Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/2009
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 89/A/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Pârât - personal
- Avocat pentru intimat reclamant - care este lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pârâtul recurent a depus la dosar un set de acte.
S-au înregistrat la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise formulate de părți.
Pârâtul recurent arată că nu a angajat avocat și înțelege să se apere singur în instanță. Apreciază că doamna avocat nu poate să o reprezinte pe reclamanta intimată întrucât soțul acesteia este procuror.
Pârâtul recurent și avocata reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunța o hotărâre de divorț cu acordul ambelor părți și fără motivare.
Susține că instanța a făcut o gravă eroare, întrucât în dosar sunt minciuni, iar persoana audiată ca martor se află astăzi în sala de judecată, și pe tot parcursul procesului reclamanta intimată a pozat în victimă, iar în prezent stă cu un alt, care de asemenea a divorțat și el. arată că nu s-a putut prezenta la proces deoarece mama sa a fost bolnavă.
Solicită ca la soluționarea cauzei să se țină seama de toate actele depuse la dosar.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că reclamanta a dorit pronunțarea unei hotărâri de divorț prin acordul ambelor părți și fără motivare și a făcut tot ce este posibil în acest sens, însă pârâtul recurent a uzat de lipsa de apărare, neprezentându-se în instanță, a propus martori care de asemenea nu s-au prezentat, ceea ce a dus la tergiversarea cauzei. Mai arată că în prezent procesul de partaj a fost suspendat până la soluționarea divorțului și nu este de acord cu casarea cauzei și trimitere spre rejudecare, întrucât reclamanta tot timpul a fost de acord cu pronunțarea unei hotărâri de divorț prin acord și fără motivare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând ca prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 16.10.1998 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei comunei, înregistrată sub nr. 52, din vina ambilor soți și încuviințarea reclamantei de a păstra numele dobândit prin căsătorie, respectiv acela de.
Prin sentința civilă nr. 4277/2007 a fost admisă în parte acțiunea declarându-se desfăcută căsătoria din culpa ambelor părți, dispunându-se ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 16.10.1998 și înregistrată sub numărul 52 în Registrul Stării Civile al Primăriei Comunei.
Încă de la început relațiile dintre părți nu au fost cele normale unei căsătorii, fiind tensionate, fapt ce reiese din coroborarea celor susținute de reclamantă în cererea sa cu cele relatate de către aceasta în acea perioadă părinților săi în cuprinsul scrisorii adresată acestora aflată la 35.38. Astfel, între soți au existat încă de la început neînțelegeri, acuzații, jigniri, reclamanta fiind agresată fizic de către pârât, care considera că nu poate avea cu aceasta comunicare culturală și care o amenința că o omoară dacă îl părăsește.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese de asemenea faptul că pârâtul o bătea pe reclamantă, că era nemulțumit față de nivelul de educație al acesteia, acesta fiind motivul pentru care nu dorea să facă copii, că acesta își petrecea o mare parte a timpului în afara familiei, rămânând la părinții săi în mod frecvent câte 2-3 zile. De asemenea, reiese din coroborarea acelorași declarații că în anul 2000 reclamanta a intentat o acțiune de divorț datorită faptului că a fost bătută de către pârât, acțiune la care a renunțat la solicitările mamei sale.
Sub aspectul violenței fizice la care a fost spusă reclamanta, s-a constatat ca fiind dovedită această stare de fapt, declarațiile martorilor coroborându-se cu mențiunile din adeverința medicală depusă la dosar din care reiese că, la 10.07.2001, reclamanta prezenta contuzii la nivelul brațelor și antebrațelor ( 34).
Martora a mai arătat că pârâtul a mai fost căsătorit anterior, căsătorie care a fost desfăcută din cauza violenței acestuia. Totodată aceasta a precizat că pârâtul este văzut frecvent în compania unei alte persoane de sex feminin, cu care merge chiar și acasă la părinții săi, precum și în concedii.
Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, instanța constată că există motive temeinice pentru a susține că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei, astfel încât, în baza art. 38 alin. 1 și art. 37 alin. 2.fam. va admite capătul de cerere vizând desfacerea căsătoriei formulat de reclamantă și, în consecință, va declara desfăcută prin divorț căsătoria încheiată între părți, constatând că soții au o culpă comună în destrămarea relațiilor de familie.
