Stabilire program vizitare minor. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1180
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 73/AC din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2670/26.09.2008, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, în consecință, s-a stabilit un program de vizitare a minorului cu luarea sa la domiciliul reclamantei după cum urmează: în prima și a treia zi de sâmbătă din lună de la ora 10,00 până duminică la ora 16,00, câte o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară și o lună în vacanța de vară.
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Din conviețuirea reclamantei cu pârâtul a rezultat minorul ns. la 12.04.2003.
La circa 3 luni după nașterea minorului în înțelegere cu pârâtul aceasta a plecat la lucru în Italia, copilul rămânând împreună cu tatăl pârât la părinții acestuia.
Reclamanta se află și în prezent în Italia unde își are reședința însă domiciliul îl are în mun. R, unde deține un apartament cu 3 camere și dependințe pe str. -, bloc 14,.61, locuință ce este bine întreținută ( fl.55).
Pârâtul locuiește la părinții săi în R, str.-.-, bloc 2,.24, într-un apartament compus din 3 camere și dependințe.
Instanța, văzând și dispozițiile art.43 Cod Familie, a considerat că și reclamanta are dreptul de a avea legături personale cu fiul său - chiar dacă acesta a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare și în consecință admițând acțiunea în parte a stabilit un program de vizitare a minorului prin luarea sa la domiciliul mamei reclamante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-.
Prin civ. 73/AC/1.04.2009 s-a respins apelul declarat ca nefundat, reținându-se că:
În raportul de anchetă socială comunicat de Primăria municipiului R - Direcția Generală de Asistență Socială cu adresa nr.-/9.06.2008, se arată că părțile au avut o relație de coabitare care s-a consumat pe o perioadă de mai mulți ani (1997-2004) și din care a rezultat un copil, născut la data de 12.04.2003 și numit -. Părinții acestuia au convenit ca mama să plece în Italia, în căutarea unui loc de muncă, iar el să rămână în grija tatălui său, ajutat fiind și de buicii paterni. Probele dosarului relevă, contrar celor susținute de apelantul - pârât, că intimata a trimis în mod constant în țară, pentru copil, atât bani, cât și pachete cu îmbrăcăminte și alimente, împrejurare relevată chiar și de unul dintre martorii audiați la cererea pârâtului ( ), care a mai arătat și faptul că reclamanta nu poate să ia legătura cu băiatul, nu din rea - voință, ci pentru că pârâtul și familia sa refuză să i-o permită, martora însăși asistând personal la o astfel de situație. De altfel, sinceritatea celui de-al doilea martor, -, nașul de al copilului (care se autodenumește "părintele spiritual" al acestuia și afirmă că, în această calitate, îi urmărește numai binele și interesele) este îndoielnică, întrucât din înscrisul de la fila 52 din dosarul de fond reiese că reclamanta a transferat din Italia în România, inclusiv pe numele cumătrului său, sume substanțiale de bani, considerabil mai mari decât cea pe care ea o datorează cu titlu de contribuție la întreținerea copilului său (60 lei lunar), în baza sentinței civile nr.1564 din 6.09.2004, prin care Judecătoria Romana stabilit la tată domiciliul acestuia, într-un proces soluționat în lipsa reclamantei și în considerarea situației de fapt concrete.
Este de subliniat faptul că, între cele două anchete sociale efectuate la instanța de fond la interval de numai trei luni, există unele contradicții destul de serioase (în timp ce în primul raport se arată că pârâtul, absolvent de liceu, nici nu are loc de muncă și nici nu realizează venituri, potrivit constatărilor făcute trei luni mai târziu, același pârât este absolvent al Facultății de B, student la master), dar ceea ce interesează în cauză este faptul că pârâtul însuși a relatat funcționarilor care au efectuat ancheta că "mama ține legătura cu copilul și participă la cheltuielile cu întreținerea acestuia" și că este de acord ca cei doi să se întâlnească atunci când mama vine în țară.
Reiese din cele de mai sus că nu există discuții cu privire la îndreptățirea reclamantei de a menține legături personale cu copilul său minor, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, în temeiul dispozițiilor art.43 alin.1 din Codul familiei, deopotrivă aplicabile copiilor născuți din căsătorie și celor din afara căsătoriei. Ceea ce constituie obiect al nemulțumirii apelantului este atât frecvența programului stabilit în acest scop de judecătorul fondului, cât și posibilitatea reclamantei de a lua copilul la domiciliul său.
