Incuviintare nume minor. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2382/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.459
Ședința publică de la 09.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele - pârâte și, împotriva deciziei civile nr.964/A/01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu intimata - pârâtă DIRECȚIA LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6 B - SERVICIUL DE STARE CIVILĂ.
Obiectul cauzei - încuviințare nume.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă prin apărător G, în baza împuternicirii avocațiale nr.2/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 23), intimatul - reclamant personal și asistat de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 15), intimata - pârâtă DIRECȚIA LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6 B - SERVICIUL DE STARE CIVILĂ reprezentată de consilier juridic - în baza delegației depusă la fila 24.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 03.03.2009, s-a depus un set de înscrisuri, din partea recurentelor - pârâte, într-un singur exemplar, respectiv
- adresă emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, înregistrată sub nr.249/II/1/27.03.2008 (fila 28);
- dovada comunicării Rezoluției nr.1549/II/2 din 2007 pronunțată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (fila 29)
- cerere de recuzare formulată de numita, împotriva expertului, în dosarul nr.50/P/2003 (filele 30 - 33);
- Ordonanța emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în dosarul nr.50/P/2003, la data de 07.11.2007 (filele 34 - 36 și 139 - 141);
- adresă emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova înregistrată sub nr.207/II/2 din 2007 și comunicată numitei (fila 37);
- adresă emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, înregistrată sub nr.301/II/2007 (fila 38);
- cerere formulată de numita, în calitate de mandatar al reclamantului, prin care solicită exhumarea numitului, înregistrată pe rolul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, sub nr.301/II/2/2007 (filele 39 - 41 și 114);
- memoriu formulat de numiții, și, înregistrat sub nr.10188/25.10.2006 la Ministerul Administrației și Internelor (filele 42 - 48);
- memoriu formulat de către aceleași persoane și înregistrat la Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției sub nr.6827/26.10.2006 (filele 49 - 65);
- Rezoluția emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în dosarul nr.50/P/2003, la data de 13.11.2003 (filele 66 - 68);
- aviz emis de Comisia de Avizare și Control de pe lângă B privind opinia confirmată, exprimată, menținută de această instituție și prin noua expertiză efectuată în cauză, înregistrat sub nr. E - din data de 18.06.2008 (fila 69);
- noul raport de expertiză medico - legală, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" - Comisia de Avizare și Control, înregistrat sub nr. A- (filele 70 - 100);
- raportul de expertiză criminalistic nr.303/01.10.2007, efectuat de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B - expert tehnic (filele 101 - 111);
- cerere formulată de reclamantul în dosarul nr.50/P/2003 (filele 112 - 113);
- cereri formulate de numita, înregistrate în dosarul nr.50/P/2003 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (filele 115 - 121);
- certificat de grefă privind dosarul nr-, înregistrat pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă (fila 122);
- motive formulate de în dosarul nr.50/P/2003, înregistrat pe rolul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (filele 123 - 126);
- plângerea formulată de numita, înregistrată sub nr.-/05.11.2007 la Biroul Local pentru Expertize, împotriva expertului (filele 127 - 130), sub nr.2525/05.11.2008 la Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 (filele 131 - 134) și sub nr.-/05.11.2007 la Secția 9 Poliție - Sector 2 B (filele 135 - 138);
- declarații privind pe numiții ( filele 142 - 146); ( filele 147 - 150) și ( filele 151 - 154)
- cerere formulată de numita (fila 155);
- procură specială dată de către numita spre a fi reprezentată de autentificată sub nr. 1027/07.07.2006 de Biroul Notarului Public " " (fila 156);
- cerere formulată de numitul, privind întrebările la care urmează să răspundă martorii, - și (filele 157 - 166);
- declarația martorului ( filele 167 - 168);
- cerere formulată de reclamantul înregistrată în dosarul penal nr.50/P/2003 (fila 169);
- cerere prin care reclamantul formulează întrebările la care urmează a răspunde numitul (filele 170-172) și declarația acestuia (filele 172 - 174);
- cererea formulată de reclamantul prin care solicită audierea martorului și declarația acestuia (filele 175 - 177).
Apărătorul recurentelor - pârâte depune un set de înscrisuri, care i-au fost comunicate recent, respectiv Rezoluția pronunțată în dosarul nr.87/II/2/2009, de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr.50/P/2003/06.01.2009, ca neîntemeiată, având ca obiect cercetarea condițiilor în care a decedat, precum și sentința civilă nr.10709/19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 - Secția Civilă, în dosarul nr-, cererea fiind promovată de intimatul prin care a solicitat constatarea nulității certificatelor de moștenitor nr.1/2003, nr.2/2003. Mai susține că, prin intermediul programelor TV, intimatul a făcut afirmații calomnioase la adresa celor două intimate.
În raport de aceste înscrisuri, formulează cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 și 2 din Codul d e procedură civilă, până la soluționarea cauzei penale menționate anterior, apreciind că intimatul a adus grave acuzații la adresa recurentelor, sub aspectul participării acestora la decesul numitului, iar, în ipoteza în care presupunerile s-ar dovedi a fi reale, sunt aplicabile condițiile nedemnității succesorale. În aceste condiții este întemeiată opunerea recurenților la purtarea numelui de către intimat.
Și în raport de condițiile impuse de alin.1 art.244 din Codul d e procedură civilă se impune suspendarea pricinii întrucât urmează ca reclamantului să i se recunoască dreptul patrimonial la moștenire.