În ceea ce privește capătul de cerere privind menținerea de către reclamantă a numelui dobândit în timpul căsătoriei, instanța constată că părțile nu au ajuns la o învoială în acest sens, iar reclamanta nu a făcut dovada unor motive temeinice de natură a determina instanța să încuviințeze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soți, astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 3 Cod familie, instanța va dispune ca reclamanta să reia numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel în termen, motivat, pârâtul, solicitând, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, pe considerentul că prima instanță a încălcat dreptul la apărare al pârâtului prin respingerea cererii de amânare depusă la dosar, iar, în subsidiar, a solicitat schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii de divorț, pe motivul că soluția pronunțată de prima instanță se bazează în exclusivitate pe probele administrate de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 89/A/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că solicitarea apelantului din concluziile scrise depuse la dosar de a se pronunța divorțul părților prin acordul soților și fără motivare este inadmisibilă, instanța de fond nefiind învestită cu o atare cerere, iar pe fondul cauzei tribunalul a apreciat sentința atacata ca fiind legală și temeinică, probele administrate cauzei dovedind că relația de căsătorie a părților este grav vătămată, de natură a face imposibilă continuarea acesteia pentru ambele părți.
În ce privește criticile pârâtului apelant referitoare la încălcarea dreptului la apărare, s-a apreciat de către instanța de apel că acestea nu sunt fondate, instanța de fond manifestând înțelegere față de acesta și a acordat numeroase termene de judecată la cererile repetate ale pârâtului de amânare a cauzei.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat pârâtul solicitând, în principal, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior cu trimitere cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârilor în sensul de a se pronunța divorțul prin acordul părților și fără nicio motivare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, de către recurentul pârât că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au încălcat dreptul la apărare al pârâtului prin respingerea cererilor de amânare legal formulat în cauză de către acesta, iar pe fondul cauzei se arată că martorii audiați de instanța de fond la cererea reclamantei au dat declarații ce nu corespund adevărului, că prin respingerea cererii de amânare pârâtul s-a aflat în imposibilitatea de a-și dovedii lipsa culpei în destrămarea căsătoriei, singura vinovată de divorț fiind reclamanta.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304, 607-619 Cod procedură civilă.
La data de 15 decembrie 2008 intimata reclamantă a depus la dosar un înscris prin care învederează instanței că este de acord cu capătul de cerere al recurentului pârât prin care acesta solicită a se pronunța divorțul părților prin acord și fără motivarea hotărârii ( 18).
La termenul de judecată din 12 ianuarie 2009 recurentul pârât a depus la dosar o precizare și detaliere a motivelor de recurs.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor invocate de către recurent, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, cu referire și la dispozițiile art. 6 din Convenția (europeană) a drepturilor omului, Curtea de Apel constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul reclamant, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii -art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentului, Curtea constă că criticile recurentului vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Unul din cele mai importante principii ce guvernează desfășurarea procesului civil este principiul dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituțională.
Sub aspect material dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, precum și alte prerogative recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor.
Mergând pe același raționament, Curtea precizează că în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității. Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Mai mult decât atât, Curtea de apel precizează că una din cerințe privitoare la desfășurarea unui proces pentru ca el să fie echitabil, așa cum impune art. 6 parag. 1 din Convenția (europeană) a drepturilor omului ( denumită în continuare Convenție) este obligația instanțelor de judecată de a respecta dreptul la apărare al părților.
Cu alte cuvinte, noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
În speță, din încheierea de dezbateri din 22 aprilie 2008 rezultă că instanța de apel a respins cererea formulată de apelatul pârât prin care acesta solicita strigarea cauzei după ora 13,30, cu motivarea că pârâtul apelant are domiciliul în A I, context în care nu se justifică cererea apelantului pârât.
Din aceeași încheiere rezultă că tribunalul a revenit asupra probei cu martori cu motivarea că deși au fost citați de mai multe ori cu citație și mandat de aducere nu s-au prezentat în fața instanței de fond, iar unul din martori a învederat instanței de fond că nu cunoaște nici un aspect legat de prezenta cauză.
Procedând în modul arătat, tribunalul a nesocotit grav dreptul la apărare al pârâtului, care se consideră prejudiciat, iar hotărârea pronunțată se vădește pentru acest motiv, esențial nelegală.
În consecință, pentru nerespectarea dreptului la apărare al pârâtului, precum și a principiului contradictorialității, se impune casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Mai mult decât atât, Curtea de Apel ca o veritabilă instanță de control judiciar constată că după dezbaterea cauzei apelantul pârât a depus la dosar o cerere de reexaminare a amenzii judiciare ce ia fost aplicată de tribunal, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
Față de aceste considerente, Curtea de apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 din Convenție va admite ca fondat recursul pârâtului și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În rejudecare, tribunalul va trebui să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 89/A/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă și în consecință:
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Concediu legal,
Semnează Președinte Instanței
Judecător
Grefier,
Red.
Tehnored. /2ex./23.01.2009
JF.
JA.,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 75/2010. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
