Stabilire paternitate. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/FM
Ședința publică de la 31 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât G-T,- B județ T - împotriva deciziei civile nr.229/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-,în contradictoriu cu intimatul-reclamant,- T,-.-.1...4..19 județ T și intimatul autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL T, - T,- județ T având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul-pârât avocat conform împuternicirii avocațiale nr.58666/31.08.2009 depusă la dosar, pentru intimatul-reclamant se prezintă avocat conform împuternicirii avocațiale nr.05/31.08.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 9 lei conform chitanței seria - nr.- PJ depusă la dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-pârât își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod pr.civilă, în sensul că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Consideră că nu s-au aplicat corespunzător dispozițiile art.64 al.2 Codul Familiei pentru că trebuia să țină seama atât de interesul copilului, cât și de interesul părintelui; ori,în cauză nu mai este vorba de un copil ci de un adult de 34 ani cu familie și copii. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată de la instanța de fond.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 229/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea -secția civilă, comercială și de contencios-administrativ a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 2588/14.10.2008 a Judecătoriei Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul este tatăl reclamantului; să se încuviințeze, pe cale de consecință, reclamantului să poarte numele pârâtului, iar acesta din urmă să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
Reclamantul a arătat că mama sa ( fostă ), a avut o relație cu pârâtul în perioada în care era căsătorită cu, de care era însă despărțită în fapt; din sentința civilă nr. 146/24.01.1983 rezultă că în anul 1973 era despărțită în fapt de tatăl prezumtiv, fapt ce a condus la un proces de tăgadă a paternității finalizat prin sentința civilă nr. 236/6.02.1979 a Judecătoriei Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 2588 din 14.10.2008 a Judecătoriei Tulceaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul; s-a constatat că pârâtul G născut la data de 23.04.1948, fiul lui și este tatăl reclamantului născut la 13.01.1974, naștere înregistrată sub nr. 76/18.01.1974 în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului T; s-a încuviințat ca reclamantul să poarte numele de familie al pârâtului spre a se numi; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 4.200 lei și 647,5 EURO echivalent în lei la data plății efective către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că mama reclamantului a fost căsătorită cu numitul, căsătorie încheiată la data de 06.02.1968, iar prin sentința civilă nr. 146/1983 s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți; prin sentința civilă nr. 237/1974 s-a admis acțiunea având ca obiect tăgadă paternitate formulată de către reclamantul în contradictoriu cu, constatându-se că nu este tatăl lui născut la 13.01.1974, motiv pentru care s-au făcut cuvenitele mențiuni în certificatul de naștere al reclamantului la rubrica dedicată numelui și prenumelui tatălui; s-a reținut că potrivit art. 59-60 Codul familiei, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi introdusă în ipoteza în care reclamantul este major, oricând, fiind imprescriptibilă; conform art. 64 alin. 1 și 2 Codul familiei, copilul din afara căsătoriei dobândește numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită, iar în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța va putea da încuviințarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.
S-a precizat că, din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul Național de Medicină Legală Minovici, posibilitatea de 99,98 %; conform răspunsului dat de către Comisia de Avizare și control din cadrul aceluiași institut absența mamei la recoltarea probelor nu împietează asupra stabilirii paternității întrucât aceasta se realizează față de prepusul tată, probele biologice recoltate permițând determinarea unor profile genetice complete față de linia paternă, Comisia aprobând raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauza nr. A -/16.05.2008; s-a reținut că expertiza medico-legală s-a efectuat prin compararea profilelor genetice ADN care, potrivit relațiilor înaintate de, prezintă cel mai înalt grad de precizie în stabilirea paternității, de 99,99%; s-a mai reținut că expertiza medico-legală reprezintă singura probă științifică care poate determina cu caracter de înaltă precizie paternitatea, probă care nu ar fi putut sub nici o formă să fie înlăturată prin depoziția unor martori.
Instanța de apel a respins apelul formulat de apelantul pârât, apreciind că nu pot fi primite susținerile referitoare la valoarea probatorie a expertizelor științifice în această materie și nici cele referitoare la faptul că nu s-au prelevat probe biologice și de la mamă. Tribunalul a analizat valoarea probatorie a expertizei medico-legale, arătând că aceasta reprezintă singura probă științifică care poate determina cu caracter de înaltă precizie paternitatea, astfel că absența mamei la recoltarea probelor nu împietează asupra stabilirii paternității, întrucât aceasta se determină față de presupusul tată.
