Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 973/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 973
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.127 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentul pârât și intimata reclamantă personal, lipsind autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Intimata reclamantă a depus concluzii scrise la care se află atașate procesul verbal nr.105 din 25.06.2009 întocmit de executorul judecătoresc, adeverință de la Școala nr.2 C din care rezultă să minorul frecventează cursurile școlare și delegația apărătorului său, avocat.
S-au comunicat înscrisurile depuse recurentului pârât, prin apărător.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a precizat că ar fi în interesul minorului să rămână în mediul în care a crescut.
A susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi audiat și minorul, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă susținut că este în interesul minorului să crească alături de mama sa, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 92/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
S-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut pe data de 7 mai 2002 mamei sale, cu obligarea pârâtului la 100 lei lunar, pensie de întreținere în favoarea copilului, începând cu data introducerii acțiunii 3.11.2008 și până la majoratul minorului, precum și la 10 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să-i fie încredințată spre creștere și educare minorul, născut la 7 mai 2002, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestuia.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că din relația de concubinaj notoriu a părților, la data de 07.05.2002 s-a născut minorul, iar pe fondul stării tensionate și a violențelor fizice exercitate de pârât, reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul.
Deși s-a constatat că pârâtul se preocupă de situația școlară a minorului, de creșterea și educarea acestuia, având în vedere dispoz. art. 100 alin.3 Codul familiei și dispozițiile Legii nr.272/2005 privind protecția drepturilor copilului, instanța de fond a reținut că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei, care are un loc de muncă stabil, condiții optime pentru întreținerea corespunzătoare a acestuia.
În conformitate cu dispoz. art.86 alin.1 Cod familie și art.94 alin.1 Cod familie, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că, deși din probele administrate a rezultat că minorul a crescut în domiciliul său unde are condiții materiale corespunzătoare creșterii acestuia, fiind înscris la școală, în mod greșit i-a fost încredințat reclamantei, cu toate că aceasta locuiește cu fratele său și cu familia acestuia, nu există mijloace de transport pentru deplasarea la școală, iar toată perioada de când a părăsit domiciliul nu a luat legătura cu minorul.
Prin decizia civilă nr.127 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Olta respins apelul, reținut că în pricinile referitoare la încredințarea copiilor trebuie dată prioritate interesului acestora, astfel cum rezultă din textele Codului familiei și ale Legii nr. 272/2004.
Pentru a stabili care este interesul minorului, instanța trebuie să aprecieze care dintre părinți poate să-i ofere cea mai bună îngrijire, supraveghere și educare. Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, condițiile fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
În acest sens a statuat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, potrivit căreia, autoritățile au obligația de a depune eforturi rezonabile, pentru ca atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate.
În cauza de față, potrivit probelor administrate, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu anchetele sociale efectuate la domiciliile părților din proces, rezultă că ambii părinți au condiții materiale decente pentru creșterea și educarea minorului, iar vârsta fragedă a minorului (șase ani) nu face altceva decât să țină instanța în a analiza grija și atașamentul pe care îl oferă cei doi părinți acestuia.
Este adevărat că potrivit probelor dosarului rezultă ca recurentul s- îngrijit corespunzător de minor după ce intimata a părăsit domiciliul comun, însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că acesta mai are obligația de a-și îngriji mama imobilizată la pat. De asemenea, la evaluarea criteriilor avute în vedere, în mod corect s-a avut în vedere preocuparea permanentă pe care a avut-o mama intimată față de minor, cât timp părțile au conviețuit, iar in ceea ce privește părăsirea domiciliului comun de către aceasta, se constată că s-a datorat violențelor exercitate de recurent și nu poate fi interpretată ca fiind o manifestare a dezinteresului intimatei față de minor, probele administrate în cauză făcând dovada păstrării legăturii cu minorul pe toată această perioadă.
În consecință, s-a constatat că prima instanță a făcut o evaluare corectă a probatoriului administrat în cauză și a concluzionat just că părintele cel mai indicat în acest moment pentru încredințarea minorului este mama intimată, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen pârâtul, considerând-o ca fiind nelegală, criticile invocate de acesta reprezentând, în esență, o reiterare a motivelor de apel.
