Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 992/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 992
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 161 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât și intimata reclamantă, asistată de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea prin serviciul arhivă la data de 2 octombrie 2009 motivelor de recurs, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Apărătorul recurentului pârât depune taxă judiciară de timbru în valoare de 3 lei consemnată prin chitanța nr. 560-272-0058 din 29.09.2009 și timbru judiciar de 0.5 lei.
Se comunică un exemplar al motivelor de recurs apărătorului intimatei reclamante care nu solicită acordarea unui termen pentru observare.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante nu se opune probei solicitate.
Apreciind utilă în soluționarea cauzei proba cu înscrisuri, în baza art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează cererea formulată în acest sens.
Se depun acte privind veniturile obținute de pârât, adeverință medicală privind starea de sănătate a minorului și planșe fotografice.
Avocat, pentru intimata reclamantă, nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse.
Se invocă excepția nulității recursului, apreciind că pârâtul avea cunoștință de judecata cauzei din data de 7 septembrie 2009 când a formulat cerere de amânare, și prin urmare ultima zi de depunere a motivelor de recurs ar fi fost 23 septembrie 2009.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru recurentul pârât, pune concluzii de respingere a excepției.
Pe fond, susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.
Arată că instanța de apel nu a avut în vedere interesul minorului, nu a analizat și nu a reținut niciuna dintre dovezile administrate în cauză, nu numai că nu face referire la ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară, dar nici nu are în vedere constatările cuprinse în aceasta.
De asemenea, se susține că nu s-a avut în vedere nici comportamentul necorespunzător al reclamantei.
În raport de cele susținute, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria Caracal, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, arată că minorul a fost recunoscut de tată când acesta avea 3 ani și locuiește la acesta de 3 luni și
De asemenea, precizează că s- încercat în repetate rânduri, de către mamă, punerea în executare a deciziei Tribunalului O l t, prin executorul judecătoresc, dovadă fiind somațiile și procesele verbale emise de BEJ.
În concluzie, arată că motivele invocate de pârât nu sunt motive de nelegalitate și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1258 din 19.03.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei-pârâte, împotriva pârâtului-reclamant, având ca obiect încredințare minor, ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea pârâtului - reclamant din dosarul nr- conexat la dosarul nr-.
S-a încredințat tatălui - pârât spre creștere și educare minorul, născut în data de 25.08.2005.
S-a luat act de declarația de renunțare a pârâtului-reclamant la obligarea reclamantei-pârâte privind plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au antrenat relații de concubinaj din anul 2001 până în anul 2007, locuind împreună, alternativ, atât în imobilul proprietatea părinților reclamantei din mun.C,-, cât și în locuința părinților pârâtului, situată în mun.C,-.
În cursul lunii decembrie 2007, cei doi concubini s-au despărțit, existând neînțelegeri asupra modalității de exercitare a drepturilor părintești asupra minorului, născut în data de 31.08.2005, reclamanta - pârâtă opunându-se în mod constant la încercările pârâtului-reclamant de a păstra legături personale cu propriul său copil.
Datorită acestor conflicte, pârâtul-reclamant s-a adresat instanței de judecată care, prin sentința civilă nr. 4066/13.10.2008, a încuviințat să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână din lună, începând de sâmbăta de la orele 9.00 până duminica la orele 18.00, o săptămână în vacanța de iarnă și de primăvară și în luna iulie din vacanța de vară, cu posibilitatea luării copilului în domiciliul său.
S-a demonstrat că pârâtul-reclamant a manifestat un interes deosebit în exercitarea dreptului său, recunoscut de lege, de a păstra legături personale cu copilul său, dispunând de condiții materiale și morale pentru a-i asigura o creștere corespunzătoare, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară și din declarațiile martorilor.
S-a reținut că împreună cu părinții săi deține o întreprindere familială în cadrul căreia desfășoară activități comerciale, realizând venituri suficiente pentru acoperirea tuturor nevoilor proprii, inclusiv ale minorului.
Potrivit dispozițțile art. 65 Cod familiei, în cazul în care filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională se vor hotărî potrivit dispoz. art. 42 - 44 Cod familiei.
În consecință, având în vedere faptul că în aprecierea criteriilor de încredințarea a minorului spre creștere și educare trebuie să primeze interesul minorului, instanța a admis cererea pârâtului-reclamant formulată în dosarul nr- conexat la dosarul nr-, în temeiul art. 164 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru a se dispune încredințarea minorului pârâtului-reclamant.
