Divort. Decizia 1355/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1355
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 169 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât și intimata reclamantă reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul intimatei reclamante depune întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării recurentului pârât.
Instanța, pentru a da posibilitatea recurentului pârât să observe întâmpinarea comunicată la termenul de față, lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a răspuns recurentul pârât și intimata reclamantă reprezentată de avocat.
Recurentul pârât învederează instanței că a observat întâmpinarea formulată de intimata reclamantă.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul pârât arată că ancheta socială în apel a fost făcută la altă adresă decât cea menționată de instanță și este contradictorie față cea de la fond.
Cu privire la programul de lucru precizează că el și reclamanta au același loc de muncă și același program.
Apreciază că încredințarea minorului către mamă poate aduce acestuia mari prejudicii psihice și dezechilibru prin despărțirea de tată, față de care este foarte atașat.
Față de cele susținute, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimata reclamantă, susține că în mod corect instanța de apel a încredințat copilul mamei.
Cu privire la ancheta socială realizată în apel apreciază că în mod corect aceasta a fost efectuată la domiciliul la care minorul locuiește efectiv.
În ceea ce privește programul de lucru al tatălui, arată că acesta a fost corect reținut de instanța de apel și mai mult decât atât, din probatoriul administrat rezultă că recurentul pârât lipsește din domiciliul mai mult timp decât presupune serviciul său.
Consideră că instanța de apel a apreciat, în mod corect, că interesul minorului este să locuiască cu mama sa, în același mediu în care a crescut și până în prezent, deoarece mama este cea care s-a ocupat în permanență de îngrijirea, creșterea și educarea acestuia.
Pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de instanța de apel.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 15.04.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina exclusivă a pârâtului, menținerea numelui dobândit în timpul căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorului --, născut la 13.01.1997, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere corespunzătoare în favoarea acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că relațiile de căsătorie au început a se deteriora la începutul acestui an, urmare a neglijării de către pârât a îndatoririlor familiale, lăsând toate obligațiile ce-i incumbă în calitate de soț și tată în sarcina sa, din acest motiv între soți ivindu-se dese certuri, ce au dus la pierderea respectului și atașamentului reciproc, în prezent părțile fiind despărțite în fapt, de cca. 3 luni, deși locuiesc în același imobil.
În scop probator, reclamanta a depus la dosar copie de pe certificatul de naștere ale minorului și certificatul de căsătorie în original.
La termenul de judecată din 16.06.2009, pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, fiind de acord cu păstrarea numelui din căsătorie de către aceasta, încredințarea spre creștere și educare către pârât a minorului în cauză, cu obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în raport de veniturile realizate.
În motivare, pârâtul a arătat că deteriorarea relațiilor de căsătorie este imputabilă reclamantei, care s-a dovedit infidelă căsătoriei, în plus, neglijând îndatoririle de soție și mamă.
În completarea probatoriilor, s-a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte doi martori, de fiecare, precum și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul acestora.
Martorii audiați în cauză au fost, pentru reclamantă și, pentru pârât, părțile renunțând la audierea celui de-al doilea martor încuviințat fiecăruia.
În temeiul art. 1441Cod pr. civilă, instanța a procedat și la audierea în Camera de Consiliu a minorului --, acesta exprimându-și dorința de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui.
Prin sentința civilă nr. 19136/08.12.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
S-a admis în parte, cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local C, la nr. 894/30.07.1995, din vina ambilor soți.
Reclamanta va păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat spre creștere și educare pe minorul --, născut la 13.01.1997, la tată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 452 lei, începând cu data introducerii cererii reconvenționale și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, din vina ambilor soți, motiv pentru care, dând curs dispozițiilor art. 38 alin. 1 Codul familiei, coroborate și cu art. 617 Cod pr. civilă, pronunțând soluția desfacerii căsătoriei din culpă comună.
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 1. fam. s-a dispus ca reclamanta să își păstreze numele dobândit prin căsătoriei, acela de "".
