Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 97
Ședința publică de la 10 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Daniela Dumitrescu Gabriela Scripcariu
- -
Grefier: - --
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta Direcția De Asistență Comunitară I în calitate de autoritate tutelară și pe intimații, având ca obiect încredințare minor împotriva deciziei numărul 284/2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata asistată de av.. reprezentantul recurentei Direcția De Asistență Comunitară I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată iar intimata a depus, prin serviciul de registratură un înscris reprezentând o "compunere" scrisă de minora.
Se dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Av. pentru intimata depune un înscris reprezentând o caracterizare a elevei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. pentru intimata pune concluzii în sensul respingerii recursului și menținerii hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel. Arată că este în interesul minorei ca la vizitele tatălui să asiste un asistent social având în vedere starea psihologică a fetiței și faptul că din probele administrate rezultă că între fiică și tată relațiile sunt tensionate.
Declarând dezbaterile închise cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 268 din 14.01.2008 a Judecătoriei Iași I s- admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta, la familia.
A fost reîncredințat reclamatului spre creștere si educare minorul, născut la data de 05.04.1996 și a fost obligată pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia de 211,11 lei lunar în favoarea acestuia începând cu data de 22.10.2007 - data introducerii acțiunii - și până la majoratul minorului.
S-a încuviințat ca reclamantul sa aibă legături personale cu minora, născută la data de 30.06.1999, în a doua si a patra săptămână din lună, sâmbăta și duminica, o săptămână in vacanța de paște si șase săptămâni in vacanța de vară doar în prezența pârâtei și a unui asistent social sau psiholog ce va fi desemnat.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului privind exercitarea dreptului de vizitare la domiciliul său.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat să i se încredințeze spre creștere și educare minorul, născut la data de 05.04.1996 din relația cu pârâta precum și să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minora, născută la 30.06.1999 din aceeași relație cu pârâta, această minoră fiind în creșterea și îngrijirea pârâtei.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 8221/18.06.2007 a Judecătoriei Iași, ambii minori au fost încredințați mamei spre creștere și educare, ținând cont și de înțelegerea părților, de atitudinea de violență manifestată de reclamant și de condițiile bune pe care le putea asigura mama, dar minorul a locuit la tatăl său și și-a manifestat dorința de a locui în continuare cu acesta, de care se simte foarte atașat.
Situația locativă a reclamantului, rezultată din referatul de anchetă socială și anume că reclamantul cu minorul locuiesc într-un apartament proprietate personală compus din 3 camere, reclamantul manifestând interes față de situația școlară a minorului prin prezența la ședințele cu părinții, la festivitățile din timpul anului școlar, au stat la baza convingerii instanței de fond când a dispus ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare reclamantului cu obligarea pârâtei la obligarea unei pensii de întreținere.
În ce privește cererea reclamantului de menținere a legăturilor personale cu minora, instanța de fond a stabilit că se impune stabilirea unui program de vizitare de 2 ori pe lună și în vacanțe, având în vedere vârsta minorei - 8 ani - acordul pârâtei și necesitatea menținerii legăturilor părintești dintre tată și fiică.
S-a mai reținut că întâlnirile între tată și fiică să se desfășoare în prezența unui psiholog desemnat de către Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Consiliului Local I, întrucât s-a constatat atitudinea violentă a reclamantului atât din considerentele sentinței de divorț cât și din cercetările efectuate de către compartimentul Cercetări Penale din Secția a II-a Poliție privind infracțiunea de "lovire sau alte violențe "săvârșite asupra unui membru de familie iar din fișa psihologică a minorei rezultă că are o labilitate afectiv emoțională, simțindu-se în siguranță doar în prezența mamei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Autoritatea Tutelară prin Direcția de Asistență Comunitară I, motivând că instituția apelantă nu are competență de a desemna un asistent social sau psiholog care să-și petreacă programul de lucru astfel cum a stabilit prima instanță.
