara erau destul de rare neavând posibilități materiale suficiente.
În această perioadă de timp, respectiv de la data plecării sale în Italia prin eforturile sale personale, împrumuturi și rate, recurentul a achiziționat apartamentul pe care l-a îmbunătățit și a întreținut-o și pe minora care nu beneficiat de ajutorul material al mamei sale decât foarte rar și în sume modice.
A mai precizat recurentul că, având în vedere că de la data cumpărării apartamentului, până în anul 2006, când s-a efectuat expertiza și s-a dispus partajarea, valoarea de circulație a imobilelor a crescut substanțial, iar în prezent piața imobiliară s-a prăbușit, este necesar a fi reevaluate bunurile supuse partajării.
În caz contrar ar fi o îmbogățire fără justă cauză pentru numita ( ) și o păgubire a patrimoniului ce revine recurentului.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și intervenienții în nume propriu și.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că în mod greșit instanța de apel a admis cererea apelantei și a completat masa bunurilor comune cu un drept de creanță reprezentat de contribuția soților în proporție de 25% pentru edificarea a două încăperi - baie și bucătărie pe terenul proprietatea recurenților.
Astfel, așa cum au precizat, încăperile au fost construite în anul 1991 iar soții s-au căsătorit în anul 1992 și anterior nu au întreținut nici relații de concubinaj pentru a fi stabilită o contribuție a acestora.
Instanța a luat în considerare declarația martorului care nu este specialist în stabilirea unor proporții de contribuție în vederea edificării camerelor, ca fiind determinantă în pronunțarea hotărârii.
De asemenea nu s-a preocupat nici de modul în care acest martor ar fi fost prezent permanent și ar fi avut cunoștința atât de sumele investite cât și de proveniența lor.
Intimata a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererile de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul recursului declarat de pârâtul Curtea constată că inițial Judecătoria Morenia fost investită de către reclamanta, intimată în prezenta fază procesuală cu o acțiune având ca obiect partajarea bunurilor comune formulată în contradictoriu cu pârâtul recurent în cererea pendinte.
În chiar cererea de chemare în judecată reclamanta a menționat drept contribuții la dobândirea bunurilor comune 70% pentru acesta și 30% pentru pârât.
Prin Încheierea interlocutorie din data de 19.04.2007 instanța a reținut drept o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de pentru fiecare dintre foști soți.
Această încheiere a stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 655/26.09.2007 a Judecătoriei Moreni.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel numai reclamanta și numai cu privire la modul de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, cu consecința nereținerii în masa bunurilor comune a construcțiilor edificate de foști soți pe terenul proprietate părinților pârâtului și cu consimțământul acesteia.
Așadar nici un moment recurentul nu a criticat soluția de primă instanță cu privire la cota reținută la dobândirea bunurilor comune fiecăruia din codevălmași, neformulând cerere de apel nici sub acest aspect, nici sub un altul.
De asemenea nici reclamanta nu a criticat hotărârea de primă instanță în ceea ce privește respectiva contribuție și instanța de apel, nefiind investită nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, sub acest aspect hotărârea de primă instanță intrând în autoritate de lucru judecat.
Așa fiind criticile recurentului sub acest aspect invocate direct în recurs apar formulate omisso medio neputând face obiect de analiză pentru instanța de recurs.
Sub aspectul criticilor recurentului în sensul că având în vedere că de la data cumpărării apartamentului, până în anul 2006, când s-a efectuat expertiza și s-a dispus partajarea, valoarea de circulație a imobilelor a crescut substanțial, iar în prezent piața imobiliară s-a prăbușit, este necesar a fi reevaluate bunurile supuse partajării, întrucât în caz contrar ar fi o îmbogățire fără justă cauză pentru numita ( ) și o păgubire a patrimoniului ce îi revine Curtea reține că în instanța de apel a fost efectuată o nouă lotizare finală prin completarea din data de 30.12.2008.
Ori, cu privire la această lucrare de expertiză și în care este preluată și valoarea apartamentului bun comun intimatul prin apărător a declarat că nu formulează obiecțiuni.
Așadar acesta a achiesat la valoarea stabilită, neputând susține că este prejudiciat.
Mai mult decât atât recurentul nu a produs nici o dovadă că valoarea stabilită de expert nu mai corespunde în prezent valorii de piață a bunului supus partajării.
Sub aspectul recursului declarat de intervenienții în nume propriu și Curtea reține că acesta are ca obiect modul în care instanța de apel a soluționat cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect constatarea că aceștia sunt proprietari celor două încăperi cu privire la care se judecă foști soți în sensul că reținut și o contribuție de 25% a reclamantei și pârâtului la edificarea acestora.
Întreaga fundamentare a cererii de recurs a recurenților intervenienți are la bază modul în care instanța de apel a interpretat și a dat eficiență declarației martorului.
Ori, aceste aspecte țin de temeinicia hotărârii pronunțate, iar nu de legalitatea acesteia și nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs fiind cunoscut faptul că recursul este o cale extraordinară de atac care nu poate fi exercitată decât pentru motive de nelegalitate.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtul, domiciliat în M str. T -.4 jud. D, precum și de intervenienții în nume propriu și, ambii domiciliați în com. com. Lungă, sat Izvoru nr.39 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 16 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Av., cu sediul în P- jud. D, ca nefondate.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C ,
GREFIER,
fiind în cm
semnează grefier șef secție
Red.
2 ex./10.06.2009
nr- Judecătoria Moreni
nr- Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elisabeta
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 69/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
