Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.91 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauze de către grefierul de ședință; după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 13.01.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea la 20.01.2009 pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la 23.01.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 654/2007 Judecătoria Zărneștia respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că împrejurarea potrivit căreia tatăl reclamant are condiții materiale de trai mai bune decât mama minorei, nu este de natură a determina convingerea că doar tatăl este acela care i-ar putea asigura minorei posibilitatea dezvoltării "personalității, aptitudinilor și capacităților sale mentale și fizice la nivelul potențialului maxim", atâta vreme cât, astfel cum rezultă, atât din ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei, cât și din înscrisurile depuse la dosar de către aceasta, rezultă că și pârâta are suficiente resurse materiale și financiare pentru creșterea și educarea minorei. A mai arătat tot astfel prima instanță că reclamantul o deține pe minoră fără nici un drept și în desconsiderarea hotărârilor judecătorești anterioare, toate defavorabile lui, încă din anul 2004, când minora avea numai 2 ani. Mai mult, cu procesele - verbale încheiate de executorul judecătoresc, depuse la dosar de către pârâtă, aceasta a demonstrat, nu numai că manifestă interes ori afectivitate față de copilul său, ci și că pârâtul a manifestat o continuă și constantă opoziție la executarea hotărârii judecătorești prin care minora i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare, fapt care rezultă și din declarația martorului, propus de către pârâtă în apărare.
Prin decizia civilă nr. 91/A/15.09.2008, Tribunalul pentru minori și Familie Brașova admis apelul declarat de reclamantul împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, dispunând reîncredințarea către reclamant spre creștere și educare a minorei, născută la data de 18.05.2002.
A obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei suma de 350 lei lunar, începând cu data de 5.12.2006 și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței.
În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a avut în vedere probatoriul suplimentat efectuat în această fază a procesului, constând în dispunerea unor noi anchete sociale la domiciliul părților, efectuarea unei evaluări psihologice a minorei, interogatoriul părților, procedând totodată și la ascultarea minorei, elemente în raport de care a statuat căîn baza unei declarații notariale, mama, căreia minora, în vârstă de 2 ani, rezultată din concubinajul părților, îi fusese încredințată spre creștere și educare printr-o hotărâre judecătorească, a fost de acord s-o încredințeze tatălui pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea pentru mamă de aov izita, pe motiv că minora era suspectă de TBC. În urma investigațiilor efectuate, diagnosticul a fost confirmat, astfel încât s-a aflat în carantină timp de 6 luni de zile, fiind îngrijită de tatăl său și nu a fost vizitată de către mamă. De la această dată fetița s-a aflat permanent în grija reclamantului, care a formulat cerere de reîncredințare a minorei, care i-a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil, pe motiv că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere de către instanță cu ocazia încredințării copilului spre creștere și educare mamei sale, iar reclamantul a nesocotit hotărârile judecătorești, deși pârâta a încercat să pună în executare hotărârea de încredințare prin intermediul executorului judecătoresc.
Potrivit depozițiilor martorelor audiate de prima instanță, tribunalul specializat a reținut că reclamantul este un om integru, care-și iubește foarte mult copilul și se ocupă în mod deosebit de creșterea și îngrijirea lui, prin oferirea de condiții deosebite de trai și instrucție, studiind pianul și limba germană în particular, tatăl fiind în preajma fetiței permanent. Nici una din martore nu a văzut-o vreodată pe mama copilului să-l viziteze. Or, deși pârâta a invocat în fața primei instanțe faptul că nu cunoștea unde locuiește reclamantul cu fetița, chiar martorul propus de către ea a declarat că a însoțit-o o dată pe aceasta pe str. - unde locuiește reclamantul, dar nu au găsit pe nimeni. Aceeași parte, în interogatoriul administrat în fața instanței de fond amintește de o împrejurare în care reclamantul a fost ultima dată cu fetița la ea la serviciu, iar reclamantul detaliază despre acea vizită în interogatoriul administrat din oficiu de către instanța de apel, în sensul că în luna noiembrie 2005 acesta a încercat să restabilească legătura între și mama ei, ducând-o pe la locul de muncă al pârâtei în, însă aceasta a reacționat violent luând-o pe și încercând să fugă cu ea.