Prin decizia civilă nr. 284 din 16.04.2008 Tribunalul Iașia respins apelul declarat de apelanta Direcția de Asistență Comunitară - Serviciul Autoritate Tutelară, Protecția Copilului și familiei împotriva sentinței civile nr. 268 din 14.01.2008, sentință ce a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut:
Apelul declarat de Direcția de Asistență Comunitară - Serviciul Autoritate Tutelară, Protecția Copilului și Familiei este nefondat atâta timp cât există un cadru legal foarte bine organizat care reglementează atribuțiile pe care acest serviciu trebuie să le îndeplinească în vederea respectării, promovării și garantării dreptului copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990 republicată și a celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.
În HG1434/2004 - anexă, s-a stabilit în art. 2 că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului are atribuții în domeniul Protecției Copilului coordonând metodologic activitatea de prevenire a separării copilului de părinții săi având, în cadrul structurii organizatorice pentru asigurarea funcționării acestei direcții, compartimentul strategii, programe,proiecte, în domeniul asistenței sociale și protecției copilului.
Măsura stabilită de instanța de fond se încadrează în serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, și anume în serviciile de zi, stabilite în anexa nr. 2 din nr.HG 1438/2.09.2004 pentru aprobarea -cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi.
În cadrul acestui regulament.cadru, se menționează în art. 1 rolul pe care îl au serviciile de zi, și anume de a asigura menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților copilului și ale părinților săi, pentru depășirea situațiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa, rolul psihologului sau asistentului social manifestându-se în centrele de consiliere și sprijin pentru părinți, în cazul de față.
Aceste servicii de zi, care sunt înființate de consiliile locale se organizează ca unități cu personalitate juridică în subordinea acestora și sub coordonarea Serviciului Public de Asistență Socială de la nivelul municipiului, iar beneficiarii serviciilor de zi, potrivit art. 4 din acest Regulament-cadru, sunt copii și părinții cărora li se acordă prestații și servicii destinate prevenirii separării lor, unul dintre principiile activității serviciilor de zi fiind să-i responsabilizeze pe părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești și la respectarea și garantarea dreptului copilului.
Motivarea apelantei că Serviciul Autoritate Tutelară și Protecția Minorilor și Familiei nu are competența de a desemna un asistent social sau psiholog care să-și petreacă programul de lucru, așa cum a stabilit prima instanță, nu poate fi reținută de tribunal atâta timp cât art. 6 din Anexa 2 la.HG 1428/2004 stabilește că serviciile de zi asigură părinților consiliere și sprijin iar structura personalului serviciilor de zi este formată și din psiholog și asistent social, ponderea categoriilor de personal stabilindu-se în așa fel încât să se aibă în considerarea necesitatea și asigurarea unei îngrijiri de calitate și adaptată nevoilor beneficiarilor serviciilor de zi, în funcție de specificul activităților derulate, putându-se antrena și alte categorii de personal potrivit art. 7 al. 3 din același act normativ.
De altfel și în Convenția cu privire la drepturilor copiilor adoptată la de Adunarea Generală a la 20.11.1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990 s-a stabilit în art. 18 al. 2 că pentru garantarea și promovarea drepturilor enunțate în această Convenție, statele părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în exercitarea responsabilității care le revine în legătură cu creșterea copilului și vor asigura crearea instituțiilor, așezămintelor și serviciilor de îngrijire a copiilor iar în art. 9 al. 3 s-a inserat obligația statelor-părți de a se respecta dreptul copilului, care a fost separat de unul dintre părinți, de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, în mod regulat.
A împiedica intimatul-reclamant de menține legături personale cu minora pe considerentul că Autoritatea Tutelară nu are competența de a desemna un asistent social sau un psiholog care să fie prezent alături de minoră și de mama acesteia atunci când tatăl minorei urmează a se întâlni cu fiica sa în cadrul unui program stabilit de către instanță, conduce la situația că autoritățile române, în speță, apelanta să nu ia măsuri pentru a crea condiții necesare în vederea executării hotărârii judecătorești apelate, pentru respectarea drepturilor sale părintești cu privire la fiica sa.