Rațiunea interesului superior are caracter complex, conținutul său raportându-se la posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și materială pe care le poate găsi la unul dintre părinți.
S-a ținut seama și de vârsta copilului, de comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune, locul de muncă al părinților, starea de sănătate a copilului, niciunul din aceste elemente nu trebuie minimalizat sau exagerat, ori analizat drept criteriu unic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală.
Întrucât apelanta nu a motivat apelul, instanța de apel, potrivit dispozițiilor art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a pronunțat numai pe baza mijloacelor de apărare și dovezilor invocate la prima instanță.
Prin decizia civilă nr-, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a dmis apelul declarat de pelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1258 din 19.03.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
S-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și s-a încredințat acesteia spre creștere și educare minorul născut la 25.08.2005.
A fost obligat intimatul pârât la 150 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului de la data pronunțării acțiunii, respectiv 05.12.2008 și până la majorat.
S-a respins ca nefondată acțiunea intimatului pârât.
A fost obligat intimatul la 1000 lei cheltuieli de judecată fond și apel.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a avut în vedere vârsta fragedă a minorului și faptul că acesta a fost crescut încă de la naștere în domiciliul bunicilor materni, unde i-au fost asigurate condiții corespunzătoare de viață și educație.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, motivându- la data de 2.10.2009.
Criticile aduse deciziei recurate au vizat următoarele aspecte:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că motivarea hotărârii nu este clară și nu se referă la probele administrate în cauză, și nu răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți.
Astfel, nu reiese din nicio probă că părinții apelantei dețin un imobil cu 5 camere și că realizează venituri corespunzătoare, și că astfel mama ar beneficia de condiții optime care să permită dezvoltarea adecvată a copilului, iar aprecierea instanței în sensul că minorul este mai atașat de mamă se bazează pe o simplă prezumție, nesusținută de nicio dovadă.
Deși Tribunalul a menționat că examinarea apelului se va face potrivit art. 292Cod pr. civ. numai în baza mijloacelor de apărare și dovezilor invocate la prima instanță, nu face nicio referire la acestea. În acest mod s-au ignorat aspectele relevate, potrivit cu care apelanta are un comportament necorespunzător, frecventează discotecile, nu se ocupă de minor, iar o perioadă considerabilă de timp a fost plecată în Germania, interval în care minorul a rămas sub supravegherea bunicilor materni, pensionați medical, și care mai au în îngrijire încă 4 copii. În plus, bunicii nu au manifestat interes și preocupare față de creșterea și educarea copilului.
Recurentul a mai susținut că anterior nașterii minorului reclamanta intenționa să îl dea spre adopție, iar în prezent, demersul juridic inițiat de mamă are ca justificare doar interesul de a încasa alocația și pensia de întreținere cuvenită copilului.
Recurentul a mai arătat că dispune de condiții foarte bune de creștere și educare a copilului, iar interesul superior al acestuia impune soluția de încredințare către tată.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului, în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299, 304 și 312 Cod pr. civ.
La dosarul cauzei s-au depus: procese verbale întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr.152/E/2009, adeverință privind veniturile realizate de recurent, adeverință medicală privind starea de sănătate a minorului, planșe fotografice, dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
În ședința publică din 6 octombrie 2009, intimata reclamantă a invocat excepția nulității recursului, potrivit art. 303 și 306 Cod pr. civ, față de faptul că motivarea recursului s-a făcut după expirarea termenului imperativ de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate.
Examinând cu precădere această excepție, potrivit art. 137 Cod pr. civ. Curtea apreciază că este nefondată, și o va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 Cod pr. civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 301 Cod pr. civ. este de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
În speță, comunicarea către recurent a deciziei Tribunalului s-a făcut la o adresă greșită, respectiv în C,-, jud. O, în condițiile în care domiciliul pârâtului, unde i s-au comunicat toate actele de procedură în fazele procesuale anterioare, era în C,-, așa cum rezultă și din copia cărții de identitate depusă în recurs la fila 23.
Ca atare, instanța de recurs a procedat în ședința publică din 22.09.2009 la comunicarea deciziei Tribunalului către pârât, ceea ce înseamnă că aceasta este data de la care a început să curgă termenul de recurs.
