Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 86/FM
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, satul, județul C în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, județul C și autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, județul C și PRIMĂRIA COMUNEI, județul C, împotriva deciziei civile nr. 507 din 9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant reprezentat de mandatarul, potrivit procurii judiciare autentificată sub nr. 3371/6.11.2007 și intimata pârâtă Caltea asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 10496/19.12.2008, lipsind autoritatea tutelară.
Procedura este legal îndeplinită, conf. disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, precizând totodată că nu are cereri de formulat ori acte de depus la dosarul cauzei.
Avocatul intimatei pârâte susține de asemenea că nu are cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Fiind lămurită asupra cauzei, instanța, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
recurentului reclamant depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Pentru intimata pârâtă, apărătorul acesteia având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea deciziei atacate, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că motivele de recurs sunt nefondate întrucât instanța în mod corect și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Medgidia, față de domiciliul indicat de către pârâtă, iar recurentul reclamant avea posibilitatea să exercite recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut în vedere la admiterea cererii reconvenționale interesul suprem al minorilor. Sancțiunea nedepunerii cererii reconvenționale în termenul prev. de art. 119 Cod pr. civilă este judecarea separată de cererea principală și nu respingerea ca tardiv introdusă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea introdusă la 23.10.2007 la Judecătoria Gară, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Caltea pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună încredințarea către reclamant a minorei, născută la 05.11.2004 și către pârâtă, a minorului, născut la 16.05.2006.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au trăit în concubinaj din 12.01.2004 și au locuit la domiciliul reclamantului împreună cu părinții acestuia, care i-au ajutat la creșterea celor doi copii.
În august 2007 pârâta a plecat de acasă împreună cu minorii, sub pretextul că merge să își ia rămas bun de la una din surorile sale care pleca în străinătate, dar nu s-a mai întors în locuința comună, deși reclamantul a fost în repetate rânduri la noul său domiciliu pentru a-i solicita să revină.
A mai susținut reclamantul că pârâta nu dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea copiilor și că nu îi hrănește corespunzător, iar din această cauză băiețelul s-a și îmbolnăvit.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei L Gară și a arătat că locuiește la părinții săi, în comuna, județul C, nu în comuna, județul B, la adresa indicată de pârât.
Prin sentința civilă nr.898/20.11.2007 Judecătoria L Gară a admis excepția invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia reținând că în pricinile privitoare la persoane competența teritorială este de ordine publică și se determină potrivit art.5 din Codul d e procedură civilă, fiind judecătoria d e la domiciliul pârâtei.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat încredințarea ambilor minori spre creștere și educare și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a invocat prin întâmpinare excepția tardivității și a inadmisibilității cererii reconvenționale, respinse de instanța de fond ca neîntemeiate prin încheierea din 20.03.2008.
Prin sentința civilă nr.1042/C/24.04.2008 Judecătoria a respins ca nefondată cererea principală, a admis cererea reconvențională, a încredințat pârâtei reconveniente spre creștere și educare pe minorii și și a obligat reclamantul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea celor doi minori, în cotă de 1/3 din venitul lunar net și permanent, începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul copiilor, și la 302 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamantul oferă minorilor condiții bune din punct de vedere material - locuiește împreună cu părinții săi într-o casă compusă din 3 camere și teren aferent de 800 mp și este salariat la B din 01.04.2008, cu un salariu brut de 600 lei - în timp ce pârâta locuiește în casa părinților săi, împreună și cu frații acesteia, într-un imobil compus din 4 camere, din care numai 2 locuibile, modest mobilate, dar întreținute, în curs de racordare la rețeaua de electricitate, și nu realizează venituri din muncă.
Reținându-se, însă, grija constantă a pârâtei față de cei doi copii, de a căror creștere s-a ocupat exclusiv din august 2007, faptul că ambii sunt la o vârstă mică, la care au nevoie mai mult de îngrijirea și afecțiunea mamei, dar și inoportunitatea măsurii despărțirii copiilor pentru dezvoltarea lor psiho-afectivă, instanța de fond a apreciat că este în interesul acestora să crească alături de mama lor.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de apelant a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.507/09.10.2008, în considerentele căreia s-au reținut următoarele:
- instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.5 din Codul d e procedură civilă deoarece domiciliul pârâtei este în comuna, județul
- soluționarea concomitentă a acțiunii principale și a cererii reconvenționale a fost în mod corect dispusă pentru că ambele au același obiect, respectiv încredințarea copiilor minori, ori sancțiunea care intervine în cazul nedepunerii în termen a cererii reconvenționale este cea a disjungerii, dar numai dacă judecata cererii principale este întârziată de soluționarea cererii reconvenționale.
- din probele administrate rezultă că nici unul dintre părinți nu poate oferi minorilor condiții optime pentru o dezvoltare fizică și psihică normală, astfel că trebuie să se aibă în vedere faptul că cei doi copii s-au obișnuit în mediul în care au crescut până acum, că mutarea unuia dintre ei în alt mediu, ca și despărțirea celor doi frați, ar putea avea repercusiuni grave asupra dezvoltării lor.
