Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 915/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 915
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în com. G, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 203 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la., domiciliată în com. sat jud. A și Autoritatea Tutelară - Primăria Comunei jud. A și Primăria Comunei G, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât asistat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 75 din 14 octombrie 2008, lipsind intimata-reclamantă și Autoritatea Tutelară - Primăria Comunei și Primăria Comunei G.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 14 octombrie 2008 în valoare de 4,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-reclamantă întâmpinare, înregistrată sub nr. 11732 din 6 octombrie 2008.
Avocat arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că acestea vizează modul de soluționare a cauzei de instanțele anterioare. Arată că instanța de apel deși avea posibilitatea admiterii probei testimoniale, din care recurentul fusese decăzut de către instanța de fond, a respins o asemenea cerere fără a ține seama că acesta nu fusese asistat de avocat și nu a înțeles despre ce a fost vorba. Nici ancheta socială nu a fost efectuată corect, recurentul formulând chiar plângere penală împotriva funcționarilor care au întocmit-o, deoarece nu s-au deplasat la domiciliul său pentru a verifica condițiile pe care le oferă
minorilor pentru creștere și educare. Arată că nu au fost administrate probe concludente care să edifice instanța asupra adevăratei situații de fapt existente.
Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 Cod pr.civilă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei și sentinței și pe fond respingerea acțiunii care nu este susținută de probe. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Găești reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru încredințarea copiilor minori, născut la 26.03.1999 și, născut la 9.02.2002, și stabilirea domiciliului lor, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie încredințați spre creștere și educare și să se stabilească domiciliul minorilor la ea, în satul, comuna la, care este mama ei, pârâtul urmând să fie obligat la contribuția de întreținere a minorilor și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din data de 15.11.1998, rezultând din această căsătorie doi minori; că pârâtul a intrat în relații de concubinaj cu o altă femeie, i-a furat copii și i-a dus în domiciliul concubinei; că nu cunoaște posibilitățile materiale ale concubinei, dar faptul că a luat tatăl a doi copii dovedește că minorii nu pot primi o educație sănătoasă din partea acesteia; că până în prezent cei doi copii au fost crescuți de ea, fiind puternic atașați de mama lor; că față de vârsta copiilor și de faptul că se bucură de ajutorul mamei sale pentru creșterea și educarea lor, fiind salariată, este îndreptățită la încredințarea copiilor, putând crea condiții de creștere și educare a acestora.
Prin sentința civilă nr. 2371 pronunțată la data de 18.12.2007, Judecătoria Găeștia admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului; a stabilit la reclamantă domiciliul minorilor, născut la data de 26.03.1999 și, născut la data de 9.02.2002, a obligat pe pârât să plătească reclamantei pensie de întreținere pentru minori astfel: pentru 80 lei lunar, și pentru câte 70 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul minorilor, și a obligat pe pârât la cheltuieli de judecată reclamantei în sumă de 358,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond a reținut că potrivit art. 100 alin. 3 din Codul familiei, dacă părinții care nu locuiesc împreună nu se înțeleg cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor urmează să hotărască instanța judecătorească ținând seama de interesele copilului; că la luarea măsurii de stabilire a domiciliului minorului la unul dintre părinți, instanțele sunt datoare să țină seama de condițiile de trai, de creștere și educare oferite de fiecare dintre părinți, de gradul de afecțiune față de copil pe care au dovedit-o părinții, de vârsta minorului, precum și de orice alte elemente legate de interesul acestuia; că, în speță, față de probele testimoniale, datele ce rezultă din referatele de anchetă socială, este în interesul minorilor să li se stabilească domiciliul la mamă, aceasta fiind puternic legată afectiv de minori; că, după ce copii i-au fost luați împotriva voinței sale de către pârât a resimțit lipsa acestora, a mers deseori să-i viziteze atât la școală cât și la domiciliul pârâtului; că reclamanta este încadrată în muncă și realizează venituri cu caracter permanent și este puternic susținută de mama sa împreună cu care locuiește; că, pe de altă parte, pârâtul nu prezintă garanții morale suficiente, consumând frecvent băuturi alcoolice, se manifesta agresiv față de reclamantă pe care a bătut-o și a alungat-o din domiciliu și în prezent întreține relații de concubinaj notoriu cu o altă femeie pentru care a alungat-o din domiciliul comun pe reclamantă; că la stabilirea pensiei de întreținere instanța a avut în vedere veniturile realizate de pârât așa cum acestea au fost declarate colectivului de sprijin al autorității tutelare și care au fost menționate în cuprinsul referatului de anchetă socială.