Motivarea căii de atac s-a făcut la data de 2.10.2009, înlăuntrul termenului imperativ de 15 zile reglementat de art. 301 Cod pr.civ. ceea ce înseamnă că excepția nulității recursului, grefată pe dispozițiile art. 303 și 306 Cod pr. civ nu este incidentă în cauză.
Nu poate fi primită susținerea intimatei reclamante potrivit căreia termenul de motivare a recursului a început să curgă de la data de 7.09.2009, când recurentul a formulat cerere de amânare a judecării cauzei ( fila 11 recurs), ceea ce creează prezumția că la acea dată a cunoscut considerentele deciziei Tribunalului, și astfel era împlinit la data motivării recursului - 2.10.2009 -întrucât principiul echipolenței prevede expres și limitativ doar trei cazuri derogatorii de la regula înscrisă în art. 301 alin.1 Cod pr. civ. și anume: declararea recursului înainte de termen, comunicarea hotărârii odată cu somația de executare, și cererea de a se comunica părții adverse hotărârea. În orice altă situație, chiar dacă se dovedește că partea a cunoscut hotărârea, această împrejurare nu poate opera decăderea din dreptul de a motiva recursul.
Criticile referitoare la fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Dispozițiile art.2 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței, pentru a stabili, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
În mod corect a reținut Tribunalul din conținutul anchetelor sociale că ambii părinți sunt în măsură să asigure minorului condiții materiale și locative similare pentru creșterea și educarea minorului, în domiciliul bunicilor materni și paterni, astfel că acest element a fost apreciat ca nerelevant în ansamblul criteriilor de încredințare.
Raportat la vârsta minorului, în mod just s-a apreciat că acesta are nevoie de îngrijirea și prezența mamei sale, prezență absolut firească ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală și fizică a copilului. Totodată, s-a avut în vedere faptul că minorul a fost crescut încă de la naștere de bunicii materni, în domiciliul acestora, de unde a fost luat de tată în luna decembrie 2008, astfel că luarea sa din acest climat prin încredințarea către tată ar echivala cu schimbarea mediului de viață și ar putea avea repercusiuni negative asupra evoluției sale.
Se reține că în perioada în care minorul s-a aflat la mamă și la bunicii materni a frecventat grădinița, iar ulterior lunii decembrie 2008, nu a mai fost înscris de tată sau părinții acestuia pentru a urma cursuri preșcolare, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 152/23.09.2009, întocmit de BEJ, act nou depus în recurs și din declarația martorei, propusă de pârât.
Nu s-au făcut dovezi concludente care să ateste o atitudine imorală a mamei reclamante, de natură a prejudicia buna dezvoltare a copilului, și nici relativ la intenția acesteia, anterioară nașterii minorului, de a-l da spre adopție, așa cum s-a susținut prin motivele de recurs.
Este nefondată susținerea recurentului pârât în sensul că instanța de apel a menționat doar generic dispozițiile art. 292 Cod pr. civ. fără a analiza mijloacele de dovadă și apărările părților, și că a încălcat dispozițiile art. 261 Cod pr.civ. întrucât nu a motivat soluția adoptată. Din observarea considerentelor reiese că au fost examinate probele administrate, făcându-se trimitere la depozițiile testimoniale, inclusiv prin indicarea filelor din dosarul primei instanțe unde s-au consemnat declarațiile martorilor, precum și la înscrisurile depuse.
De asemenea, decizia recurată cuprinde toate elementele prevăzute art. 261 Cod pr. civ. inclusiv cele menționate la pct.5, respectiv arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
în care Tribunalul, ca instanță devolutivă a interpretat și a dat eficiență juridică probelor administrate constituie o critică de temeinicie a hotărârii, și nu de nelegalitate, care să poată fi cenzurată prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului, în condițiile abrogării exprese a pct. 10 și 11 din art. 304 Cod pr. civ. prin OUG nr. 138/2000.
Față de considerentele expuse, se apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de recurentul pârât, neputând fi încadrate în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod pr.civ. astfel că recursul declarat se va respinge, potrivit art. 312 Cod pr.civ. ca nefondat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civ. potrivit cu care recurentul pârât, aflat în culpă procesuală, va fi obligat către intimata reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 161 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurentul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.și tehnored.-/2 ex./9.10.2009
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Stabilire paternitate. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta | Stabilire program vizitare minor. Decizia 716/2008. Curtea de... → |
|---|
