Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.858
Ședința publică de la 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.75 din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și sentinței civile nr.5010 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Autoritate tutelară fiind Primăria C, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat și intimatul pârât, lipsind Autoritatea tutelară Primăria
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul motivarea recursului peste termenul legal; recurenta reclamantă a depus un borderou cu înscrisuri și împuternicirea avocațială a apărătorului ales, avocat, după care;
Instanța a pus în discuție excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art.306 Cod procedură civilă, având în vedere depunerea tardivă a motivelor de recurs, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat respingerea excepției nulității recursului, întrucât în cuprinsul cererii de declarare a recursului, reclamanta a indicat temeiul pe care își întemeiază recursul, respectiv art.302 ind.1 Cod procedură civilă. Pe fond, a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, de încredințarea spre creștere și educare a minorului, mamei reclamante și respingerea cererii reconvenționale formulate de intimatul pârât.
Intimatul pârât a arătat că recursul nu a fost motivat în termenul legal, solicitând admiterea excepției nulității recursului; pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1.Prin sentința civilă nr. 5010 din 03.12.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în C, str. -, - 2,.3,.1,.6, jud. O, împotriva pârâtului, domiciliat în C, str. -, nr. 9, jud.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
S-a încredințat spre creștere și educare minorul, născut la 14.03.2003, tatălui său.
A fost obligată reclamanta la 608 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a luat act că nu s-a solicitat obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, născut la data de 14.03.2003, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că din relația de concubinaj a reclamantei cu pârâtul la data de 14.03.2003 s-a născut minorul care în prezent, a susținut reclamanta, se află în întreținerea tatălui său și a familiei paterne din mun. C, jud.
A considerat reclamanta că interesul minorului este acela de a-i fi încredințat spre creștere și educare, întrucât aceasta dispune de condiții materiale și morale optime.
S-a arătat de asemenea că în perioada ianuarie - mai 2008, părțile au fost plecate la muncă în Spania, iar acolo în urma violențelor exercitate de către pârât asupra reclamantei, minorul a fost lăsat în custodie mamei.
Ulterior, a susținut aceasta, părțile s-au împăcat, au revenit în țară, după care la scurt timp acesta a revenit la atitudinea violentă pe care o avea asupra reclamantei, iar în urma intervenției organelor de poliție, pârâtul l-a luat pe minor și a plecat în domiciliul mamei sale unde locuiește cu acesta începând cu luna august 2008.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copia certificatului de naștere a minorului.
Pârâtul în temeiul disp.art.115 Cod procedură civilă, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței încredințarea spre creștere și educare a minorului și pe cale de consecință, respingerea cererii principale, ca nefondată.
În motivarea cererii s-a arătat că minorul încă de la naștere a fost crescut și îngrijit de către pârât și familia sa, reclamanta ocupându-se sporadic de creșterea copilului întrucât în marea majoritate a timpului a fost plecată la muncă în afara țării.
A susținut pârâtul că atmosfera tensionată în relația acestuia cu reclamanta este datorată în principal acesteia care este o fire materialistă care nu se mulțumește cu ceea ce pârâtul realizează, considerând de fiecare dată că i se cuvine totul.
S-a arătat de asemenea că de la vârsta de 11 luni ale minorului, reclamanta a plecat în Spania pentru perioade de câte 3 - 4 luni de două ori pe an, și-a închiriat apartamentul proprietatea personală a acesteia, astfel încât părțile nu au putut forma o familie închegată.
S-a învederat instanței că nu s-a solicitat obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
În virtutea rolului activ, instanța a dispus introducerea în cauză a celor două autorități tutelare de pe lângă Primări Municipiul C, iar la solicitarea reclamantei prin apărător s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului cât și la luarea interogatoriului reclamantei și de asemenea la audierea martorilor, - și.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că din relația de concubinaj a reclamantei cu pârâtul la data de 14.03.2003, s-a născut minorul, care în prezent așa cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria municipiul C, cât și din depozițiile martorilor și, se află în întreținerea și educarea exclusivă a tatălui și a bunicilor paterni, familie în sânul căreia minorul încă de la naștere a fost crescut, motivat de faptul că mama acestuia era plecată la muncă în Spania.
