Stabilire program vizitare minor. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 563/
Ședința publică din 8 2009
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către reclamantul și pârâta I, împotriva deciziei civile nr. 180 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiunea civilă pentru stabilire vizitare minor.
La apelul nominal a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în recurs; recursurile motivate și comunicate; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Recurentul-reclamant, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a i se permite ca împreună cu minora, pe perioada vacanței de vară, să se deplaseze în străinătate pe o perioadă de maxim 14 zile.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă, solicită ca acesta să fie respins ca nedovedit.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.8288/12.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoria Galați, s-a admis în parte acțiunea civilă de vizitare minor formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în G,-, -.23 în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în G, str. -. -, nr. 1, -.63 și în consecință a obligat pârâta să permită reclamantului să-și viziteze minora I, născută la data de 26.06.1999 după cum urmează:
- în primul și a treilea sfârșit de săptămână, sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 17.00, precum și o zi pe săptămână pentru a însoți minora la una din activitățile extrașcolare (meditație limbă engleză, limbă germană, sport, etc).
De asemenea, o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari în săptămâna cu Crăciunul și în anii impari în săptămâna cu Revelionul; o zi în vacanța de Paște, respectiv a doua zi de paște (ziua de luni după Paști) și în vacanța de vară a minorei o lună, în perioada 01.07.-31.07, cu posibilitatea ca reclamantul să ia minora la domiciliul său, pentru oricare din perioadele mai sus arătate. Reclamantul va putea merge în excursii cu minora în afara teritoriului României, în perioadele mai sus arătate, pentru o durată de maxim 7 zile pe an, cu prealabilă încunoștințarea scrisă a pârâtei cu cel puțin 15 zile înainte, și cu indicarea destinației exacte a vizitei sale.
- în zilele de naștere a minorei, în anii pari va sta la pârâtă și în anii impari va merge în vizită la reclamanta de la ora 12.00-22.00.
De asemenea s-a stabilit că părțile de comun acord pot conveni pentru o perioadă care nu poate depăși 6 luni, un alt program de vizitare al minorei pe baza unei înțelegeri scrise încheiate în prealabil acestei perioade.
Instanța a luat act de renunțarea reclamantului la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța de fond că reclamantul are bune referințe fiind cunoscut ca un bun părinte în familie și se bucură de o reputație bună în societate. De asemenea rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a preocupat de minoră, nu numai prin plata pensiei de întreținere, ci prin implicarea în activitățile școlare a minorei, fiind în comitentul de părinți pe clasă și urmărind activitatea școlară a fiicei sale, prin cadourile date cu diferite ocazii, organizarea de excursii împreună în țară și străinătate, prin organizarea zilei de naștere, etc.
Ceea ce i se reproșează din partea pârâtei este faptul că ar fi agresat-o în câteva rânduri pe minoră, de natură să-i provoace acesteia depresii puternice, să-i lezeze demnitatea și afectivitatea. În declarația dată de martora audiată la cererea reclamantei, se precizează că: " reclamantul ține foarte mult la minoră, dar. prin modul cum se manifestă față de aceasta nu reușește să o atragă".
Instanța a purtat discuții în Camera de Consiliu atât cu minora, cu minora și părinții, cât și cu părinții, respectiv părțile din prezentul dosar.
Din aceste discuții, instanța a tras concluzia că intrarea în viață familiară a unei alte persoane, respectiv actualul soț al pârâtei, a condus la o situație tensionată între minoră și tată. Practic, nici una dintre părți nu au explicat minorei ce presupune recăsătorirea pârâtei și care este situația raportat la relațiile afective a reclamantului cu alte persoane. Astfel, minora s-a bucurat că a dobândit un nou tătic în persoana soțului pârâtei ca urmare a atitudinii pârâtei în familie, dar a considerat minora că legăturile afective a reclamantului cu alte persoane sunt de natură aoî ndepărta și a înlocui afectivitatea tatălui pentru ea.
