Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 946/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (456/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.946
Ședința publică de la 01.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului promovat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1638 A din data de 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 18.05.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea consecutiv la 25.05.2009 și apoi la 01.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2007 sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că minora s-a născut din relația sa de concubinaj cu pârâtul, iar paternitatea acesteia a fost recunoscută de către pârât. În luna februarie 2007, reclamanta s-a separat în fapt de pârât, dată de la care minora a rămas în grija sa exclusivă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile articolului 100 Codul familiei și articolul 86 din Codul familiei.
La termenul de judecată din 28.06.2007, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, și cerere reconvențională prin care a solicitat să-i fie încredințată spre creștere și educare minora rezultată din relația de concubinaj a părților.
Prin sentința civilă nr.4500/28.06.2007, Judecătoria Sectorului 6 Bad ispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 B, reținând dispozițiile articolului 5 Cod procedură civilă și faptul că domiciliul pârâtului se află pe raza acestei judecătorii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-, iar prin sentința civilă nr.9793/15.11.2008 s-a dispus admiterea acțiunii principale formulată de reclamanta-pârâtă, încredințarea minorei, născută la 12.09.2000, reclamantei - pârâte, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 130 lei lunar, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul copilului și s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit depoziției martorei propusă de reclamanta-pârâtă, minora este crescută și educată în mod corespunzător de către aceasta și de bunicii materni, iar pârâtul-reclamant provoacă scandal de câte ori vine să-și vadă fiica, provocând acesteia o stare de teamă.
S-a considerat că este în interesul fetiței să rămână în grija mamei, tatăl urmând să plătească acesteia o pensie de întreținere în conformitate cu dispozițiile articolului 86 alin.1 și 3 Codul familiei.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul - reclamant, solicitând desființarea în tot a sentinței apelate, rejudecarea cauzei, iar pe fond admiterea cererii reconvenționale, încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea cauzei și a dat dovadă de superficialitate în soluționarea cauzei, în sensul că, nu a dispus suplimentarea probatoriului cu o cercetare la fața locului sau cu audierea minorei pentru formarea unei opinii corecte în ceea ce privește modalitatea de îngrijire a fetiței de către mamă.
S-a susținut că instanța de fond a încălcat apelantului - pârât - reclamant dreptul la apărare, soluționând cauza la un termen la care acesta formulase o cerere prin care aducea la cunoștința completului imposibilitatea sa de prezentare.
În opinia apelantului, instanța de fond a respins în mod abuziv probele solicitate de acesta (expertiză psihologică și psihiatrică cu privire la mamă și expertiză psihologică a copilului), nesocotind totodată interesul superior al copilului.
În finalul motivelor de apel, apelantul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu minim de probe administrate, încuviințând ca minora să locuiască în continuare într-un spațiu neîncăpător, într-un mediu social inadecvat în care există inclusiv riscul ca aceasta să fie supusă unor perversiuni sexuale de către unele persoane care locuiesc cu mama acesteia.
Intimata-reclamantă-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul - pârât - reclamant, ca fiind nefondat.
S-a susținut de intimată că instanța de fond a dispus încredințarea minorei în funcție de interesul superior al acesteia, a evaluat situația de fapt în mod corect și nu se poate susține că a încălcat dreptul la apărare al pârâtului-reclamant, în condițiile în care acesta nu și-a susținut cauza, a lipsit în mod nejustificat la interogatoriu și nu a adus martorul încuviințat la termenul stabilit de instanță pentru administrarea acestei probe.
Prin decizia civilă nr.1638/A/18.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că neefectuarea unei cercetări la fața locului și neaudierea minorei, care nu a împlinit vârsta de 10 ani, nu pot duce la concluzia lipsei de rol activ a judecătorului fondului, în condițiile în care la dosar existau alte probe pe baza cărora se putea dispune încredințarea cu respectarea interesului superior al copilului. Nici respingerea cererii pârâtului-reclamant privind amânarea cauzei, nu poate fi considerată ca o încălcarea a dreptului acestuia la apărare, în condițiile în care anterior, la termenul de judecată din 13.09.2007 acesta beneficiase de o amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, în conformitate cu dispozițiile articolului 156 Cod procedură civilă.
Tribunalul a reținut că în lipsa unor dovezi privind atitudinea violentă a reclamantei-pârâte, instanța de fond nu putea dispune efectuarea unei expertize psihiatrice și psihologice, care să o evalueze pe aceasta, iar o expertiză psihologică prin care să se determine dezvoltarea intelectuală a minorei nu era pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Cu privire la ultimul motiv de apel care viza fondul cauzei, s-a reținut de asemenea că este neîntemeiat, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea cauzei, respectiv înscrisuri, depoziția martorului audiat la propunerea reclamantei-pârâte și anchete sociale efectuate la domiciliul ambelor părți.
Toate aceste probe dovedeau, în opinia tribunalului, că este în interesul minorei să fie încredințată mamei, având în vedere, pe de o parte, relația copilului cu fiecare dintre părinți, conform raportului de evaluare psihologică, precum și atitudinea rejectivă a copilului față de tată, pe parcursul interviului copilul făcând referire la agresivitatea și violența tatălui său.
În legătură cu aceste aspecte, tribunalul a observat și atitudinea pe care apelantul o are în general față de instituțiile implicate în soluționarea unor cereri ale sale, în special în cazurile defavorabile acestuia, situații în care s-au formulat de către acesta plângeri penale, contestații ori cereri de aplicare de sancțiuni.
Au fost reținute totodată procesele-verbale de contravenție care rețineau în cuprinsul lor manifestările de violență ale tatălui.