De altfel, acest aspect a rezultat și din răspunsul dat la interogatoriu de către pârât care a recunoscut faptul că în perioada 2004 - 2007, reclamanta a fost plecată la muncă în Spania pe perioade de câte 3 luni, perioade în care copilul rămânea împreună cu tatăl său în apartamentul proprietatea reclamantei.
Faptul că din probele administrate în cauză a rezultat și aspectul că între cei doi concubini existau neînțelegeri soldate cu violență exercitată din partea pârâtului asupra reclamantei, nu denotă o lipsă de interes a tatălui față de minori, pentru că un concubin rău nu poate fi considerat un tată rău pentru copilul său.
Coroborând materialul probator administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați nemijlocit cu consimțământul minorului care a fost audiat în Camera de Consiliu potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr.272/2004 care și-a exprimat consimțământul de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui său, instanța a apreciat că interesul minorului este acesta de a locui pe mai departe împreună cu familia compusă din tată și bunici paterni în sânul căreia a crescut încă de la vârstă fragedă și până în prezent și care poate să-i asigure acestuia o dezvoltare normală.
A reținut instanța de asemenea, că mama s-a ocupat sporadic de creșterea și educarea minorului, întrucât aceasta s-a ocupat mai mult de susținerea materială a familiei, ceea ce nu este un aspect important pentru educarea și îngrijirea unui copil aflat la o vârstă fragedă, reținându-se de asemenea că reclamanta mai are în întreținerea sa încă o minoră rezultată dintr-o altă căsătorie.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, iar potrivit art.30 al.2 din același act normativ, părinții au obligația să asigure copilului o dezvoltare psihico-fizică normală, fiind responsabili pentru creșterea acestora.
Raportat la această situație de fapt, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, a admis cererea reconvențională în sensul că a încredințat spre creștere și educare pe minorul - tatălui său.
S-a luat act că nu s-a solicitat obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța a apreciat greșit actele și probele dosarului,a reținut o situație de fapt eronată și a aplicat greșit dispozițiile legale în materie, respectiv cele prevăzute în art. 42 Cod familie, coroborat cu art. 100 Cod familie, potrivit cărora condiția esențială în funcție de care instanțele au îndatorirea să hotărască încredințarea copiilor minori, constă în interesul acestora care va fi stabilit în urma examinării tuturor criteriilor de apreciere respectiv vârsta copilului,l condițiile pe care părintele le poate asigura, atașamentul acestuia față de copil, profilul socio-moral al părinților,fără a se putea absolutiza vreunul din aceste criterii.
Astfel, apelanta a susținut că din toate probele administrate în cauză a rezultat că în funcție de aceste criterii care nu au fost analizate corect de instanță cu raportare la probele din dosar, este în măsură să asigure minorului condiții mai bune de creștere și educare, arătând totodată că fiica sa din căsătoria anterioară și minorul, au crescut ca adevărați frați, și între ei există o puternică legătură afectivă.
S-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul încredințării minorului spre creștere și educare apelantei. Nu a fost indicat temeiul legal al apelului.
Intimatul, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond depunând în susținerea apelului o serie de înscrisuri, respectiv: adeverința nr. 132/03.02.2009, eliberat de Grădinița cu program prelungit nr. 3 C, din care rezultă că minorul este înscris la grădiniță în anul școlar în curs, începând cu 10.02.2009, adeverințe și cupoane de pensie privind pe părinții săi.
2. Prin decizia civilă nr. 75/5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă domiciliată în C, str. -, -. 3,. 1,. 6, Județul O, împotriva sentinței civile nr. 5010 din 03.12.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în C,-, Județul O și intimata autoritate tutelară Primăria C - Serviciul Autoritate Tutelară, cu sediul în localitatea C, Județul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
La pronunțarea sentinței, instanța a avut în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, reținând că între reclamantă și pârât au existat neînțelegeri soldate cu violență exercitată din partea pârâtului asupra reclamantei, dar nu a fost probat faptul că pârâtul denotă lipsă de interes față de minor.
Din concluziile anchetei sociale întocmită de autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Municipiului C cât și din depozițiile martorilor și, a rezultat că minorul se află în întreținerea și educarea exclusivă a tatălui și bunicilor paterni, în prezent minorul frecventând Grădinița cu program prelungit nr. 3 C, conform adeverinței nr. 132/03.02.2009, depusă în apel, aceste aspecte fiind de natură să dovedească faptul că într-adevăr pârâtul se preocupă de creșterea și educarea minorului, împreună cu ceilalți membrii ai familiei sale, și este legat afectiv de minor care într-adevăr și-a manifestat dorința să locuiască împreună cu tatăl său.