A fost înlăturat și motivul de apel potrivit căruia încuviințarea ca reclamantul să poarte numele de familie al pârâtului nu aduce beneficii reale vreuneia dintre părți. Instanța de apel a arătat faptul că reclamantul poartă numele de familie al bărbatului față de care și-a tăgăduit paternitatea, nume pe care în prezent nu-l mai poartă nici măcar mama sa, motiv pentru care încuviințarea primei instanțe ca reclamantul să poarte numele de familie al părintelui apare ca fiind justificată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a apreciat că reclamantul a făcut dovada lor, toate aceste cheltuieli fiind cauzate de culpa procesuală a pârâtului ( cheltuieli de transport, cazare și întreținerea reclamantului, cheltuieli efectuate atât în perioada introducerii cererii de chemare în judecată cât și ulterior, în perioada acordării termenelor de judecată de către instanța de fond ).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, recurentul pârât G, care a criticat soluția instanței de apel prin prisma dezlegării date pe dispozițiile art. 64 alin. 2 Codul fam. și pe aspectul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată.
Recurentul a susținut, în criticile formulate, că instanța de apel a ignorat, în aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. 2 cod proc. civilă, împrejurarea că procesul de tăgada paternității inițiat de soțul mamei a fost finalizat în urmă cu 30 de ani, anume prin sentința civilă nr. 236/06.02.1979 a Judecătoriei Tulcea, că mama intimatului reclamant nu mai poartă numele din anul 1983 ( odată cu desfacerea căsătoriei ) și că intimatul reclamant a purtat un nume diferit de cel al mamei sale timp de 26 de ani fără ca acest lucru să îl afecteze.
S-a apreciat că textul menționat se referă la interesul copilului, dar și la cel al părintelui, iar în prezent este adult, are vârsta de 34 de ani, este cunoscut în societate și de către membrii de familie cu numele de, familia sa purtând același nume.
Recurentul a mai susținut că trebuie să se aibă în vedere și situația sa familială și faptul că acest proces a vătămat aproape iremediabil relațiile de familie, percepția celor apropiați și a societății asupra persoanei sale. S-a conchis în sensul că respectul față de viața de familie cere ca realitatea socială să prevaleze asupra celei biologice.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel a menținut cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat cu ocazia judecății în fond. Recurentul a menționat că nu contestă contravaloarea cheltuielilor care au fost direct legate de procesul de stabilire a paternității ( expertiza medico-legală, onorariul de avocat ), ci doar pe cele care au fost acordate fără documente justificative. Recurentul a arătat că potrivit reglementărilor, pe teritoriul României încasările și plățile se realizează în monedă națională și nu în euro; intimatul-reclamant era dator să-și precizeze în lei sumele pe care le pretindea drept cheltuieli de judecată.
S-a mai arătat că recurentul nu poate fi obligat la plata întregii sume de 440 euro reprezentând acord închiriere autoturism în perioada 17.04.2008 - 21.04.2008, în condițiile în care expertiza medico-legală a fost efectuată în data de 21.04.2008; că pentru sumele de 125 euro și 145 euro, reprezentând presupusa contravaloare a biletelor de avion, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în limba italiană, fără ca acestea să fie în traducere legalizată; că suma de 15 euro - notă reîncărcare telefon -nu rezultă din înscrisul depus la dosar că ar fi fost cheltuită chiar de către reclamant sau în scopul soluționării acestui dosar, putând fi vorba de orice altă persoană care a reîncărcat o cartelă telefonică; că sumele de 113 lei și 390 lei reprezentând c/val. cazării în T în perioada 22.01.2008 - 01.02.2008 și respectiv 29.03.2008 - 01.04.2008, nu au nici o legătură cu prezentul dosar, având în vedere că primul termen de judecată a fost în data de 04.03.2008, iar aceste cheltuieli vizează cazarea pe foarte multe zile, iar aceste sume rezultă din notele de plată nr. 424 și 514, documente fără nici o valoare contabilă, nefiind atașate nici o chitanță care să facă dovada că aceste sume s-au achitat; că suma de 718 lei reprezintă diverse cheltuieli nedovedite ca având legătură cu cauza. Recurentul a mai arătat că reclamantul are domiciliul în Municipiul
S-a solicitat ca în raport de disp. art. 304 pct. 8 și 9 cod proc. civilă, să se reformeze soluția recurată, în sensul menționat.
Intimatul-reclamant a solicitat, prin apărător, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind în concluziile orale că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie; s-a solicitat în egală măsură obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând criticile de nelegalitate prin prisma disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă - când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - singurul text de altfel aplicabil din punctul de vedere al aspectelor invocate, se va reține că recursul este întemeiat.
Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 64 Codul familiei, instanța de apel a reținut că și în prezent intimatul reclamant poartă numele de familie al soțului mamei sale, care a obținut în instanță tăgada paternității, numele de familie d e nefiind purtat însă nici de mama sa. Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat ca oportună soluția primei instanțe, prin care a fost încuviințată cererea reclamantului de a purta numele de familie al pârâtului.
Această dezlegare în drept nu este însă conformă cu textul precizat și cu voința legiuitorului, întrucât dacă norma enunțată de art. 64 alin. 1 Codul fam. este una imperativă, cea reglementată prin alin. 2 este una dispozitivă, urmând a fi tradusă de către instanța de judecată în raport de interesul copilului, cât și de cel al părintelui față de care se stabilește ulterior filiația.
