Divort. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 755
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 81 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4023 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile, iar pe fond admiterea și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere și desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei. A precizat că a făcut dovada că starea de boală s-a produs în timpul căsătoriei, că are nevoie de ajutor și nu este de a munci, conform deciziei comisiei de expertiză a muncii. A precizat că nu mai poate munci de circa 3 ani, a făcut și un accident vascular și are hipertensiune; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă 4023 din 20.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă de divorț fără copii formulată de reclamantul împotriva pârâtei și cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa comună a ambilor soți, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, fiind respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la pensie de întreținere către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut instanța că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei dintre părți, datorită culpei comune a acestora, culp0a reclamantului constând în faptul că provoca scandaluri în familie și nu muncea, iar culpa pârâtei constând în faptul că a plecat să muncească în Italia, astfel încât nu s-a mai ocupat de familie și de reclamant.
A mai reținut instanța că nu se justifică obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere către reclamant, deoarece pe de o parte bolile de care suferă acesta sunt inerente vârstei iar pe de altă parte el desfășoară activități în gospodărie împreună cu mama sa.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului și o aplicare necorespunzătoare a dispozițiilor legale, neavând în vedere faptul că în deteriorarea relației de familie culpa exclusivă a aparținut pârâtei și că aceasta trebuia obligată la pensie de întreținere deoarece el se află în stare de nevoie și suferă de afecțiuni de sănătate care au apărut în timpul căsătoriei.
Prin decizia civilă nr.81 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.4023 din 20.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-.
S-a reținut că instanța de fond a administrat un probatoriu complet, pe care l-a interpretat corespunzător, reținând faptul că deteriorarea relațiilor dintre părți s-a datorat culpei comune a acestora și în principal conduitei reclamantului, care pe parcursul căsătoriei provoca scandaluri în familie, era violent fizic cu pârâta și nu contribuia la cheltuielile gospodărești, în sarcina pârâtei reținându-se faptul că după ce a plecat să muncească în Italia cu acordul reclamantului, s-a întors pentru scurt timp pentru ca ulterior să plece din nou, fără a se mai îngriji de soț și de familie, astfel că este evidentă culpa comună a părților ce a determinat desfacerea căsătoriei.
Referitor la pensia de întreținere solicitată de reclamant de la pârâtă, instanța a avut în vedere dispozițiile art.41 Codul familiei și în speță s-a reținut corect faptul că bolile de care suferă reclamantul se datorează vârstei, și nu determină incapacitatea acestuia de a munci, rezultând dimpotrivă faptul că el desfășoară activități în gospodărie și mai mult, este beneficiarul unei pensii într-un cuantum satisfăcător, care permite un trai decent.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile și admiterea și a capătului de cerere privind obligația pârâtei la plata pensiei de întreținere și desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că a făcut dovada în cauză a faptului că starea sa de boala s-a produs în timpul căsătoriei, că are nevoie de ajutor și nu este de a munci conform deciziei comisiei de expertiză a muncii.
Unele munci ușoare din gospodărie este nevoit să le facă, iar pentru celelalte plătește alte persoane. De asemenea,a menționat că valoarea medicamentelor lunar este foarte costisitoare iar veniturile pe care le are sunt prea mici.
Totodată, instanța trebuia să rețină culpa exclusivă a pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie, întrucât aceasta are legături cu un alt.
A apreciat că instanța nu a aplicat corect dispozițiile Codului familiei.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, concluzii scrise, bon transport.
Recursul este fondat.
Pentru ca o persoană să fie creditor al obligației legale de întreținere trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții și anume: 1. stare de nevoie, 2.incapacitatea de a munci.
Starea de nevoie semnifică neputința unei persoane de a-și procura cele necesarului traiului (hrană, îmbrăcăminte, locuință, medicamente etc.) prin mijloacele proprii, fie în totalitate, fie numai în parte.
Este în stare de nevoie persoana care nu are venituri - fie dobândite prin muncă, fie produse de bunurile sale.
Starea de nevoie se apreciază in concreto, în funcție de nivelul general de trai, dar și de nivelul de trai anterior al persoanei îndreptățite la întreținere, urmărindu-se păstrarea echilibrului patrimonial, prin îmbinarea stării de nevoie a creditorului, cu posibilitățile materiale ale debitorului.