- nu este posibilă instituirea unui program de vizită în favoarea reclamantului deoarece instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere, iar potrivit art.294 alin.1 din Codul d e procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul și a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greșita apreciere a domiciliului pârâtei și, pe cale de consecință, greșita aplicare a prevederilor art.5 din Codul d e procedură civilă deoarece competența teritorială aparținea Judecătoriei L Gară, nu Judecătoriei Medgidia, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a locuit într-un singur loc, ci și la sora acesteia la, și la părinții săi în M, și în satul, județul
- interpretarea eronată a probatoriilor administrate în sensul că, deși din conținutul acestora rezultă fără echivoc că pârâta nu are condiții pentru creșterea copiilor, instanța de fond pretinde că din declarațiile martorilor, din interogatorii și ancheta socială reiese că ambii părinți au condiții satisfăcătoare de locuit pentru minori.
- greșita aplicare a prevederilor art.119 din Codul d e procedură civilă prin admiterea cererii reconvenționale ulterior primei zile de înfățișare, când se discutaseră excepții de procedură și se încuviințaseră probele.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat și a arătat că instanțele au aplicat corect dispozițiile procedurale și au apreciat corespunzător asupra interesului celor doi minori.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Potrivit art.5 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului.
Prin domiciliu, în sens procesual, urmează a se înțelege și acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliul este acela că părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiului dreptului la apărare.
În speță, din lucrările dosarului - referatul de anchetă socială efectuat de Primăria comunei, județul C, întrebările formulate de reclamant la integoriu și declarațiile martorilor și - rezultă că pârâta locuiește la părinții săi din august 2007, astfel că instanța de fond și cea de apel în mod corect au apreciat că domiciliul acesteia este în raza teritorială a Judecătoriei Medgidia, iar competența teritorială de soluționare a acțiunii revine acestei din urmă instanțe.
Nefondată este și critica referitoare la încălcarea prevederilor art.119 alin.3 din Codul d e procedură civilă pentru că sancțiunea depunerii tardive a cererii reconvenționale nu constă în respingerea acesteia, ci în disjungerea și judecarea ei separată de către aceeași instanță. Măsura disjungerii nu poate fi, însă, dispusă atunci când judecarea cererii reconvenționale nu este de natură să întîrzie rezolvarea acțiunii principale, precum și în cazul în care între cererea reconvențională și acțiunea principală este o legătură indisolubilă, cum este cazul și în speța de față, unde ambele părți solicită stabilirea domiciliului celor doi minori la unul dintre părinți, iar judecarea separată a celor două cereri nu ar fi posibilă.
Critica referitoare la modalitatea de apreciere a probatoriilor administrate nu ar putea constitui obiect al examinării instanței de recurs pentru că vizează temeinicia hotărârii recurate, ori prevederile art.304 alin.1 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc limitele controlului judiciar ce se poate exercita în această cale de atac, recunosc doar posibilitatea invocării nelegalității deciziei atacate.
Critica este, de altfel, și neîntemeiată pentru că din lucrările dosarului rezultă că instanța de apel a interpretat corect probatoriile administrate și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.100 din Codul familiei.
Potrivit dispoziției legale menționate, copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
În speță, părinții nu au fost în măsură să decidă asupra acestei chestiuni, iar ca urmare a acestei neînțelegeri, instanța judecătorească trebuie să decidă, ascultând autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copilului.
În același sens sunt și dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care stabilește că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești referitoare la copii.
Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.
În speță, din referatul de anchetă socială înregistrat la Primăria comunei, județul C, sub nr.902/05.03.2008 și din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtei rezultă că, deși condițiile locative oferite de mamă sunt mai puțin corespunzătoare decât cele existente în casa reclamantului, în sensul că minorii, pârâta, frații și părinții acesteia locuiesc în două camere dintr-un imobil în curs de amenajare, compus din 4 camere, hol și dependințe, aceleași probatorii demonstrează că de la data despărțirii în fapt a părților copiii s-au aflat permanent în grija mamei, care se ocupă corespunzător de îngrijirea lor, este puternic atașată de copii și dorește să se ocupe de creșterea acestora.
Faptul că veniturile realizate de reclamant sunt superioare celor de care dispune pârâta nu prezintă relevanță în speță pentru că, dacă este în interesul copiilor, ei pot fi încredințați părintelui care nu dispune de suficiente mijloace materiale, cu atât mai mult cu cât ambii părinți sunt obligați să contribuie la întreținerea lor.
Coroborând toate aceste aspecte cu vârsta copiilor, de numai 4 și 2,6 ani, care implică o mai mare nevoie de îngrijire din partea mamei, instanța constată că interesele de creștere, instruire și educare a celor doi minori sunt pe deplin realizate prin stabilirea domiciliului acestora la mamă, cu consecința obligării tatălui reclamant la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea lor.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art.274 alin.1 din același cod, recurentul va fi obligat la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă Caltea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, satul, județul C în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, județul C și autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, județul C și PRIMĂRIA COMUNEI, județul C, împotriva deciziei civile nr. 507 din 9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Jud.apel.;
Red.dec.jud. /16.01.2009
Tehnored.gref.
4 ex./19.01.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc, Paulina Georgescu
| ← Reintegrare în familie. Decizia 1076/2008. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
