Incuviintare nume minor. Decizia 1783/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1783/2008 -
Ședința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta, în calitate de reprezentant al, cu domiciliul ales în O,-,. II,. 7, județul B în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în de, nr. 116, județul B, AUTORIATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județul B și AUTORIATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 95 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1012 din 25 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: încuviințarea schimbării numelui.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta reclamantă - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 9.12.2008 emisă de Baroul Bihor - Societate civilă de avocați, lipsă fiind intimatul pârât, AUTORIATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI și AUTORIATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 3 lei, achitată prin timbru fiscal și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârilor pronunțate în apel și fond în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Arată în esență că acțiunea se impune a fi admisă din rațiuni morale, tatăl este dezinteresat de copil, a fost de acord cu admiterea acțiunii condiționat de renunțarea reclamantei la pensia de întreținere, aspecte față de care apreciază că interesul copilului este de a nu purta numele unui tată căruia nu-i pasă deloc de existența lui.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1012 din 25 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul, pentru încuviințare schimbare nume.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că lipsa de preocupare a pârâtului față de creșterea și educarea, nu este un temei pentru ca reclamanta, în calitate de reprezentant legal al, să solicite schimbarea numelui acestuia, pentru ca pe viitor minorul să poarte numele reclamantei.
S-a mai arătat că temeiul de drept invocat de reclamantă în acțiune nu privește încuviințarea schimbării numelui, ci reglementează situația a cărui filiație a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, caz în care instanța va putea încuviința să poarte numele acestuia din urmă, situație stabilită prin sentința civilă nr. 437/1997 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în baza căreia s-a stabilit filiația față de tată a și încuviințarea ca el să poarte numele tatălui său.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta, solicitând modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în întregime.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 95 din 6 februarie 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a păstrat în tot hotărârea primei instanțe.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că art. 64 alin. 2 din Codul familiei nu poate constitui un temei pentru admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată de reclamantă, ci reglementează situația a cărei filiație a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte.
În aplicarea acestui articol, instanța de judecată poate încuviința ca minorul să poarte numele părintelui față de care filiația s-a stabilit ulterior.
Fiind o facultate și nu o obligație a instanței de judecată, rezultă că odată cu stabilirea filiației, instanța va ține cont în exclusivitate de interesul superior al copilului, fiind irelevantă poziția părinților față de acest aspect.
Așa s-a întâmplat de altfel în cauza de față prin sentința civilă nr. 473/1997 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în baza căreia s-a stabilit filiația față de tată a, încuviințându-se ca acesta să poarte numele tatălui său. Odată stabilit acest nume, el devine un drept fundamental al copilului, constituind un atribut de identificare al acestuia și nu un drept al unuia sau altuia dintre părinții săi.
Fiind strâns legat de persoana, dreptul său la nume poate suferi modificări numai în circumstanțe extraordinare și când interesul său superior o cere. Altfel, modificarea repetată a numelui este de natură să creeze o situație de incertitudine cu privire la identitatea sa, ceea ce contravine în mod fundamental interesului.
Or, faptul că pârâtul intimat nu se ocupă de creșterea și educarea sa, nu constituie o astfel de împrejurare extraordinară de natură să ducă la schimbarea numelui.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, tribunalul a respins apelul formulat ca nefondat, constatând totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a sentinței civile nr. 1012 din 25 iulie 2007 Judecătoriei Beiuș.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este lipsită de temei legal. Astfel, se susține că recurenta este reprezentantul legal al, calitate în care acționează doar în interesul acestuia. Spre deosebire de ea, pârâtul intimat a manifestat tot timpul un dezinteres total față de copil, pe care l-a recunoscut în urma introducerii acțiunii în stabilirea paternității, însă în prezent nu-i acordă acestuia nici un sprijin și nici afecțiunea unui părinte, împrejurări care sunt suficiente pentru a justifica promovarea acțiunii privind schimbarea numelui.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa apreciat că acestea sunt legale, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș, reclamanta a solicitat a se încuviința schimbarea numelui, născut la 19 iunie 1996, respectiv încuviințarea purtării numelui mamei sale, acela de "", cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 64 alin. (2) Codul familiei.
Potrivit acestui text de lege, "În cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța judecătorească va putea da încuviințare copilului să poarte numele acestuia din urmă".
Din actele dosarului rezultă că părțile au fost căsătorite, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 644/1996 a Judecătoriei Beiuș, iar prin sentința civilă nr. 473 din 25 martie 1997 aceleeași instanțe, a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, iar pe cale de consecință s-a stabilit că acesta este tatăl, s-a încuviințat ca acesta să poarte numele tatălui său, acela de "", care a fost obligat la plata pensiei legale de întreținere pe seama acestuia.
Așadar, prin sentința civilă de mai sus, instanța a făcut deja aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (2) Codul familiei, încuviințând purtarea de către minor a numelui tatălui său, hotărâre care a rămas irevocabilă, nefiind atacată de către reclamantă, din moment ce s-au făcut mențiunile cuvenite în actul de naștere al copilului.
Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de apel că odată stabilit numele, el devine un drept fundamental al acestuia, constituind un atribut de identificare al său, și nu un drept al unuia sau altuia dintre părinții săi.
O eventuală învoială intervenită între părinți, cu privire la numele copilului, ar putea fi relevantă doar în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 62 alin. (2) Codul familiei, text care însă nu este incident prezentei spețe.
Dezinteresul intimatului față de minorul, și refuzul de a achita la timp cuantumul pensiei de întreținere pe seama acestuia, sunt aspecte de natură să atragă alte sancțiuni cu privire la acesta, însă nu pot constitui temei pentru modificarea numelui.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 95 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 17.12.2008
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./23.12.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
| ← Plasament. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