Autoritățile române trebuie să facă eforturi adecvate și suficiente pentru a-l susține pe reclamantul-intimat în exercitarea drepturilor sale părintești.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că posibilitatea părinților și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt, reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate, reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea vieții private și de familie, prevăzută de art. 8 din (cauza Monory împotriva Ungariei și României - cererea nr. 71.099/01).
De altfel, art. 118 din Legea nr. 272/2004 stabilește că pentru prevenirea separării copilului de către familia sa, finanțarea acestui sistem se face de la bugetul local al județului, astfel că există cadru legal, și pentru asigurarea remunerației asistentului social sau psihologului care îndeplinește atribuțiile activității serviciilor de zi, personal de specialitate care intră în structura administrativă a personalului serviciilor de zi, structură care se aprobă prin Hotărârea Consiliului Local sau Județean potrivit art. 7 din HG1438/2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția de Asistență Comunitară I invocând faptul că ea nu are competența de a desemna un asistent social sau psiholog, să-și petreacă programul de lucru astfel cum a stabilit instanța de fond și a menținut instanța de apel, deoarece asistenții sociali din cadrul Direcției de Asistență Comunitară I sunt funcționari publici care-și desfășoară activitatea în cadrul unui program de lucru, stabilit între orele 08,00-16,30 în zilele de luni-joi și vineri de la ora 08,00-14,00.
Consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 304, pct. 6 în sensul că "instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut" și acest aspect reiese din conținutul și dispozitivul deciziei recurate de unde se poate observa că instanța a făcut o confuzie între autoritățile locale astfel pronunțându-se în contradictoriu cu un serviciu care nu este în subordinea instituției Solicită să se aibă în vedere că Serviciul de Autoritate Tutelară, Protecția Minorilor și Familiei face parte din organigrama Direcției de Asistență Comunitară I, aflată în subordinea Consiliului local și nu în cea a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, aflată în subordinea Consiliului Județean Instituția recurentă vine în sprijinul cetățenilor prin servicii specializate, în speță prin serviciul de Autoritate Tutelară, Protecția Minorilor și Familiei numai în limita competențelor conferite de lege și nu poate asigura permanența în programele de vizitare impuse de instanță, deoarece nu poate obliga un funcționar public să-și petreacă timpul liber conform celor hotărâte de instanță, sens în care cităm: "încuviințarea ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, născută la data de 30.06.1999, în a doua și a patra săptămână din lună, sâmbăta și duminica, o săptămână în vacanța de paște și șase săptămâni în vacanța de vară doar în prezența pârâtei și a unui asistent social sau psiholog ce va fi desemnat". Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține:
Prin hotărârea criticată instanțele au dispus atât reîncredințarea, către reclamantul - a minorului, născut la data de 05.04.1996, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia cât și încuviințarea ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, născută la 30.06.1999, în a doua zi și a patra săptămână din lună, sâmbăta și duminica, o săptămână în vacanța de paște și șase săptămâni în vacanța de vară doar în prezența pârâtei și a unui asistent social sau psiholog ce va fi desemnat.
Direcția de Asistență Comunitară I este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, care funcționează sub autoritatea Consiliului Local municipal I, fiind înființat prin Hotărârea nr. 6 din 17.01.2005 a Consiliului Local al municipiului Acest serviciu cuprinde în organigrama sa Serviciul de Autoritate Tutelară, Protecția Minorilor și Familiei, a cărui citare este obligatorie conform art. 42 Codul familiei în instrumentarea cauzelor ce aduc în discuție probleme relative la încredințarea minorilor, întrucât în astfel de pricini interesul superior al acestora trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile pe care le vor lua autoritățile publice, organismele private autorizate sau instanțele judecătorești.
În derularea acestor procese Direcția de Asistență Comunitară - Serviciul de Autoritate Tutelară își exprimă punctul de vedere prin efectuarea unei anchete sociale în care evidențiază condițiile oferite de fiecare părinte și opinează asupra părintelui care oferă cele mai bune condiții de creștere și educare a minorului.