De aici au apărut manifestările capricioase și chiar nepoliticoase a minorei față de tatăl său, iar reclamantul pentru aoa duce în realitate s-a manifestat cu aceeași măsură, respectiv a ridicat tonul cu anumite ocazii, s-au chiar a scuturat-o ușor de mânica hainei. Efectul nu a fost cel scontat, deoarece minora a considerat că concluziile pe care ea le trăsese despre tatăl său sunt adevărate, că prin comportamentul său nu dorește decât să o îndepărteze, producându-se o reacție în lanț de tip "cascadă". Astfel, s-a ajuns la momentul audierii, ca minora să refuze orice contact cu tatăl său, considerând orice gest al său de bunăvoință față de persoana ei, ca un moft al tatălui său, neapreciind lucrurile pe care tatăl i le-a dat, considerând că totul i se cuvine, iar ea nu are nici o obligație în schimb.
Instanța a apreciat că dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora nu poate fi îngrădit, el nereprezentând pentru minoră nici un fel de pericol pentru dezvoltarea sa, ci dimpotrivă ca un element benefic care este de natură să o pregătească pe minoră față de situațiile lumii reale și nu a lumii imaginare, pe care minora și le închipuie.
Instanța a făcut și recomandară părțile privind interacțiunii manifestărilor lor cu minora, recomandând ca fiecare părinte să se ocupe de un anumit sector de activitate, pentru a putea să nu se ajungă la o competiție între părinți, pe care să o speculeze afectiv minora. A recomandat părinților o mai bună comunicare între și părinți, și prezentarea realității, fără a se considera afectați de acordarea de minoră la mai multă sau mai puțină afectivitate. Din dorința de a da copilului lor ce este mai bun și ce nu au avut ei, când erau mici, se poate ajunge la grave deformări a realității și a concepțiilor despre viață a minorei, în sensul că nu dă valoare lucrurilor și eforturilor de puse de părinți, consideră că totul i se cuvine. Se ajunge la o supra aglomerarea a activităților școlare și extrașcolare, care presupun folosirea intensivă a memorării în detrimentul mișcării. Trebuia ca minora să aibă timp și pentru comunicare și interrelaționare, pentru a se cunoaște pe sine, pe ceilalți și a-și stabili locul său în societate.
Cu aceste - sfaturi -, instanța apreciază că nu se impune o îngrădire a dreptului tatălui de a-și vizita minora, urmând a admite acțiunea și a stabili ca program de vizitare a minorei, programul solicitat de reclamant, cu singura mențiune că vizitarea minorei se poate face o zi de săptămână, în cursul săptămânii, pentru a însoți minora la activitățile extrașcolare de învățare a limbii engleze, sport etc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 180 din 03.06.2009, Tribunalul Galația admis apelul declarat de reclamantul, a schimbat în parte sentința civilă nr. 8288/12.11.2008 a Judecătoriei Galați, în sensul că stabilit că reclamantul se poate deplasa în străinătate, împreună cu minora, pe o perioadă de maxim 12 zile. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta I, menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamantul are dreptul de a avea legături personale cu minora, de a veghea la creșterea, educarea și instruirea acestuia, acest drept fiind în deplină concordanță și cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional conferite de prezența figurii paterne în viața sa.
Pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice acestei relații de rudenie, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal.
În condițiile în care intimatul prezintă suficiente garanții morale și materiale, manifestă interes pentru menținerea acestei relații afective, având în vedere și vârsta și dezvoltarea psihică a minorului, Tribunalul apreciază nefondată critica adusă hotărârii instanței de fond.
In același sens sunt si dispozițiile art. 16 al 1 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copiii care au fost separați de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusa in condițiile legii, au dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației in care acest lucru contravine interesului superior al copilului
Si in Convenția d l Strasbourg din 15.05.2003, ratificata de România prin Legea 87/2007, si care in art. 4 consacra principiul potrivit căruia copilul si părinții săi au dreptul de a întreține relații personale constante.