Din acest punct de vedere, tribunalul a completat, considerentele de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță cu dispozițiile speciale din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care reglementează principiile ce trebuie avute în vedere de instanță la momentul stabilirii programului de vizitare a copiilor de către părinți, atunci când autoritatea părintească este scindată. Acest act normativ consacră, prin art.14, dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți, dar și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Modalitățile de exercitare a acestui drept sunt reglementate de art.15 din Lege, coroborarea dispozițiilor legale indicate ducând la concluzia că, în concepția legiuitorului, pentru ca un copil să-și dezvolte armonios personalitatea ca viitor adult și să aibă un psihic echilibrat, el are dreptul de a menține legături apropiate nu numai cu ambii părinți, dar și cu celelalte persoane la care legea face referire, adică dreptul de a crește în familie, fiind de principiu că trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al copilului, iar nu în interesul părintelui. În acest context se impune și observarea dispozițiilor art.22 din Legea nr.272/2004, care privește dreptul copilului la protecția vieții sale de familie, și ale art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și a practicii constante a CEDO în această materie, în acest sens fiind întemeiate susținerile intimatei - reclamante, deoarece împiedicarea ori limitarea legăturilor firești pe care trebuie să le aibă cu copilul său este inadmisibilă, ceea ce s-ar întâmpla, neîndoielnic, dacă vizitarea acestuia s-ar face numai la domiciliul tatălui (care, de altfel, este proprietatea părinților săi), dezideratul privind dreptul la o viață de familie putându-se realiza numai prin menținerea respectivelor legături în mod efectiv și fără nicio ingerință din partea apelantului sau a bunicilor paterni.
De altfel, în cauză nu s-a dovedit că luarea minorului din domiciliul tatălui, atunci când băiatul își petrece timpul cu mama sa, ar fi o împrejurare de natură a dăuna intereselor lui și de a avea efecte negative asupra dezvoltării sale armonioase din punct de vedere fizic și psihic, dimpotrivă, în modalitatea dorită de apelant,nu s-ar putea crea o legătură afectivă puternică și reală între copil, pe de o parte, și mama lui și rudele materne, pe de altă parte, fiind de necontestat că și bunicii materni au dreptul să-și cunoască nepotul. Nu s-au administrat de către apelant mijloace de probă care să nască cel puțin o prezumție relativă în sensul că intimata nu ar avea condițiile necesare sau nu ar fi capabilă să asigure îngrijirea fiului său, în vârstă de 5 ani, în intervalul stabilit ca program de vizită, dimpotrivă, fotografiile depuse la dosar evidențiind că minorul are, în casa mamei sale, alături de aceasta și alte rude din partea maternă, o expresie luminoasă, de mulțumire, liniște și chiar bucurie, iar condițiile de viață, confort, joacă, create de intimată în apartamentul său, special pentru copil, sunt mult peste ceea e ar putea să însemne strictul necesar. Mai mult, copilul frecventează o grădiniță și, ca atare, poate fi deplasat la domiciliul mamei, cel puțin în perioada corespunzătoare vacanțelor școlare și a sărbătorilor religioase, și nu pot fi primite susținerile apelantului, potrivit cărora deplasarea ar fi obositoare pentru copil (întrucât este vorba de aceeași localitate), iar mama și rudele sale, de etnie romă, ar afecta educația și buna sa creștere, această din urmă afirmație fiind chiar rizibilă, câtă vreme această împrejurare nu a prezentat nicio importanță la momentul în care apelantul a intrat în relații de conviețuire cu intimata, împreună cu care a conceput băiețelul.
și faptul că, în măsura în care, din motive obiective, intimata nu va putea să respecte întocmai programul de vizitare a copilului, așa cum a fost el stabilit de Judecătoria Roman, acest fapt nu îl prejudiciază pe apelant, ci răspunde întocmai dorinței sale de a limita cât mai mult posibil legăturile mamă - fiu, ci este doar o problemă de punere în aplicare a sentinței, aspect care va fi făcută în funcție de aprecierea și posibilitățile concrete ale intimatei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul, în termen, motivat și timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă timbru de 4 lei, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticând ambele soluții pentru netemeinicie și nelegalitate recurentul a invocat, în esență următoarele:
- nu s-a ținut seama că opoziția sa de a se încuviința un program de vizită cu luarea minorului la domiciliul reclamantei nu este șicanatorie, ci se întemeiază pe frica de a nu fi scos copilul din țară în mod ilegal fără posibilitatea sa de a-l mai vedea;
- s-a reținut eronat că reclamanta manifestă o afecțiune reală față de minor în condițiile în care l-a abandonat la 3 ani pentru a pleca în străinătate ( fără a se consulta cu el despre plecare );
- măsura nu corespunde unei realități existente întrucât nu ține seama de faptul că reclamanta nu este în țară și astfel nu poate vizita copilul la două săptămâni;
- argumentarea instanței de apel încurajează stabilirea unui program fără finalitate și se întemeiază pe o interpretare eronată a probelor;
- programul de vizitare stabilit este nejustificat de - practic J din timpul liber al minorului -, fapt inechitabil față de el ca părinte care se ocupă exclusiv de toate nevoile minorului.