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel, în termenul legal, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că încă de la naștere minorii au domiciliat cu el, fiind cel care s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor; că minorii sunt foarte atașați de el și de părinții săi; că cele afirmate de martorii audiați la propunerea intimatei reclamante și mai ales în ancheta socială întocmită în cauză constituie rezultatul unei distorsionări a adevărului; că voința minorilor a fost exprimată în sensul de a rămâne în același climat în care au trăit și până acum, adică cu pârâtul, instanța de fond neluând în considerare această situație; că minorii nu au fost audiați cu prilejul judecării fondului iar interesul și dorința acestora era principalul criteriu ce trebuia avut în vedere la pronunțarea sentinței apelate; că minorii au locuit la domiciliul pârâtului iar intimata reclamantă nu a venit niciodată în vizită la minori, necontribuind cu nimic la creșterea și educarea acestora; că la termenul din data de 6.11.2007 i s-a încuviințat proba testimonială cu doi martori, însă din pricina neștiinței, a lipsei de pregătire juridică și a neasistării de un avocat, nu a știut că trebuia să prezinte martorii la termenul de judecată acordat în acest sens, nefiind citați, el însuși așteptându-se să fie citat întrucât nu cunoștea semnificația termenului în cunoștință, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a prezentat la termen, și că a luat legătura cu intimata reclamantă pentru a clarifica situația copiilor, dacă îi ia din domiciliul acestuia, însă aceasta i-a spus că nu intenționează să acționeze astfel și că a promovat acțiunea doar pentru a nu fi obligată la plata vreunei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 203 din 19 mai 2008, respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, reținând că:
În conformitate cu art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi iar dacă părinții nu locuiesc împreună, iar aceștia nu s-au înțeles la care dintre ei va locui copilul, instanța judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide, ținând seama de interesele copilului.
Potrivit principiilor ce rezultă din dispozițiile legale de mai sus, instanța are îndatorirea să hotărască încredințarea copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită față de ambii părinți ținând seama de interesul acestuia, care trebuie stabilit în urma examinării tuturor criteriilor de apreciere, printre care: vârsta copilului, condițiile prin care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, starea sănătății acestora, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări.
Din referatele de anchetă socială întocmite la domiciliul apelantului și intimatei rezultă că intimata reclamanta dispune condițiile materiale necesare creșterii și educării celor doi minori în vârstă de 9 și 6 ani, locuind într-o casă cu două camere împreună cu mama sa în timp ce apelantul pârât locuiește într-o cameră din casa părinților săi împreună cu concubina sa și cu cei doi copii minori, fiind lăsați în grija concubinei și a bunicilor paterni care sunt consumatori de băuturi alcoolice iar din depozițiile celor două martore rezultă că părțile s-au despărțit în septembrie 2007, când pârâtul apelant a alungat-o pe intimată și a adus în domiciliul comun o altă femeie cu care în prezent întreține relații de concubinaj; că pârâtul are un comportament violent și a bătut-o în repetate rânduri pe intimata reclamantă; că, atunci când intimata reclamantă a plecat din domiciliul conjugal a luat și copii, însă pârâtul apelant i-a luat cu el, fără știrea și împotriva dorinței reclamante; că intimata reclamantă este o mama bună și extrem de atașată de copii săi, dându-le o bună educație și manifestând preocupare și grijă pentru aceștia; că reclamanta se bucură de sprijinul mamei sale; că intimata reclamantă i-a vizitat pe copii în timpul cât aceștia au fost în grija apelantului, atât acasă cât și la școală.