In situația de față poate fi restrâns dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora numai dacă întâlnirile celor doi ar putea să o prejudicieze pe aceasta din urmă din punctul de vedere al sănătății sau al moralei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că reclamantul s-a ocupat constant de creșterea și educarea minorei, s-a comportat ca un părinte responsabil, a manifestat în mod continuu o preocupare deosebită față de aceasta, astfel încât nu se poate concluziona decât în favoarea menținerii legăturii dintre cei doi, neexistând posibilitatea de a se răsfrânge asupra minorei consecințe negative și nici prejudicierea acesteia.
Nu pot fi primite apărările pârâtei, vizând incidentele din curtea școlii sau din autoturismul reclamantului, întrucât rolul unui părinte responsabil presupune atât o conduită grijulie, cât și o atitudine fermă în anumite situații, cu excluderea bineînțeles a violențelor fizice, astfel încât minora să-și însușească o educație adecvată și să conștientizeze valorile sociale, morale.
De asemenea, astfel cum a reținut și instanța de fond, sunt de înțeles rezervele minorei față de existența unei alte persoane în viața tatălui său, însă o bună comunicare și explicarea acestor aspecte de viață inerente, normale, firești pot duce la depășirea problemelor respective. Dimpotrivă, efectele ar fi contrare și s-ar produce o ruptură gravă dacă se ține cont de falsa impresie a unui copil aflat la o vârstă fragedă, fără maturitate, într-o incapacitate vădită de a înțelege aceste aspecte.
Mai mult, Tribunalul apreciază în favoarea reclamantului rezervele minorei, acestea fiind urmarea unui puternic atașament al minorei față de tatăl său, sentimente rănite de o eventuală altă relație în care tatăl său ar putea fi implicat.
Împrejurarea că în prezent minora și-a exprimat o rezervă în menținerea unei relații strânse cu părintele său nu este de natură a forma instanței o altă convingere, deoarece acesta din urmă a manifestat interes pentru reluarea legăturii, pentru intrarea în normalitate, întrucât s-ar pierde un alt interval de timp în defavoarea reclamantului, iar o soluție contrară ar conduce la agravarea situației din prezent.
Mai mult, este criticabilă atitudinea apelantei care se opune vehement menținerii acestei legături, arătând că minora refuză să-și vadă tatăl. Raporturile copilului cu părinții săi trebuie încurajate și detașate de eventualele resentimente generate de separarea foștilor soți și de evenimentele anterioare, iar mama are obligația, dat fiind și ascendentul său asupra minorei, să o îndrume, să o ajute și să o pregătească treptat în regăsirea valorilor morale și a unui echilibru firesc, elemente absolut necesare unei dezvoltări psihice adecvate. Fiecare părinte are obligația morală de a permite celuilalt părinte să se implice în viața copilului său și are obligația de a educa copilul în sensul ideii de familie și de respect față de ascendenții săi, principii ce se vor regăsi și în viitoarea familie a copilului.
În ceea ce privește apelul reclamantului, Tribunalul îl apreciază fondat pentru majorarea duratei deplasării în străinătate pentru cei doi, însă numai în limita a 12 zile.
Se poate asigura astfel posibilitatea ca reclamantul să beneficieze de un sejur complet, ca minora să-și lărgească orizontul de cunoaștere, să-și dezvolte abilitățile de comunicare, să ia contact cu alte culturi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâta I, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43 Codul familiei.
Reclamantul susține că acordarea doar acelor 12 zile pentru efectuarea unor excursii în străinătate, împreună cu minora, nu îi poate asigura exercitarea efectivă a drepturilor prevăzute de art. 43 Codul familiei, în sensul stabilirii acelor relații personale și pregătirii sau asigurării confortului psihic "tată-copil" ce precede o plecare în vacanță.
În acest sens, susține că efectuarea unui pachet turistic de 12 zile ( conform facturii și chitanțelor depuse la dosar) în străinătate, presupune o prealabilă pregătire în vederea sosirii și întoarcerii de la aeroport.