Incapacitatea de a munci care determină starea de nevoie,semnifică neputința unei persoane de a desfășura o activitate (fizică sau intelectuală) producătoare de venituri.
Incapacitatea de a munci poate să provină din: bătrânețe, boală, sarcină, lehuzie etc.
În anumite cazuri, pe lângă cele două condiții analizate mai sus, creditorul obligației de întreținere trebuie să îndeplinească și alte condiții, după cum urmează:
- soțul divorțat are dreptul la întreținere, conform art.41 alin.2 din Codul familiei, dacă se află în nevoie din cauza incapacității de muncă, survenită fie înainte de căsătorie, fie în timpul căsătoriei. De asemenea, el are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Pentru a putea fi debitor al obligației de întreținere, o persoană trebuie să îndeplinească două condiții: 1. să aibă mijloace materiale; 2. să nu existe o altă persoană obligată la întreținere înaintea sa, potrivit ordinii stabilite de lege.
Pentru stabilirea faptului îndeplinirii acestei condiții se va ține seama de veniturile, economiile și bunurile persoanei respective, precum și de sarcinile și obligațiile pe care le are.
În cazul în care acea persoană nu are venituri ori mijloace materiale, dar este capabil de muncă, nu poate fi exonerat, în principiu de plata întreținerii.
Potrivit art.41 alin.1 din Codul familiei, până la desfacerea căsătoriei soții își datorează întreținerea.
De asemenea, art.86 alin.1 din același cod prevede că obligația de întreținere există între soț și soție.
Obligația de întreținere a soților se întemeiază pe sentimentele de prietenie și afecțiune reciprocă dintre ei.
Sub aspect juridic, fundamentul său îl constituie instituția căsătoriei, din care decurge, printre altele, obligația soților de a-și asigura unul altuia sprijin material.
De asemenea, soțul care are venituri modice are dreptul la întreținere din partea celuilalt soț, dacă mijloacele pe care le are nu-i pot asigura întreținerea.
În privința ordinii de prestare, soțul are drept la întreținere mai întâi de la celălalt soț și apoi de la părinți. Tot astfel, soții își datorează întreținere și înaintea descendenților.
În speță, se reține că sunt îndeplinite cerințele textului de lege și anume: reclamantul se află în incapacitate de muncă conform deciziei civile nr.3078/2008 încadrându-se în gradul doi de invaliditate pe caz de boală și așa cum reiese din piesele dosarului boala a survenit în timpul căsătoriei.
Reclamantul realizează venituri modice, având o pensie de 366 lei, și se află în stare de nevoie datorită incapacității de a munci și a stării de boală în care se află.
Prin cererea reconvențională formulată la fond, pârâta a recunoscut că a plecat în Italia pentru a munci și a întreține familia, însă nespecificând veniturile realizate, instanța va avea în vedere veniturile minime pe economie.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit la acordarea pensiei de întreținere în conformitate cu dispozițiile art.41 alin.1-3, art.86 alin.1 și 2 și art.89 alin.1 lit.h Codul familiei.
Critica referitoare la faptul că instanța trebuia să rețină numai culpa exclusivă a pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie este neîntemeiată întrucât piesele dosarului demonstrează culpa comună a soților, atât prin atitudinea reclamantului că era violent cu pârâta, neglijent în gospodărie dar și prin atitudinea pârâtei care după ce a plecat să muncească în Italia cu acordul reclamantului, s-a întors pentru scurt timp,pentru ca ulterior să plece din nou, fără a se mai îngriji de soț și de familie, astfel că este evidentă culpa comună a părților ce a determinat desfacerea căsătoriei.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța va admite recursul, va modifica decizia civilă și va admite apelul.
Se va schimba sentința în sensul că va fi obligată pârâta la 150 lei pensie de întreținere lunar pentru reclamant începând cu data introducerii acțiunii - 30 iunie 2008, până la încetarea stării de nevoie.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 81 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4023 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Modifică decizia civilă în sensul că admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.4023 din 20.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă în sensul că obligă pârâta la 150 lei pensie de întreținere lunar pentru reclamant începând cu data introducerii acțiunii - 30 iunie 2008, până la încetarea stării de nevoie.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă pârâta la plata sumei de 22,15 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex
Gh.
22.06.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 973/2009. Curtea de... → |
|---|