Referitor la încredințarea minorului rezultat din căsătorie, având în vedere atașamentul deosebit al acestuia față de tată constatat cu ocazia audierii lui, precum și concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, care opinează pentru încredințarea minorului la tată, instanța a apreciat că este în interesul lui să fie încredințat spre creștere și educare tatălui, care-i poate oferi condițiile materiale și afecțiunea necesară unei dezvoltări armonioase, motiv pentru care, în temeiul art. 42 alin. 1. fam. instanța a dispus încredințarea minorului la tată, cu obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea acestuia de 452 lei, începând cu data introducerii cererii reconvenționale și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, în temeiul art. 86, raportat la art. 94 Codul familiei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că nstanța de fond a reținut o stare de fapt eronată cu privire la ac țiunea dedusă judecății și a făcut aprecieri greșite și superficiale cu pr ivire la probele administrate în cauză.
Astfel, a susținut reclamanta că, în contextul întregului probatoriu administrat în sp eță, instanța în mod greșit a apreciat că și ea ar avea o culpă în desfacerea căsătoriei, în realitate pârâtul reclamant fiind cel care manifesta un dezinteres total față de căsătorie și față de familie.
A mai susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra probelor administrate în cauză, neluând în considerare declarațiile martorilor, în ensul că în motivarea hotărârii se face doar o scurtă precizare eferitore la audierea acestora, dar nu se arată care au fost faptele au motivele descrise de aceștia în declarațiile lor, sau în ce măsură aceste depoziții au format o convingere a instanței.
In ceea ce privește încredințarea minorului, s-a arătat că nstanța în mod greșit a procedat la încredințarea acestuia tatălui, întrucât ea se ocupă în permanență de îngrijirea, creșterea și educarea minorului și numai datorită influențelor exercitate de tată asupra copilului acesta a arătat că dorește să fie încredințat tatălui, motivul principal fiind acela că intimatul pârât dintr-o deformată idee de educație îi îndeplinește toate dorințele, fără nici un fel de selecție și fără a-i pretinde nici un fel de rezultate școlare sau comportamentale.
În drept apelul s- întemeiat pe dispozițiile art. 282-298 Cod pr. civilă.
La data de 20.03 2009 numita a formulat cerere de intervenție pe care și-a calificat-o ca fiind în interes propriu, prin care a invocat un drept asupra unui apartament în care au locuit părțile, cerere respinsă prin încheierea din data de 19.05.2009, având în vedere obiectul cauzei - divorț și conținutul cererii respective.
Apelanta a mai arătat că s-a făcut o aplicare greșită în cauză a dispozițiilor art. 617, alin. 2 Cod pr. civilă, precizând că instanța de fond a aplicat în mod greșit acest text de lege, care arată că, la solicitarea părților, nu se va motiva hotărârea prin care se pronunță divorțul, nu și soluționarea cererii de încredințare a minorului.
In speță, instanța a încălcat aceste text de lege, în sensul că a pronunțat o hotărâre nemotivată cu privire la toate solicitările cuprinse în acțiunea inițială, inclusiv în ceea ce privește încredințarea minorului, limitându-se la a arăta actele procedurale efectuate în cauză, fără a expune considerentele de fapt și de drept raportat la probatoriul administrat, pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea acestei soluții.
In scurta mențiune cu privire la încredințarea minorului, instanța a precizat ca unic considerent pentru încredințarea minorului, doar voința exprimată a acestuia cu ocazia audierii de către instanță, fiind evident că la această vârstă copilul este în mod cert influențat de către tatăl său, iar dorința exprimată a acestuia de a locui cu unul dintre părinți, ar fi trebuit să constituie doar un element orientativ în stabilirea interesului acestuia.
Or, a susținut apelanta că audierea minorului trebuia coroborată cu toate celelalte probe din dosar, pentru că interesul acestuia nu trebuie apreciat prin prisma indulgenței unuia sau altuia dintre părinți care să-i determine minorului o declarație favorabilă.
Chiar și în ancheta socială efectuată în cauză, s-a menționat că "Atât mama cât și tatăl doresc să-și crească copilul, îi pot oferi condiții optime de creștere și educare, ambii manifestă afecțiune și interes fată de acesta.", însă instanța, fără a ține seama de interesul minorului, a dat relevanță doar dorinței acestuia.