Din probele administrate în apel la propunerea apelantului, tribunalul a reținut preocuparea acestuia față de minoră și, în special, numeroasele demersuri ale acestuia pentru a evidenția că nu este în interesul copilului să fie încredințat mamei.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul-pârât-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că prin distribuirea "aleatorie", dosarul a ajuns la completul care soluționase o cerere de ordonanță președințială între aceleași părți și cu același obiect.
Această situație l-a determinat pe recurent să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată.
S-a susținut de recurent că în mod nelegal i-a fost respinsă proba cu interogatoriu de care a beneficiat intimata-reclamantă-pârâtă la instanța de fond, deși aceasta preferase să administreze probele în lipsa lui.
Prin interpretarea și încadrarea eronată a motivării de amânare, prezentul dosar s-a judecat, conform susținerilor recurentului, la două termene, în timp ce același complet de judecată soluționase o ordonanță președințială pe parcursul a 5 termene ce au însumat 6 luni de zile.
Intimata-reclamantă-pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât-reclamant, ca fiind nefondat.
S-a susținut de intimată că recurentul nu și-a susținut cauza în fața instanței de fond, a lipsit nejustificat de la interogatoriu și nu a adus martorul la termenul stabilit de această instanță.
În aceste condiții, instanța de fond a soluționat cauza în lipsa sa, rolul activ al acesteia neputând acoperi lipsa de diligență a părții.
S-a susținut, de asemenea, că este în interesul minorei să rămână în îngrijirea sa, având în vedere faptul că minora nu a locuit niciodată cu tatăl său și are față de acesta un sentiment de frică.
La data de 30.03.2009, recurentul a depus la dosar o cerere intitulată "notă precizatoare privind detalierea motivelor de recurs", prin care a invocat complicitatea instanțelor anterioare cu partea intimată, pericolul în care se află minora dacă va fi lăsată în îngrijirea mamei, necesitatea suplimentării chiar din oficiu a probatoriului existent la dosar și săvârșirea de către intimată a unor fapte infracționale. A susținut că reținerile instanței de apel din motivarea hotărârii recurate sunt neadevărate, părtinitoare și nesocotesc interesul minorei.
Cu privire la începutul de dovadă reținut de instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile articolului 225 Cod procedură civilă, s-a susținut că acest text de lege nu putea fi aplicat în condițiile în care lipsa sa la termenul de judecată era temeinic motivată.
În opinia sa, audierea minorei era o probă esențială pentru stabilirea adevărului și ar fi trebuit să se țină seama de faptul că încă de la naștere a recunoscut copilul și a fost preocupat de îngrijirea corespunzătoare a acestuia.
Analizând cu prioritatea impusă prin lege motivul de recurs prin care se susține incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat apelul, critică care, dacă ar fi găsită întemeiată ar atrage, conform dispozițiilor articolului 312 pct.3 Cod Procedură Civilă coroborat cu art.304 pct.5 Cod Procedură Civilă, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.11.2007 recurentul - pârât - reclamant a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond.
Cererea a fost înregistrată prin repartiție aleatorie pe rolul Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și a primit termen de judecată la data de 13.03.2008.
La data de 09.04.2008 recurentul-apelant a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată stabilit pentru soluționarea apelului (filele 73-74 dosar apel), susținând că aceștia au mai soluționat un proces între aceleași părți, iar prin hotărârea pronunțată atunci și-au spus părerea cu privire la încredințarea minorei.
În dovedirea cererii de recuzare recurentul-apelant a depus la dosar decizia civilă nr.70 R pronunțată la data de 17.01.2008 de aceiași instanță, care a respins recursul declarat de el împotriva sentinței civile nr.8094/03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B (filele 81-83 din apel), prin care minora fusese încredințată provizoriu mamei, până la soluționarea prezentei cereri de încredințare. Din această sentință rezulta că din compunerea completului de judecată care a pronunțat această decizie au făcut parte și membrii completului de judecată din apel.
La fila 90 din dosarul de apel se află o cerere nedatată prin care unul din membrii completului de judecată recuzați de către recurentul-apelant declara că se abține de la judecarea cererii de recuzare formulată, motivat de faptul că face parte din completul de judecată a cărui recuzare se solicita prin cerere.
Prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la data de 24.04.2008 instanța a admis cererea de abținere, reținând căjudecătorul care a formulat această cerere și-a spus deja părerea cu privire la fondul cauzei dedusă judecății în apel, soluționând anterior un litigiu având același obiect și cauză.
În aceiași ședință, același complet de judecată a pronunțat o altă încheiere prin care soluționând cererea de recuzare formulată de recurentul-apelant, o respinge ca neîntemeiată, reținând, în contradicție cu ceea ce reținuse în încheierea prin care soluționase cererea de abținere, faptul că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile articolului 27 pct.7 din Codul d e procedură civilă, text de lege care reglementează incompatibilitatea judecătorului ce și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Modalitatea în care această instanță a înțeles să soluționeze cererea de recuzare formulată de către recurentul-apelant și soluționarea ulterioară a apelului declarat de către acesta de un judecător despre care se reținuse cu ocazia soluționării cererii de abținere că și-ar fi spus părerea cu privire la fondul cauzei, într-un proces anterior ce s-a desfășurat între aceleași părți, atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile articolului 304 pct.5 Cod Procedură Civilă și impune conform articolului 312 pct.3 Cod Procedură Civilă casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la același tribunal.
Cu ocazia rejudecării apelului vor fi avute în vedere de către instanța de apel și criticile dezvoltate de recurent care vizează fondul cauzei și care nu vor mai fi analizate de către instanța de recurs față de soluția de casare cu trimitere impusă de textele de lege enunțate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1638 A/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./24.06.2009
TB-3 -;
Jud.3 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Rodica Susanu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 44/2009. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 5/2009. Curtea de... → |
|---|
