Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2527/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 79
Ședința publică de la 25.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 111 din 14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI COMUNEI.
are ca obiect - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. -/2010 emisă de Baroul București și intimatul - pârât personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială nr. 3/17.01.2010 emisă de Baroul Giurgiu, lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cât și faptul că motivele de recurs au fost comunicate către partea adversă.
Se mai învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 19.01.2010, intimatul - pârât a depus întâmpinare, în 2 exemplare, la care este anexată și împuternicirea avocațială nr. 3/17.01.2010 emisă de Baroul Giurgiu pentru apărătorul intimatului - pârât, avocat.
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6,00 lei - chitanța seria - nr. -/25.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea înmânează apărătorului recurentei - reclamante un exemplar de pe întâmpinarea formulată de către intimatul - pârât.
Apărătorul intimatului - pârât, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv, adeverință medicală din care rezultă starea de sănătate a minorei, adeverință emisă de Școala cu clase I-VIII, com., din care rezultă că aceasta frecventează cursurile grădiniței, certificatul de absolvire a cursului de pregătire teoretică și practică pe linie de arme și muniții emis de SC Plus SRL și acte medicale, sens în care solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea deliberând, în baza art.305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează pentru intimatul - pârât proba cu înscrisuri, după care constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, apreciind că tribunalul a reținut, în mod greșit, faptul că minora este în grija bunicilor paterni, aspect care nu este adevărat, deoarece așa cum rezultă din probatoriul administrat, aceasta se află în îngrijirea unei, în vârstă de 70 de ani.
Totodată tribunalul reține că minora este legată afectiv de tatăl său, aspect care poate fi o simplă supoziție; minora nu a avut vreodată legături mai apropiate cu mama sa.
Recurenta - reclamantă, personal, la interpelarea Curții, învederează că pe minoră a vizitat-o în urmă cu puțin timp, la domiciliul tatălui, unde a petrecut cu aceasta 1 ora în fața porții, cât și faptul că nu are nici o relație de comunicare cu intimatul - pârât, nici în ceea ce privește minora și nici sub alte aspecte.
Apărătorul recurentei - reclamante, precizează că motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatului - pârât, solicită respingerea recursului, apreciind ca legală și temeinică decizia recurată, deoarece tribunalul a reținut, în mod corect, faptul că, minora este bine îngrijită de clientul său, este crescută de acesta, locuind până la acest moment doar la domiciliul acestuia.
Arată că, intimatul - pârât îi permite recurentei - reclamante să vadă minora și să aibă legături cu aceasta, dar, având în vedere cele menționate mai sus, în cazul în care copilul va locui cu mama sa, nu are cunoștință de modalitatea în care mama va îngriji minora și cum se va purta cu aceasta, față de împrejurarea că aceasta locuiește în B, într-o garsonieră, fiind în acest moment implicată într-o relație de concubinaj. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul - pârât, nu răspunde la întrebarea adresată de instanță, respectiv daca are sau nu vreo legătură extraconjugală sau de concubinaj.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.03.2008 pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând să-i fie încredințată minora spre creștere și educare, să fie obligat pârâtul să plătească pensie de întreținere pentru minoră și să se stabilească domiciliul minorei.
Cererea a fost precizată la data 02.10.2008, în sensul că se solicită instanței stabilirea domiciliului copilului la mamă.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat să-i fie încredințată minora iar reclamanta să fie obligată la plata pensiei de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 1009 din 06 aprilie 2009 Judecătoria Bolintin Valea admis acțiunea reclamatei și, astfel, a încredințat acesteia spre creștere și educare pe minora, a stabilit domiciliul minorei la reclamantă și a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere lunară pentru copil, în cuantum de 180 lei începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la majoratul copilului.
Prima instanță a reținut, în motivarea acestei sentințe că, minora s-a născut în urma relației de concubinaj a părților care au locuit împreună în comuna la mama pârâtului.
Între cei doi au fost mai multe separări în fapt iar copilul a fost luat de concubinul mamei pârâtului și, în prezent, se află la pârât fiind îngrijit de bonă și de mama pârâtului.
Ambele părți au venituri stabile iar din atitudinea mamei rezultă că aceasta este foarte legată afectiv de copil și că întâmpină greutăți din partea familiei paterne în a avea legături personale cu copilul. Instanța a mai reținut și că, prezența mamei este absolut necesară pentru care are numai 4 ani, cu atât mai mult cu cât din probe rezultă că bunica paternă nu se poate ocupa de copil, fiind nevoită să apeleze la o bonă.
Soluția a fost schimbată de Tribunalul Giurgiu care, prin decizia civilă nr. 111 din 14 octombrie 2009, admis apelul pârâtului și, pe fond, a respins acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, a admis cererea reconvențională, a încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minora și a obligat-o pe reclamantă să plătească lunar suma de 180 lei, reprezentând obligația de întreținere pentru minoră.
Tribunalul a se reținut, în plus, situația locativă incertă a reclamantei care a intrat într-o altă relație de concubinaj cu o persoană, despre care nu se cunosc multe aspecte, fiind tolerată de acesta într-un apartament din B și, de cealaltă parte, pârâtul are împreună cu familia o locuință oferind spațiul și dotările necesare, fiind mediul în care copilul a trăit și locuit încă de la naștere și până în prezent, astfel că, o schimbare bruscă a mediului de dezvoltare și o acomodare forțată cu persoane necunoscute pot produce efecte negative asupra copilului.