A mai arătat tribunalul că în fața instanței de apel intimata a fost citată și cu mandat de aducere, având în vedere interesul superior al copilului, însă aceasta s-a prezentat doar o singură dată după strigarea cauzei la termenul din 23.06.2008 și i s-a pus în vedere să se prezinte în vederea administrării probei cu interogatoriul, însă nu s-a mai prezentat.
Din evaluarea psihologică a minorei făcută în cursul procesului aflat în instanța de apel, s-a reținut că, copilul se manifestă optim, comunicarea verbală și nonverbală este nu numai adecvată vârstei, ci și expresivă. în contextul manifestărilor de atașament și în ceea ce privește anxietatea de separare este neașteptat de bună, minora fiind deosebit de comodă și sociabilă în relaționarea cu persoanele străine. Se evidențiază paternuri de relaționare și comunicare, evident bine cimentate, cu tatăl. Aceste aspecte au fost constatate în mod nemijlocit de către instanță cu ocazia ascultării copilului în Camera de Consiliu, potrivit vârstei sale, prin joc, cu mult tact și delicat, evitându-se întrebările deschise despre mamă, având în vedere că evaluarea psihologică a evidențiat faptul că mama este percepută subiectiv de către ca un personaj negativ, emoția fiind refulată de pe planul acesta, al relației mamă-copil, această emoție fiind cu încărcătură predominant negativă.
Psihologul concluzionează că se recomandă o abordare echilibrată a dinamicii dezvoltării copilului, care, fără a tulbura un bine actual real, pe planul relaționării și identității familiale, necesită prezența activă a rolurilor masculine și feminine pentru dezvoltarea copilului. Relaționarea cu tatăl și eventuala reconciliere și dezvoltare a relației copilului cu mama sa sunt împreună elemente ideale de dezvoltare, dar și imperative ale acesteia. Fundamentul demersurilor viitoare trebuie să fie dat de starea de comoditate afectivă și siguranță a copilului, dar și de nevoia sa de dezvoltare simetrică cu imagini materne ca și cele paterne, pozitive.
Or, deși aparent împrejurările obiective avute în vedere de către prima instanță cu ocazia încredințării copilului mamei nu s-au schimbat, în realitate acea hotărâre judecătorească neproducându-și efectele, a atras existența unei stări de fapt neconforme cu cea în drept, copilul fiind îngrijit, crescut și educat doar de tatăl său, față de care a dezvoltat o puternică legătură de atașament, care-i oferă stabilitate și echilibru, iar relația cu mama sa este inexistentă, motiv pentru care, interesul superior al copilului, în raport cu dispozițiile art.2 și art.32 din Legea nr.274/2004 este acela de a crește într-un mediu prielnic și securizant, iar reluarea relațiilor personale cu mama trebuie făcută în timp și cu mare grijă, pentru a nu-l traumatiza. Totodată, reluarea acestor legături nu trebuia făcută forțat de către mamă, prin punerea în executare silită a hotărârii de încredințare, deoarece copilul nu este un obiect material al obligației de a face, ci trebuia găsită o modalitate de conciliere între părți, apelând la instituția medierii și a consilierii.
Instanța a avut în vedere adeverința de venituri existentă la dosar, în baza căreia se atestă că pârâta este încadrată la." "L B, având un venit net lunar de 1500 lei, iar tatăl realizează un venit de 2500-3000 lei lunar, fiind administrator și asociat unic la "So wie so"L
Pe baza acestor concluzii a fost admis apelul și schimbată în tot sentința apelată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și reîncredințării minorei spre creștere și educare tatălui.
Conform art.86 și 94 Codul Familiei instanța a obligat-o pe pârâtă la plata unei pensii de întreținere de 350 lei lunar stabilită la venitul net al acesteia de 1500 lei, începând cu data de 05.12.2006, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la majoratul acesteia sau noi dispoziții ale instanței.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și a păstrării hotărârii primei instanțe.