In această considerare, instanța a înlăturat total celelalte probe, respectiv declarațiile martorilor care sunt relevante în cauză, fiind percepții directe ale acestora și lămuritoare cu privire la preocuparea și afecțiunea părinților fată copilul lor minor.
Astfel, la fila 21 din dosarul de fond este consemnată depoziția martorei care menționează că apelanta-reclamantă s-a preocupat în mod deosebit de îngrijirea și educarea minorului, îi acordă mai mult timp, pentru că tatăl său lucrează în ture de zi și de noapte, iar minorul are nevoie de o îngrijire specială, având o sănătate precară.
In acest sens, s-a mai arătat că la fila 22 din dosarul de fond se află depoziția martorului propus de intimatul pârât care spune că "tatăl îl sprijinea pe minor la teme prin telefon" fapt care nu face decât să confirme starea de fapt reală, și anume că ea, apelanta este cea care se preocupă, în mod aproape exclusiv de minor, intimatul pârât fiind mai mult plecat.
De altfel, rezultatele școlare ale copilului, participarea la olimpiade și concursuri cu obținerea unor rezultate bune, precum și conduita copilului în societate, sunt aspecte de care s-a preocupat în mod deosebit apelanta, constituind un motiv temeinic pentru ca minorul să-i fie încredințat, fiind in interesul copilului menținerea mediului și educației primite până acum.
Chiar dacă intimatul pârât ar dori să se preocupe de copil la acest nivel, în mod obiectiv acesta nu ar avea posibilitatea și timpul efectiv pentru realizarea acestui lucru.
Mai mult decât atât, timpul petrecut de intimatul pârât împreună cu minorul este folosit în mod exclusiv pentru activități recreative, intimatul nerefuzându-i nici o dorință a minorului, fără a-l cenzura în vreun fel și din acest punct de vedere minorul apreciază indulgența acestuia, chiar dacă nu este neapărat în interesul educării sale.
Fată de acest comportament al tatălui, apelanta a învederat că cerințele sale de educație și rezultatele școlare în fata minorului, uneori apar ca fiind exigențe pe care nu le apreciază și nu le înțelege la această vârstă, dar sunt numai în interesul lui.
Toate aceste aspecte sunt relevate și de caracterizarea învățătoarei minorului, de rezultatele obținute de acesta la școală, precum și de declarațiile martorilor.
Intimatul a formulat întâmpinare olicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acesteia intimatul a arătat că la ultimul termen de judecată, și reclamanta și pârâtul au solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună și fără motivare, iar nstanța de fond în mod corect, luând act de aceste cereri de desfacere a căsătoriei din culpă comună și fără motivare, în urma probatoriilor administrate, a dispus desfacerea căsătoriei conform înțelegerii părților.
De asemenea, având în vedere ancheta socială efectuată în cauză, declarațiile martorilor și declarația minorului, a încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie către tată, obligând pe mamă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Intimatul a mai susținut că apelanta a criticat netemeinic sentința de fond, arătând că instanța nu a motivat hotărârea cu privire la divorț și nu și-a creat o convingere corectă cu privire la vinovăția în desfacerea căsătoriei, chiar dacă în fața instanței apelanta a solicitat o hotărâre de desfacere a căsătoriei din culpă comună și fără motivare.
Astfel, cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.617 alin.2 Cod pr. civilă, instanța de fond a aplicat corect acest text de lege, nemotivând divorțul, dar motivând încredințarea minorului.
Cu privire la criticile aduse sentinței, în ceea ce privește încredințarea minorului, apelantul a arătat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere probatoriul administrat în cauză, care dovedește cu certitudine că tatăl deține condiții optime de creștere și educare a acestuia, asigurându-i un mediu propice și sănătos pentru dezvoltarea fizică și morală, ținând cont și de dorința expresă și de atașamentul minorului față de el.