Susținerea apelantului în sensul că intimata nu poate să se ocupe în mod corespunzător de creșterea și educarea minorei întrucât are doar studii medii și nu superioare, cum are apelantul și că nu ar avea calitățile morale necesare pentru că are un copil din afara căsătoriei care nu are tată înscris la rubrica specială din certificatul de naștere nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, educația minorei se realizează nu numai de către părinți și familia lărgită ci și de către profesori, educatori și învățători (pentru ultimii, nefiind obligatorii studiile superioare) iar, pe de altă parte, faptul că intimata are un copil a cărui paternitate nu a fost stabilită nu constituie o dovadă a imoralității acesteia, cu atât mai mult cu cât acest lucru nu l-a împiedicat pe apelant să intre în relații de concubinaj cu intimata și chiar să aibă un copil cu aceasta.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de apel a respins cererea de probatorii, respectiv audierea a doi martori, refacerea anchetei sociale și audierea minorilor, chiar dacă aceștia nu au împlinit vârsta de 10 ani, practica judecătorească în materie, precum și interesul minorilor fiind argumente solide ale cererii sale susține recurentul-pârât.
În apel exista posibilitatea admiterii cererii de probatorii însă instanța a respins-o deși era absolut necesară pentru asigurarea unei egalități de tratament și respectarea dreptului la apărare, fiind și în interesul superior al minorilor, arată recurentul-pârât.
Se impunea de asemenea, refacerea anchetei sociale, deoarece funcționarii însărcinați cu efectuarea ei nu s-au deplasat la domiciliu pentru a constata care sunt condițiile reale de trai.
Recurentul-pârât solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
Intimata-reclamantă a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual motivelor de recurs invocate de către recurentul-pârât.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 294 alin.2 Cod procedură civilă instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 Cod pr.civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În cauza de față instanța de apel a apreciat corect că nu se impune refacerea sau completarea probatoriilor solicitate, deoarece la prima instanță au fost efectuate referatele de anchetă socială la domiciliile părților, iar audierea minorilor nu poate fi făcută deoarece nu au împlinit vârsta de 10 ani, așa cum prevăd dispozițiile art. 100 din Codul familiei.
Au fost încuviințate probatoriile la instanța de fond așa cum rezultă din încheierea de ședință din 6 noiembrie 2007 (fila 22 dosar fond) atât pentru reclamantă cât și pentru pârât care au fost prezenți și cărora li s-a acordat termen în cunoștință, ulterior la termenul din 18 decembrie 2007, atât pârâtul cât și martorii săi au lipsit în mod nejustificat, astfel că și sub acest aspect criticile sale sunt nefondate.
Este știut că părinții sunt datori să-și îngrijească copiii, să-i crească, preocupându-se de dezvoltarea lor fizică, educare, învățătură, pregătire profesională ceea ce presupune o supraveghere continuă și atentă a lor pentru a se observa modul cum evoluează.
În cauza de față în mod corect la acest moment, raportat și la probatoriile administrate, cei doi copii rezultați din căsătoria părților au fost încredințați spre creștere și educare mamei, care este extrem de atașată de aceștia, dându-le o bună educație și manifestând preocupare și grijă permanentă, dispunând de toate condițiile materiale și morale pentru creșterea și îngrijirea lor.
Dacă pe parcurs se vor schimba condițiile avute în vedere de instanță la pronunțarea acestei soluții, recurentul-pârât se poate adresa instanțelor de judecată cu o cerere având ca obiect încredințarea spre creștere și educare celor doi copii.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea constată că recursul pârâtului este nefondat și va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în com. G, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 203 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la., domiciliată în com. sat jud. A și Autoritatea Tutelară - Primăria Comunei jud. A și Primăria Comunei G, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
2ex.
24.10.2008
f- Judecătoria Găești
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elena Costea, Adriana Maria
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1180/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
