Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 49/2009
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 382/2008 a Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
Cauza a fost dezbătută la data de 13 aprilie 2009 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4024/2008 a Judecătoriei Sibius -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta și pe cale de consecință s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală imobilul înscris în F 7653 nr. cadastral 1312/5, 1313/5 având o valoare de circulație de 18.000 Euro, s- constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală un număr de 790 acțiuni subscrise la C A Râmnicu V, s-a constatat că părțile au o datorie comună rezultată din contractul de credit nr. -/27.07.2005 încheiat cu D S în valoare de 6700 lei, iar din valoarea creditului a rămas de achitat suma de 2092,7 lei, s-a dispus sistarea stării de codevălmășie asupra bunurilor prin atribuirea imobilului pârâtei reclamantă reconvențională, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9000 Euro cu titlu de sultă, s-a atribuit reclamantului cele 790 acțiuni subscrise la A și fost obligată reclamanta să plătească pârâtei contravaloarea a 395 acțiuni în funcție de prețul de piață din ziua plății de la Bursa de Valori B, a fost obligat pârâtul reconvențional să plătească reclamantei reconvenționale suma de 1046,35 reprezentând din valoarea creditului rămas de achitat, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale, s-au respins celelalte pretenții din acțiunea principală, s-a luat act de tranzacția încheiată de părți cu privire la bunurile mobile, s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 03.06.1994, iar prin sentința civilă nr. 286/2006pronunțată de Judecătoria Sibius -a dispus desfacerea acesteia..
În timpul căsătoriei părțile au dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 612/1998 încheiat cu dreptul de proprietate asupra imobilului situat în,- la prețul de 4. 341.387 lei, acesta fiind înscris în CF 7653 nr. top. 1312/5, 1313/5 și este compus dintr-o cameră, bucătărie și alte dependințe + 87 mp din terenul de 931 mp. Din raportul de expertiză întocmit de expertul se reține că valoarea de circulație a întregului imobil este de 18.000 EURO.
Din analiza probelor testimoniale și a probei cu înscrisuri administrate, s-a reținut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală un număr de 790 acțiuni subscrise la C A Râmnicu V, astfel cum rezultă din adresa emisă de această societate. De asemenea ă părțile au o datorie comună rezultată din contractul de credit nr. -/27-07-2005 încheiat cu D S în valoare de 6700 lei, iar din valoarea creditului a rămas de achitat suma de 2092,7 lei, împrejurare atestată de răspunsul băncii și aflat în dosar la fila 121.
În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune (astfel cum reclamantul a invocat prin acțiunea principală de 70 % ), din probatoriul testimonial coroborat si cu răspunsul la interogatoriu și înscrisurile depuse la dosar instanța reține că aceasta a fost egală.
S-a constatat că este adevărat că reclamantul a avut venituri superioare celor realizate de pârâtă ( situație redată de mențiunile din carnetele lor de muncă ) și că o perioada pârâta nu figura angajată cu forme legale, dar martorii audiați - ( fila 101 ) au relevat că în această perioadă obținea totuși venituri la un chioșc. Apoi, reclamantul a recunoscut la interogatoriu că soția deținuse niște acțiuni pentru care a obținut o sumă de bani care a fost achitată la plata avansului locuinței ( întrebarea 5 ). Apoi, pârâta a avut contribuție la agonisirea bunurilor comune atât prin activitatea depusă în gospodărie cât și prin creșterea copilului rezultat din căsătorie. Raportând veniturile realizate de pârât la contribuția reclamantei, s-a constatat că bunurile ce au compus patrimoniul comun au fost dobândite prin contribuție comună și egală.
Față de cele mai sus arătate instanța a admis în parte acțiunea principală iar acțiunea reconvențională a fost admisă în totalitate și în baza art. 30 Codul familiei, 673.pr.civ. a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală imobilul înscris în F 7653 nr. cadastral 1312/5, 1313/5 având o valoare de circulație de 18.000 Euro și celelelate bunuri.
Instanța de fond a dispus sistarea stării de codevălmășie asupra bunurilor prin atribuirea imobilului pârâtei reclamantului, urmând ca pârâta să plătească reclamantului suma de 9000 Euro cu titlu de sultă. La atribuirea imobilului s-a avut în vedere că pârâta este cea care îl ocupă, că aceasta are în întreținere un copil de 15 ani și care are nevoie de un spațiu locativ adecvat.
Instanța a obligat pe reclamant să plătească pârâtei suma de 1046,35 reprezentând din valoarea creditului rămas de achitat.
În temeiul art. 45 din D-L 115/1938 s-a dispus întabularea în Fad reptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtei.
În privința bunurilor mobile, părțile au încheiat o tranzacție, aceasta consființând învoiala lor, astfel.