Prin anchetă socială este informată instanța cu privire la condițiile de trai ale părintelui, condițiile de locuit pe care i le poate oferi minorului, veniturile părintelui, modul în care acesta se îngrijește de minor, preocuparea pe care a manifestat-o și pe care o manifestă pentru educarea copilului, profilul moral al părintelui, precum și orice alte informații care pot contribui la o mai bună cunoaștere a părților de către instanță care, coroborându-le cu celelalte probe administrate,să poată stabili fie cui va încredința minorul, fie modalitatea în care va permite părintelui-reclamant să aibă legături personale cu minorul.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la filele 29-30 dosar Judecătoria Iași, pârâta a solicitat restricționarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora, în sensul că întâlnirile acestora să se desfășoare în prezența sa și a unui asistent social/psiholog desemnat de Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Consiliului Local
Instanțele aveau obligația de a cenzura solicitările părților funcție de cadrul procesual dar și de dispozițiile legale operante în pricina dedusă judecății.
Curtea reține că instanța de fond nu a precizat temeiul de drept atunci când a stabilit că legăturile personale între reclamant și minora se vor desfășura în prezența mamei și a unui asistent social sau psiholog ce va fi desemnat.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a precizat în dispozitivul sentinței cine anume urmează să desemneze asistentul social sau psihologul ce ar fi trebuit să asiste la derularea programului de legături personale dintre tată și minoră, în condițiile în care dispozitivul hotărârii este susceptibil de a fi pus în executare.
Tribunalul a complinit lipsa motivării în drept și a fundamentat soluția pe dispozițiile Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990, Legea nr. 272/2004 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1434/2004 - anexă, aceste ultime acte normative reglementând cadrul în care își derulează competențele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Astfel tribunalul reține că măsura stabilită de instanța de fond s-ar plasa în "serviciile de zi", astfel cum apar acestea reglementate în anexa 2 din nr.HG 1438/02.09.2004.
Curtea reține că citarea în proces a Direcției de Asistență Comunitară I - Serviciul Autoritate Tutelară nu poate antrena stabilirea în sarcina acestuia a altor obligații decât cele ce decurg din art. 42 Codul familiei, întrucât obligația impusă de instanța de fond și păstrată în apel, excede obligațiilor ce pot incumba acestei instituții, în cadrul procesual de față.
Motivarea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași se axează, sub aspectul temeiului de drept, pe acte normative ce reglementează activitatea și atribuțiile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean și care nu a participat în cauză. Aceasta are atribuții speciale, strict conferite de Legea nr. 272/2004 și Hotărârea Guvernului nr. 1438/02.09.2004, constând în protecția specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Minora din cauza pendinte este încredințară spre creștere și educare mamei sale care oferă suficiente garanții pentru creșterea și educarea sa, iar tatăl dorește să i se permită să păstreze legăturile personale cu minora.
Pe cale de consecință, dispozițiile legale la care face trimitere tribunalul nu sunt operante în prezenta cauză.
Față de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul Direcției de Asistență Comunitară I împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iași care va fi modificată în tot în sensul admiterii apelului Direcției de Asistență Comunitară cu consecința schimbării în parte a hotărârii nr. 268/14.01.2008 a Judecătoriei Iași, prin înlăturarea din dispozitivul acesteia a mențiunii privind realizarea de către reclamantul - a legăturilor personale cu minora în prezența și a unui psiholog sau asistent social ce urmează a fi desemnat.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția de Asistență Comunitară I împotriva deciziei civile nr. 284/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași,pe care o modifică în tot.
Admite apelul formulat de Direcția de Asistență Comunitară I împotriva sentinței civile nr. 268/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în parte.
Înlătură din dispozitivul sentinței 268/14.01.2008 a Judecătoriei Iași mențiunea privind realizarea de către reclamantul a legăturilor personale cu minora în prezența și a unui asistent social sau psiholog ce va fi desemnat.
restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu Gabriela Scripcariu
plecată în concediu plecată în concediu
de odihnă, de odihnă,
semnează președintele semnează președintele
instanței, instanței,
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
24.07.2008
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Daniela Dumitrescu Gabriela Scripcariu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 563/2009. Curtea de... | Răpire internațională de copii. Decizia 634/2009. Curtea de... → |
|---|