Pentru aceste considerente, în vederea asigurării exercitării efective a drepturilor prevăzute de art. 43 Codul familiei, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei, în sensul stabilirii unei perioade de 14 zile pentru efectuarea vacanțelor în străinătate.
Pârâta I, solicitând în principal respingerea acțiunii și, în subsidiar, admiterea în parte a acesteia prin stabilirea unui program de vizitare a minorei I doar la o zi pe săptămână, în prezența mamei sau la domiciliul minorei, critica aceeași decizie și prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În argumentarea acestei critici, pârâta susține că, în apel, s-a încălcat principiul contradictorialității, instanța de control judiciar, în disprețul prevederilor art. 292 Cod procedură civilă, a respins probele solicitate, ca nefiind utile și concludente în cauză. Că, nerespectând acest principiu - ce asigură implicit respectarea dreptului la apărare, Tribunalul a pronunțat o hotărâre sancționată cu nulitatea absolută.
Invocă pârâta și dispozițiile art. 6 din - noțiunea de drept la un proces echitabil desemnează ansamblul garanțiilor procedurale cât și dreptul la o judecare în mod echitabil a cauzei. Cum nu i s-a dat posibilitate să își exprime punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea înscrisurilor depuse de reclamant ( factură, chitanță privind pachetul turistic de 12 zile), invocă pârâta jurisprudența CEDO în această materie.
În argumentarea criticii prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pârâta susține că decizia s-a pronunțat cu ignorarea interesului superior al minorei, stipulat prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În acest sens, susține că minorul are dreptul și nu obligația ( dacă minorul apreciază că nu sunt bune pentru el contactele cu tatăl, fiindu-i primejduită dezvoltarea fizică și psihică) de a avea relații personale cu celălalt părinte căruia nu i-a fost încredințat la divorț.
În aceeași ordine de idei, susține pârâta că i s-a încălcat și dreptul la exprimare minorei în cauză.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este fondat iar al pârâtei este nefondat, pentru cele ce urmează;
Potrivit art. 292 pct. 1 Cod procedură civilă, teza finală, instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. Faptul că, în speță, instanța de apel - în mod justificat și motivat, a apreciat, față de multitudinea probelor administrate la fond, că nu se impune administrarea probei testimoniale solicitată de pârâtă, nu conduce la concluzia încălcării principiului contradictorialității ori a încălcării dreptului la apărare și implicit a asigurării unui proces echitabil.
Nemulțumirea constată a pârâtei în legătură cu stabilirea unui program de vizitare minori, fără un suport faptic în dovedirea periculozității pretinse, în care s-ar afla minora în preajma tatălui, nu poate constitui prin ea însăși un motiv de aplicare greșită a legii - în sensul ignorării interesului superior al copilului în cauză.
Desigur, ambii părinți trebuie să vegheze la protecția copilului lor dar, în speță, Curtea constată că pârâta este cea care ar trebui să aibă o atitudine mai permisivă și chiar să stăruie în păstrarea unei relații personale tată-minoră, trecând peste disconfortul psihic determinat de desfacerea căsătoriei.
Referitor la recursul declarat de reclamant, Curtea apreciază că se impune prelungirea perioadei de efectuare a excursiei în străinătate, de la 12 zile la 14 zile, fiind de notorietate că o ieșire în străinătate presupune și o pregătire psihică. Aceasta cu atât mai mult cu cât mijlocul de transport este avionul, iar relațiile dintre tată și minoră nu sunt destul de apropiate.
Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul reclamantului și îl va respinge pe cel declarat de pârâtă, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 180 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr. 180 din 03.06.2009 a Tribunalului Galați în sensul că încuviințează ca reclamantul să se poată deplasa în străinătate cu minora, pe o perioadă de maxim 14 zile în vacanța de vară.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I, împotriva deciziei civile nr. 180 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./07.01.2010
Tehnored.
4 exp./08.01.2010
Com. 2 exp./11.01.2010
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători - -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
| ← Divort. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Timisoara | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 97/2008. Curtea de... → |
|---|