S- reținut că dovezile administrate în apel d e către apelantă, nu sunt de natură să modifice situația de fapt reținută de instanța de fond întrucât adeverința emisă de SRL C, nu face dovada certă că reclamanta va avea un loc de muncă stabil și în viitor, iar faptul că au fost trimise diverse sume de bani pârâtului în decembrie 2008 și ianuarie 2009, nu sunt de natură să determine schimbarea situației de fapt, reclamanta având o obligație morală față de minor pe care poate să și-o îndeplinească oricând în calitatea de mamă a acestuia.
Soluția instanței de fond este echitabilă, având în vedere că reclamanta deja mai are în întreținere un copil din prima căsătorie, având în mod evident obligații și față de acesta, iar pârâtul manifestă un atașament deosebit față de minorul, fiind singurul copil pe care îl are până în prezent, fiind în măsură să îi asigure condiții materiale și un climat familial corespunzător.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs apelanta reclamantă în termen și timbrat, motivele de recurs fiind depuse printr-un memoriu separat.
Recurenta a depus: taxă timbru, împuternicire avocațială, acte cu borderou: declarații extrajudiciare, mandate poștale în copie, caracterizare școlară a minorei aflată în întreținere și adresa 753/2009 a Grădiniței cu program prelungit
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
La termenul de astăzi, instanța a pus în discuția părților prezente excepția nemotivării în termen a recursului, potrivit legii.
Recursul de față este nul și se va constata ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, așa cum rezultă din dispozițiile art. 303 alin. 1 cod procedură civilă.
În cazul de față, având în vedere obiectul procesului, termenul de recurs este de 15 zile de zile de la data comunicării, conform disp. art. 301 cod procedură civilă, iar legea nu dispune altfel.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii recurate, conform disp. art. 303 alin. 2 cod procedură civilă.
Potrivit art. 306 alin. 1 cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică, ce pot fi invocate și din oficiu și puse în dezbaterea părților.
În speță, decizia tribunalului a fost comunicată recurentei de astăzi la data de 13 martie 2009, așa cum rezultă din dovada de comunicare întocmită potrivit legii, existentă la fila 35 din dosar apel.
Cererea de recurs a fost formulată în termen, la data de 24 martie 2009, așa cum rezultă din data înregistrării la instanță sub nr. 3478 (fila 2 dosar recurs), dar nu cuprinde și motivele pe care partea își întemeiază cererea, acestea nefiind depuse nici printr-un memoriu separat înlăuntrul termenului legal de 15 zile de la comunicare, ultima zi a acestui termen fiind la data de 30 martie 2009, calculat potrivit disp. art. 101 alin. 1 și 5 cod procedură civilă.
Memoriul formulat separat și care cuprinde motivele de recurs nu a fost depus de parte în interiorul termenului legal de 15 zile, ci peste acest termen, la data de 14 aprilie 2009, așa cum rezultă din data înregistrării la instanță sub nr. 4020 - fila 3 dosar recurs, urmând a nu fi luate în seamă.
Observând cererea de recurs, Curtea constată că aceasta conține mențiunile prev. de art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. a, b și d cod procedură civilă, lipsind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul conform art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c cod procedură civilă, existând doar mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În aceste condiții, ale nemotivării prin însăși cererea sau printr-un memoriu separat depus în termen, nu este satisfăcută în nici un mod cerința motivării recursului în sensul la care se referă dispozițiile legale arătate.
Potrivit disp. art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea prevede altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cazul de față, legea nu prevede altfel, recurenta nu a invocat vreo împiedicare, astfel că aceasta este decăzută din dreptul de a mai motiva recursul și, în condițiile în care nu subzistă nici un motiv de ordine publică din cele la care se referă art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, Curtea va constata recursul de față ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.75 din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și sentinței civile nr.5010 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Autoritate tutelară fiind Primăria
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red. Jud.
2ex/20.07.09
Tehnored.
Jud. fond.
Jud.apelI.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Mihaela Loredana
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea... | Divort. Decizia 1355/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