Susținerea apelantei, cum că nu trebuie luată în seamă dorința expresă a minorului de a fi încredințat tatălui, deoarece cerințele de educație ale mamei sunt interpretate de copil ca și exigențe pe care nu le apreciază datorită vârstei fragede, nu este justificată, ambele părți făcând dovada că minorul este foarte bine pregătit, foarte inteligent și capabil să fie ferm în decizia sa de a alege părintele căruia să-i fie încredințat.
De altfel, este cunoscut faptul că până în jurul vârstei de 10 ani copiii sunt cel mai mult atașați de mamă și ar suferi o traumă dacă ar fi despărțiți de aceasta, neputând înțelege motivele unei astfel de despărțiri. Acesta este raționamentul pentru care însuși legiuitorul a prevăzut că la încredințarea unui minor, acesta trebuie audiat dacă a împlinit vârsta de 10 ani, deoarece numai după această vârstă minorul poate conștientiza efectele anumitor evenimente din viața sa.
Ori, a susținut intimatul că instanța de fond și-a format convingerea privind încredințarea minorului, atât în urma declarațiilor martorilor și anchetei sociale care a opinat pentru încredințarea minorului la tată, cât și a fermității cu care minorul în mod matur și conștient a arătat că dorește să rămână cu tatăl, față de care prezintă un atașament deosebit, instanța ținând cont de interesul minorului și făcând o corectă aplicare a textului de lege.
Prin decizia civilă nr.169 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul. A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost încredințat minorul spre creștere și educare, mamei reclamante.
A fost obligat pârâtul la 450 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului, începând cu data de 16.06.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea deciziei, s-a reținut că în mod legal instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 617 alin. 2 Cod pr. civilă, părțile solicitând nemotivarea hotărârii, iar culpa comună rezultă din probele administrate, părțile fiind de acord cu reținerea acesteia cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
S-au apreciat ca fondate criticile privind încredințarea minorului, reținându-se că este în interesul minorului să fie încredințat mamei reclamante.
S-a mai reținut că intimatul are un comportament mai permisiv față de minor, programul fiind stabilit după cerințele acestuia; că, rezultatele școlare nu mai sunt aceleași, că i-a interzis în mod nejustificat apelantei să se ocupe de minor, deși aceasta s-a interesat de activitatea școlară.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța a făcut o interpretare greșită a probelor administrate, ancheta socială efectuată în apel este în contradicție cu cea efectuată la instanța de fond, probele sunt analizate în mod unilateral, cu referire la faptul că ambele părți au același program de lucru.
S-a invocat de asemenea, că în cauză instanța nu a analizat toate criteriile pentru determinarea interesului minorului, respectiv nu a analizat atașamentul minorului, condițiile materiale, afecțiunea existentă între părinți și minor, consimțământul minorului.
Recursul este fondat.
Se constată că instanța de apel nu a analizat toate criteriile prevăzute de lege pentru determinarea noțiunii de interes al minorului, prevăzută de Codul familiei și de Legea specială nr.272/2004.
Principiul interesului superior al minorului este impus în domeniul respectării și promovării dreptului copilului, inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin copilului.
La încredințarea copilului minor unuia dintre părinți, instanța trebuie să țină seama de interesul minorului determinat de condițiile materiale pe care le oferă părinții, de comportamentul acestora față de copil, de interesul și grija manifestată, de profilul - moral, sănătatea părinților, vârsta minorului, de manifestarea de voință a acestuia, căreia trebuie să i se dea importanța cuvenită în raport de vârsta și gradul de maturitate, minorul având dreptul de respectarea personalității și individualității sale.
Raportat la aceste criterii de determinare a interesului minorului și la starea de fapt rezultată din probe, rezultă că cei doi soți au condiții materiale asemănătoare, amândoi au manifestat interes și grijă pentru creșterea și educarea minorului, amândoi sunt atașați de minor, amândoi au program de lucru asemănător.
Însă, raportat la voința minorului, la maturitatea acestuia, personalitatea și individualitatea sa, de faptul că tatăl este mai apropiat de minor și invers, se impune încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se admite recursul, a se modifica decizia, a se respinge apelul și a se menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 169 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică decizia, respinge apelul și menține sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
04.12.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 858/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1508/2009. Curtea de... → |
|---|