Împotriva sentinței civile nr. 4024/2008 a Judecătoriei Sibiua declarat apel reclamantul G solicitând modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
Prin motivele de apel s-a arătat că apelantul reclamant a avut o cotă majoritară la achiziționarea imobilului supus împărțelii iar dobândirea lui s-a datorat calității reclamantului de salariat al SC SA. În baza acestor fapte imobilul trebuia să fie atribuit apelantului cu abligarea la plata unei sulte și nu intimatei.
Prin decizia civilă nr. 382/2008 Tribunalul Sibiu - secția civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 4024/2008 a Judecătoriei Sibiu și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Bunurile dobândite în condițiile art. 30 din Codul familiei constituie proprietatea codevălmașa a soților, aceștia neavând de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din bunuri.
Cu ocazia partajului se stabilește cota fiecărui soț în ansamblu pentru totalitatea bunurilor cuprinse în masa partajabilă și nu pentru fiecare bun în parte.
Cota fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se determină în funcție de aportul avut de fiecare soț pe toată durata căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, în contribuția soției cuprinzându-se atât munca depusă în căsătorie, cât și în creșterea și educarea copiilor.
Din fotocopiile cărților de muncă ale părților depuse la dosar rezultă că veniturile apelantului au fost mai ridicate decât cele realizate de intimată iar aceasta operează cu activitatea întreruptă pentru o perioadă de câțiva ani.
Acestea aspecte nu determină automat o recunoaștere a unei cote de contribuții majorată în favoarea apelantului atâta timp cât martora audiată a declarat că partea a lucrat fără forme legale la un chioșc.
Mai mult, este necontestat în cauză că soția a muncit în permanență în locuința comună, contribuția incluzând nu doar activitățile direct producătoare de venituri ci și munca depusă în familie ce determină reducerea cheltuielilor gospodărești și realizarea de economii.
De asemenea, intimata a fost preocupată de creșterea și educarea minorului depunând eforturile necesare dezvoltării corespunzătoare a acestuia. Raportând aportul adus la dobândirea bunurilor comune precum și la crearea unui climat necesar vieții de familie, tribunalul a apreciat că reținerea cotelor egale este corectă și echitabilă urmând a fi menținută.
În ceea ce privește soluția de atribuire a apartamentului intimatei, tribunalul a reținut că atribuirea bunului în natură unuia dintre copărtași se face cu luarea în considerare a criteriilor înscrise în art. 673/10 Cod procedură civilă, raportat la art. 741 Cod civil.
Mai mult, la atribuirea singurului apartament bun comun unuia dintre soți, părintele căruia i s-a încredințat copilul minor spre creștere și educare are prioritate la atribuirea locuinței, întrucât ambii părinți au obligația de a asigura copilului condiții optime de viață, inclusiv o locuință stabilă.
Împotriva deciziei civile nr. 385/2008 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen reclamantul G solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și atribuirii imobilului în favoarea sa.
Reclamantul a adus critici hotărârii atacate și pentru că nu s-a fost stabilit un termen de plată a sultei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului arătând în esență că acesta nu se întemeiază pe motive de nelegalitate, iar atribuirea apartamentului s-a făcut în baza unor criterii clar definite, respectiv folosința lui actuală și mai ales pentru că pârâtei i-a fost încredințată minora rezultată din căsătorie, care are în mod evident nevoie de un spațiu locativ adecvat.
Cât privește cel de-al doilea aspect critic invocat se arată că nu era obligația instanței de apel să stabilească un termen de plată a sultei, iar valorificarea creanței se poate realiza și prin executare silită în ipoteza în care sulta nu este achitată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Dispozițiile legale cuprinse în art. 6739Cod procedură civilă, instituie cu titlu exemplificativ o serie de criterii legale care trebuie avute în vedere cu prilejul împărțelilor judiciare. În materia partajării bunurilor comune ale foștilor soți, un criteriu determinant consacrat de practica judiciară este cel al încredințării minorilor rezultați din căsătorie.
În condițiile în care, în speță, pârâta nu deține un alt imobil iar necesitățile locative ale minorei trebuie asigurate, și nu există un alt criteriu precumpănitor favorabil reclamantului, soluția instanței de fond menținută în apel este conformă dispozițiilor legale în materie și interesului superior al copilului care trebuie observat și în această materie.
Pentru aceste considerente criticile reclamantului privitoare la atribuirea apartamentului în litigiu sunt neîntemeiate.
În ce privește aplicarea dispozițiilor art. 67310alin. 1 Cod procedură civilă privitoare la stabilirea de către instanța de fond a unui termen de plată a sultei pentru situația atribuirii provizorii a bunului imobil se observă că o atare critică nu a fost formulată în apel, situație în care nu poate constitui un motiv de casare a deciziei atacate în recurs.
Pentru motivele arătate mai sus, recursul reclamantului G urmează a fi respins ca nefondat cu consecința menținerii deciziei civile nr. 382/2008 a Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 382/2008 a Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, din data de 16 Aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. 2 ex/16.06.2009
apel,
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 86/2008. Curtea de... | Plasament. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