În susținerea recursului s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimata reclamantă nu s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 312.pr.civ. Curtea constată caracterul său nefondat justificat de următoarele considerente:
Recurentul nu și-a încadrat motivele de recurs invocate în nici una din situațiile prevăzute de art. 304.pr.civ.; din examinarea lor, se constată că aceste critici nu constituie motive de nelegalitate în accepțiunea textului amintit anterior, ci doar motive de netemeinicie vizând interpretarea probelor și aprecierea instanțelor anterioare asupra limitelor măsurii solicitate. Ori, prin ea însăși, această constatare este suficientă a justifica respingerea recursului.
Sub aspectul legalității hotărârii recurate, se constată că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 43 alin.3 fam. prin raportare la regula instituită de art. 42 alin.1 fam. reglementată cu valoare de principiu și prin art. 2 din Legea 272/2004, cu modif. în sensul examinării necesității unor măsuri cu privire la minor strict numai în interesul acestuia.
Prin urmare, acest interes a fost apreciat în funcție de un complex de factori ce definesc viața personală a copilului și a familiei sale, respectiv vârsta și sexul minorului, relațiile sale cu părinții, afecțiunea pe care și-o poartă reciproc, conduita părinților în societate și față de minor.
De asemenea s-a ținut seama de reglementarea dreptului la viața de familie, așa cum rezultă din art. 8 din Convenție și cum este definit prin practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, în sensul că legăturile personale dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială, protejată de art. 8 (cauza Elsholz Germaniei din 13.07.2000) care trebuie să fie justificat legal și proporțional cu scopul urmărit; ori în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în sensul pericolului concret pe care admiterea unui program de vizită cu luarea minorului la domiciliul acesteia din Mun. R l-ar constitui pentru minor.
Mergând tot pe practica Curții Europene care a denunțat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește, ce se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor, instanța de apel a apreciat corect că măsura dispusă este adecvată și suficientă pentru a fi respectate dispozițiile art. 8 (cauza Maire Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituție, instanța de recurs apreciază că este în interesul minorului să ia legătura cu mama sa în domiciliul acesteia din țară.
Astfel, chiar dacă minorul s-a aflat în grija exclusivă a tatălui în ultimii ani și nu a menținut o legătură stabilă cu mama sa, nu s-a stins dreptul părintelui și, în aceeași măsură, al minorului, de a avea o relație firească, afectivă cu aceasta, mai ales că în prezent minorul este la o vârstă când poate înțelege mai bine relațiile părinților săi, are o oarecare capacitate de a discerne, și trebuie să știe că nu este abandonat de unul dintre părinți.
că și mama dorește să îl vadă, că este iubit de ambii părinți poate da minorului o mai mare siguranță în planul afectiv, ajutându-1 în evoluția sa viitoare.
Nu s-a dovedit în cauză că mama ori rudele sale ar fi avut un comportament neadecvat cu minorul, că ar afecta prin manifestările lor viața și sănătatea copilului, iar faptul că aceasta nu locuiește în țară și că familia sa este de altă etnie nu pot să constituie motiv pentru respingerea cererii de a-1 lua pe minor în domiciliul său.
Recurentul trebuie să înțeleagă că în cadrul măsurii dispuse în cauză are o singură obligație: aceea de a nu se opune executării hotărârii.
Este de necontestat faptul că în familia actuală a tatălui minorul are o dezvoltare bună, i se asigură toate condițiile de viață, de studiu, este bine îngrijit, însă vizitarea mamei în perioada vacanțelor de iarnă și de vară, dacă acesta se află în România, nu afectează viața normală a minorului.
În plus, menținerea unei legături între minor și mamă numai în prezența tatălui poate crea grave tensiuni între părinți și nu ar da posibilitatea celor doi să dezvolte o relație armonioasă lipsită de inhibiții, dimpotrivă programul de vizitare ar constitui un motiv de disconfort pentru ambele părți și, cel mai probabil, ar sfârși prin întreruperea lui, ceea ce nu este în interesul minorului și nu respectă dreptul la viața de familie.
Apreciind că dispozițiile art. 43.fam. au fost corect aplicate și că nu sunt fondate criticile aduse, că nu există motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304 .proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
Drept urmare, nu va fi primită nici solicitarea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 73/AC din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.-
red.dec.apel - /
red.dec.rec. PM / 16.10
tehnored.BC/ 4 ex/ 19.10.2009
19.10.2009- com.tuturor părților
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Viziteu Camelia
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1430/2009. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 915/2008. Curtea de... → |
|---|