Astfel, textul art. 64 alin. 2 Codul fam. dispune în sensul că:,În cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța judecătorească va putea da încuviințarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.
Așadar, față de situațiile complexe în care stabilirea filiației și față de celălalt părinte implică schimbarea numelui de familie al copilului, legea dispune că instanța va analiza, după caz, dacă o asemenea cerință se impune, deoarece determinarea filiației, iar nu modificarea numelui unei persoane, este elementul principal în recunoașterea juridică a raporturilor de familie.
În speță, stabilirea filiației față de tată s-a realizat pe cale judiciară după parcurgerea unei perioade îndelungate de timp, intimatul reclamant recurgând la această acțiune după împlinirea vârstei de 34 de ani, la data sesizării instanței fiind soț și tată a 2 copii.
Modificarea numelui de familie al intimatului reclamant nu este, din acest punct de vedere, necesară și utilă, partea nefăcând dovada că acest aspect are o înrâurire hotărâtoare asupra vieții sale ori că modificarea numelui de familie ar crea un drept pe care altfel l-ar pierde. În speță, stabilirea filiației produce efectele legale independent de numele de familie purtat pe viitor de către reclamant, fiind mai degrabă în interesul său și al familiei sale să păstreze numele cu care sunt cunoscuți în comunitate și societate. Intimatul reclamant a dovedit, de altfel, că are acte de identitate eliberate pe numele de către autoritățile italiene și că a încheiat acte juridice pe teritoriul statului italian sub acest nume.
Pe cale de consecință, prevederea cuprinsă în art. 64 alin. 2 Codul fam. prezumă interesul minorului de a primi, ca efect al stabilirii filiației față de tată, numele de familie al acestuia, dar nu și aplicarea de plano a acestei norme în orice situație, motiv pentru care această critică este întemeiată.
Recursul pârâtului este fondat și din perspectiva greșitei stabiliri, în raport de culpa procesuală, a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Este evident că determinarea filiației față de pârât implică în mod incontestabil suportarea de către acesta a cheltuielilor pe care le-a generat litigiul, dar nu și a oricăror sume invocate de către reclamant.
Astfel, se constată că instanța de fond și deopotrivă cea de apel au făcut o greșită aplicare a principiului guvernat de disp. art. 274 cod proc. civilă, întrucât au apreciat că toate sumele pretinse de către reclamant sunt fondate și au legătură directă cu cauza.
Or, deplasarea reclamantului din Italia nu a fost explicitată câtă vreme acesta figurează cu domiciliul în mun. T ( indicat de altfel și prin cererea introductivă, pe teritoriul statului italian fiind dovedită doar existența unui contract de închiriere ), motiv pentru care au fost acordate în mod nejustificat cheltuielile de cazare în T pe perioada 22.01.2008 - 01.02.2008 și respectiv 29.03.2008 - 01.04.2008.
În egală măsură, în absența unor probe care să ateste că pe perioada de derulare a prezentului litigiu, intimatul reclamant a fost angajat pe teritoriul Italiei și că, pentru buna desfășurare a procesului și administrarea expertizei medico-legale, a fost necesară obținerea unor zile libere de la angajator și deplasarea cu avionul, cât și închirierea unui autovehicul, vor fi apreciate ca nefondate și sumele pretinse cu acest titlu.
În mod eronat au fost apreciate ca întemeiate și sumele pretinse de către reclamant pentru reîncărcarea cartelei telefonice și pentru alte diverse cheltuieli
( acestea din urmă însumate la 718 lei ), aceste sume neputând intra în categoria cheltuielilor de judecată.
, în raport de disp. art. 274 cod proc. civilă, intră în categoria cheltuielilor de judecată doar sumele cheltuite de partea care a obținut câștig de cauză, impuse de cursul procesului și de administrarea probelor, iar în speță, singurele cheltuieli care întrunesc aceste condiții sunt cele legate de plata onorariului pentru expertiza efectuată la IML și onorariul de avocat.
Față de toate aceste considerente, în raport de disp. art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, constatându-se că recursul formulat în cauză de recurentul pârât G este întemeiat, îl admite și modifică în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului pârâtului și respingerii capătului de cerere privind încuviințarea purtării de către reclamant a numelui de familie al pârâtului. Pârâtul va fi totodată obligat, în considerarea aspectelor arătate, la plata către reclamant, a sumei de 4.235 lei cheltuieli de judecată, în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentul-pârât G-T,- B județ T - împotriva deciziei civile nr.229/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-,în contradictoriu cu intimatul-reclamant,- T,-.-.1...4..19 județ T și intimatul autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL T, - T,- județ
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul și schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul că respinge capătul de cerere privind încuviințarea purtării de către reclamant a numelui de familie al pârâtului și obligă pârâtul la plata, către reclamant, la 4.235 lei cheltuieli de judecată în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 31.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.dec.jud.
Tehnored.disp.gref.
4 ex./07.09.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter
| ← Divort. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Constanta | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 992/2009. Curtea de... → |
|---|