Se susține de către recurent că tribunalul nu a soluționat critica invocată de acesta în apel, ce viza inadvertența între minuta și dispozitivul sentinței instanței de fond, în sensul că în dispozitivul sentinței nu s-a menționat că hotărârea poate fi atacată cu apel, deși în minută fusese arătat și nici termenul în care se poate promova calea de atac, situație în care sentința instanței de fond este lovită de nulitate absolută.
A mai arătat recurentul că în mod nejustificat instanța de apel a respins cererea sa privind audierea minorului, pentru ca în acest mod, direct și nemijlocit să perceapă opțiunea acestuia și interesul superior al copilului.
Pe fondul pricinii, recurentul pârât susține că instanța a făcut o apreciere unilaterală, eronată și superficială a materialului probator administrat în cauză, acesta fiind singurul în măsură a-i asigura minorului condițiile materiale și morale de care are nevoie, intimata reclamantă fiind cea care a părăsit domiciliul comun în luna octombrie 2008 și de atunci nu a mai luat legătura decât o singură dată cu copilul, precizând totodată că intimata nu are o locuință proprie, stând cu chirie pe la diferite persoane împreună cu celălalt minor pe care îl are în întreținere.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de recurent, prin hotărârea supusă recursului instanța de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând niciunul din motivele da casare sau de modificare prev. de art.304 pct.1-9 cod procedură civilă.
Referitor la prima critică invocată de recurent se constată că este neîntemeiată, omisiunea instanței de fond în a menționa în dispozitivul hotărârii că sentința este supusă căii de atac a apelului, neconducând la nulitatea hotărârii pronunțate ci, fiind vorba de o eroare materială în sensul dispoz.art.281 alin.1 pr.civ. poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere potrivit prevederilor acestui articol.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurent, se constată că de asemenea este lipsit de temei legal, dispozițiile Codului familiei prevăzând ascultarea în Camera de Consiliu a minorilor în vârstă de peste 10 ani și numai în situația în care apreciază că este utilă cauzei, se poate încuviința ca minorul sub această vârstă să fie audiat.
Or, în cauza de față, apare judicioasă aprecierea instanței de apel că administrarea acestei probe solicitată de apelant nu este utilă, ținând seama de vârsta copilului, de 7 ani, precum și de ansamblul probatoriului administrat, probatoriu suficient, de natură a forma instanței convingerea certă în adoptarea soluției.
De altfel, și în recurs recurentul a reiterat această cerere, respinsă de C, ținându-se seama de faptul că minorul se află încă la o vârstă fragedă la care nu poate discerne asupra interesului său superior, vizând încredințarea unuia dintre părinți.
Referitor la criticile privind modalitatea de rezolvare a fondului pricinii, se constată că sunt lipsite de temei legal.
Astfel, dispozițiile codului familiei și ale art.31 alin.2 din Legea 272/2004 prevăd că toate măsurile luate față de un minor trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale al fiecărui părinte, de profilul său moral, de starea de sănătate, de relațiile părintelui cu minorul, vârsta copilului, posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
Instanța de apel - menținând soluția instanței de fond - a făcut o corectă aplicare a legii, apreciind că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta fiind singura în măsură a-i asigura climatul propice unei bune creșteri și dezvoltări.
Mai mult, în recurs, intimata pârâtă a depus procesul verbal nr.105/25 iunie 2009 încheiat de executorul judecătoresc, din care rezultă că de la acea dată minorul se află în îngrijirea mamei sale, precum și adeverință de la școala nr.2 C, din care reiese că minorul frecventează cursurile școlare.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați, actele depuse la dosar și concluziile anchetei sociale fac dovada că la mama reclamantă minorul beneficiată de condițiile materiale și morale propice unei bune creșteri și dezvoltări.
Totodată, dată fiind vârsta fragedă a minorului este firesc să i se asigure stabilitate în viața de familie, armonie, pentru ca dezvoltarea sa fizică și intelectuală să nu fie afectată, instanța de recurs apreciind că este în interesul minorului să fie încredințat mamei.
Așa fiind, reținându-se că sunt lipsite de temei legal criticile invocate de recurentul pârât urmează ca, potrivit art.312 alin.1 cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.127 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
-
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
| ← Divort. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