În dezvoltarea criticilor căii de atac - întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. - se învederează că hotărârea dată de instanțe de apel este nelegală.
Aceasta, pe de o parte, întrucât instanța de apel reține în mod greșit că relația dintre mamă și copil este inexistentă, fără a nuanța că aceasta se datorează atitudinii reclamantului care a împiedicat accesul pârâtei, refuzând aducerea la îndeplinire a titlului executor și demersul inițiat de pârâtă pentru executarea hotărârii, deținând astfel minora fără nici un drept.
Pe de altă parte, o critică distinctă adusă deciziei, o constituie împrejurarea că instanța de apel nu a avut în vedere la pronunțare faptul că de la momentul încredințării minorei pârâtei nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la luarea acestei măsuri, reclamantului fiindu-i respinsă anterior o cerere de reîncredințare a copilului. Prin aceasta, se arată de către recurentă, instanța de apel a ignorat mijloacele probatorii administrate în cauză, care fac dovada că este în interesul minorei de a se afla în ocrotirea mamei pârâte.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului exercitat de pârâtă, arătând în cuprinsul mijlocului de apărare că hotărârea instanței de apel se întemeiază pe o analiză profundă a probelor, fiind temeinică și legală.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, constând în adeverința de venituri a pârâtei, dovada deținerii cu titlu de comodat a unei suprafețe locative, apte astfel a oferi minorei condiții optime de locuit.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile art. 44. fam. dispoziții care reglementează situația copiilor încredințați spre creștere și educare unuia dintre părinți. Potrivit acestor norme, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părințiinstanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile patrimoniale între părinții divorțați și copii, textul enunțat coroborându-se cu prevederile art. 65. fam, în conformitate cu care situația juridică de mai sus se aplică și copiilor din afara căsătoriei, dacă filiația acestora este stabilită față de ambii părinți.
de acest cadru procesual, recurenta nu indică temeiurile de nelegalitate ale dispozițiilor redate, care să fi fost încălcate de instanța de apel la adoptarea soluției atacate, făcând referiri în cuprinsul recursului la greșita apreciere a probelor în apel, cu solicitarea de reevaluare a materialului probator, control judiciar care excede acestei căi de atac, concepută de legiuitor strict la motivele de nelegalitate apte a conduce la modificarea unei hotărâri.
Examinarea deciziei pronunțate de tribunalul specializat, relevă o analiză amplă a raportului litigios, de natură a justifica schimbarea hotărârii primei instanțe.
Se arată în acest cadru, că recurenta pârâtă a permis prelungirea în timp a unei stări de fapt, constând în lăsarea minorei sub ocrotirea reclamantului, părinte patern, împrejurarea de natură a forma copilului, în intervalul vârstei cuprinse între 2 și 6 ani, cadrul de relaționare psihologică - relevat astfel și în raportul de evaluare - în cuprinsul căruia lipsește anxietatea de separare față de mamă, aceasta tocmai datorită puternicei legături de atașament oferită de tatăl reclamant, în condițiile inexistenței relației materne.
Pe baza acestei analize, concluzionează temeinic dar și în spiritul prevederilor art. 44. fam. ale art. 2 și art. 32 din Legea nr. 272/2004 instanța de apel, interesul superior al copilului este acela de a crește într-un mediu prielnic și securizant, astfel că s-a ajuns la stabilirea unei stări de fapt prielnice unei dezvoltări armonioase a copilului.
În consecință, hotărârea atacată se află la adăpostul criticilor de nelegalitate, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9. pr. civ. care să conducă la modificarea acesteia, împrejurare în raport de care, potrivit prevederilor art. 312. pr. civ. urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 91/A/15.09.2008 a Tribunalului pentru minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/28.01.2009
Dact. /02.02.2009
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Daniel
| ← Interdicție. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Brasov | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 946/2009. Curtea de... → |
|---|