Din punct de vedere afectiv, minora este mai atașată de pârât și de familia acestuia rămânând mamei ca să găsească acele mijloace eficiente de a compensa aceste lipsuri prin vizite regulate, astfel încât să păstreze legături firești cu copilul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta a formulat recurs prin care a susținut că Tribunalul a interpretat greșit probele administrate în cauză și numai în favoarea pârâtului, având la bază, în motivare, numai împrejurări neconforme cu realitatea, împrejurări interpretate și nu împrejurări veridice așa cum rezultă și din probele administrate de către reclamantă, în dosar.
Interesul primordial al copilului este acela de a fi crescut de mamă, care poate să-i ofere afecțiune, îngrijire, înțelegere, educație, etc.
Prezența mamei în viața unui copil de 5 ani este absolut necesară, copil care, din păcate, în acest moment, este în grija unei de 77 ani, astfel că, având în vedere vârsta fragedă a copilului, surplusul de energie al acestuia, este evident că o persoană în etate nu poate acorda o supraveghere foarte atentă și nici nu se poate implica activități educativ distractive specifice vârstei copilăriei.
Copilul nu se află la tată, aceasta fiind o supoziție a instanței, deoarece, în realitate, nici unuia dintre părinți nu le este acordată șansa de a avea relații afective de a se întâlni frecvent, mamei nefiindu-i permis să aibă legături personale cu minora.
afectivă dintre mamă și copil rezultă din faptul că, de fiecare dată când a părăsit domiciliul conjugal, a plecat împreună cu minora, chiar dacă nu a avut întotdeauna cele mai bune condiții de locuit.
În ceea ce privește condițiile de locuit, instanța nu a decis conform anchetei sociale efectuată la domiciliul actual al mamei, fie el și la actualul concubin, ancheta socială care dovedește că locuința în care locuiește în prezent recurenta permite creșterea unui copil în condiții optime, ci instanța de apel a judecat din prisma relației de concubinaj, reținând că nu se cunoaște durabilitatea acestei relații. Din ancheta socială efectuată la domiciliul concubinului rezultă însă contrariul.
Relațiile dintre cei doi părinți s-au destrămat din cauza comportamentului agresiv al pârâtului, împrejurare în care reclamanta recurentă se teme, ca în viitor, copilului să îi fie aplicate rele tratamente. Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor.
Pe de altă parte, nu este posibil ca instanța să acuze și să rețină numai în sarcina unei singure părți, vinovăția de a intra cu ușurință în legături extra conjugale.
Tribunalul nu motivează unele probe aflate la dosar din care rezultă că minora nu a mai fost dusă la un control medical de foarte mult timp, nici măcar pentru analize periodice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.01.2010, intimatul a susținut respingerea recursului formulat de reclamantă arătând că, motivarea deciziei tribunalului este un exemplu de înfăptuire a justiției în această materie, a încredințării unui copil minor, ținând cont de toate criteriile de fapt și de drept pentru a admite apelul pârâtului reclamant. Criticile din motivele de recurs sunt simple alegații lipsite de consistența pe care o instanță de control judiciar trebuie să le înlăture fără nici o rezervă.
Curtea arată, ca o chestiune prejudicială examinării recursului, că, deși recurenta indică temeiul de drept al recursului său ca fiind dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, nici una din criticile enunțate în motivarea, în fapt, a cererii de recurs nu se încadrează în acest caz de casare, respectiv, acela că hotărârea nu ar fi fost motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Dimpotrivă, modalitatea în care este motivat recursul face trimitere la greșita reținere a situației de fapt de către instanța de apel și la greșita interpretare a materialului probator - martori, ancheta socială - aspecte care nu pot fi examinate de instanța de recurs, consecință a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din Codul d e procedură civilă prin nr.OUG 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Singura critică pe care Curtea a considerat-o critică ce privește într-adevăr nelegalitatea, și nu netemeinicia, hotărârii instanței de apel este aceea care se poate circumscrie motivului de recurs prevăzut de dispoziția art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, respectiv, aceea care se referă la ignorarea de către instanță a principiului interesului superior al minorului, astfel cum acest principiu se regăsește prevăzut atât în normele Codului Familiei cât prin cele ale Legii nr. 272/2004.
Sub acest aspect însă, Curtea nu a primit criticile recurentei reclamante deoarece a considerat că, în mod corect, Tribunalul, a apreciat, în funcție de situația copilului de la naștere și până la data formulării acțiunii, situație care se bucură de consecvență sub aspectul membrilor unei familii și modului de trai, că schimbarea acestei situații cu o alta mult mai instabilă, incertă, nu poate fi în interesul copilului de se bucura de cele mai bune condiții atât de ordin material cât și psihologic pentru o dezvoltare armonioasă.
Dealtfel, Tribunalul a recomandat reclamantei recurente să dobândească maturitatea necesară creșterii copilului care este, într-adevăr, și are nevoie de suportul mamei sale, însă acest sprijin nu poate deveni efectiv decât atunci când mama este în măsură să îl și demonstreze, moment care poate interveni oricând și, recomandabil, urgentat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 111 din 14.10.2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Ex. 2/23.02.2010
Tribunalul Giurgiu
Jud., Gh.
Judecătoria Bolintin Vale
Jud.
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