În concluzie, solicită admiterea cererii de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art.244 alin.1 și 2 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art.244 alin.1 și 2 din Codul d e procedură civilă, întrucât motivele invocate nu au nici un fel de legătură cu pricina de față. De asemenea, nici înscrisurile depuse la acest termen nu sunt relevante, în raport de obiectul cauzei - încuviințare nume -.
Solicită Curții a reține că afirmațiile, de care partea potrivnică a făcut vorbire, nu au existat. De asemenea, nu există raporturi de cauzalitate între dosarele menționate și speța de față.
În ceea ce privește nedemnitatea aceasta este o sancțiune, pe când încuviințarea numelui reprezintă un drept.
Consilierul juridic al intimatului - pârât solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei, neavând nici un fel de legătură celelalte cauze cu obiectul prezentei cereri.
Curtea, în urma deliberării respinge cererea de suspendare a cauzei în temeiul art.244 alin.1 și 2 din Codul d e procedură civilă, apreciind ca fiind suficiente înscrisurile depuse în susținerea motivelor din cererea de recurs și nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurentelor - pârâte și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare către Judecătoria Sectorului 1 B având în vedere următoarele argumente:
Consideră că, în mod nejustificat, cererea pentru lipsă apărare formulată de recurente a fost respinsă, astfel, nefiind avute în vedere dispozițiile art.155 și 156 din Codul d e procedură civilă.
Instanța de fond a respins cererea pentru lipsă apărare, iar tribunalul a menținut aceeași dispoziție, respingând eronat criticile susținute pe acest aspect.
În opinia sa, s-ar fi impus ca instanța să dispună amânarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art.155 din Codul d e procedură civilă, întrucât a existat acordul ambelor părți privind aplicarea acestor dispoziții.
O altă critică este cea referitoare la dovedirea existenței unei vătămări, în sensul că prin lipsa asistenței juridice calificate, se poate constitui o vătămare din acest punct de vedere.
În ceea ce privește fondul litigiului, arată că instanțapoatesă încuviințeze copilului să poarte numele tatălui său față de care acesta și-a stabilit ulterior legătura de filiație, potrivit dispozițiilor art.64 alin.2 din Codul Familie. Față de acest capăt de cerere, sentința pronunțată este nelegală, nefiind motivată de către tribunal.
Această situație se impune a fi analizată sub toate aspectele, prin raportare la probatoriile administrate în cauză, întrucât recurentele se opun ca intimatul să poarte, pe viitor, numele de, întrucât defunctul nu a recunoscut niciodată această filiație, iar reclamantul este recunoscut, în societate, sub acest nume.
În final, mai solicită Curții a reține că în raport de actele existente în dosar și din comportamentul intimatului - reclamant, s-a făcut dovada nedemnității reclamantului de a purta numele de.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, față de următoarele considerente:
Toate aspectele, motivele invocate nu au nici un fel de legătură cu obiectul cauzei.
Afirmațiile susținute sunt în afara realității, iar prin încuviințarea prezentei cererii, în sensul ca reclamantul să poarte numele de, nu produce vătămări sau prejudicii părții adverse, sub nici un aspect.
Consilierul juridic al intimatei - pârâte DIRECȚIA LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6 B - SERVICIUL DE STARE CIVILĂ solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 24 mai 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, - și Primăria Sectorului 6 B - Autoritatea Stării Civile, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să încuviințeze ca reclamantul să poarte numele tatălui față de care și-a stabilit filiația, acela de, urmând a se dispune ca pe certificatul de naștere, la rubrica "numele tatălui" să fie menționat, iar la rubrica "prenumele tatălui" să fie menționat, obligarea Autorității de Stare Civilă să elibereze un nou certificat de naștere, reclamantului, cu datele susmenționate de stare civilă - cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 723/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 B (nr. 506 din 22 ianuarie 2004, nota red) s-a stabilit paternitatea reclamantului față de, decedat la data de 01 ianuarie 2003 în condiții încă necunoscute, sentința susmenționată rămânând definitivă prin respingerea apelului pârâtelor, prin decizia civilă nr. 620 din 21 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-.
S-a mai arătat, că interesul reclamantului este acela de a purta numele tatălui față de care și-a stabilit paternitatea, solicitând aplicarea prevederilor art. 64 alin. 2 din Codul familiei.
În sprijinul acțiunii s-au depus la dosar: certificatul de naștere al reclamantului, sentința civilă nr. 506/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B prin care s-a stabilit că tatăl reclamantului este, fiul lui și, născut la data de 21 octombrie 1940 în comuna, județul O, decedat la data de 01 ianuarie 2003 și certificatul de grefă privind decizia civilă nr. 620/A/2007 a Tribunalului București din care rezultă soluția de respingere a apelului declarat de pârâte împotriva sentinței civile nr. 506/2004.
Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2007, s-a suspendat judecarea cauzei, până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 506 din 22 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
La data de 05 februarie 2008 s-a repus cauza pe rol, fiind atașat și un certificat de grefă al Curții de APEL BUCUREȘTI din care rezultă că recursul pârâtelor declarat împotriva deciziei civile nr. 620 din 24 mai 2007 Tribunalului Bucureștia fost respins ca nefondat, decizia de stabilire a paternității fiind astfel, irevocabilă, și copia deciziei din apel (motivată) nr. 620/A/2007 susmenționată.
Prin sentința civilă nr. 3007 din 05 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B s-a admis în parte acțiunea și s-a încuviințat ca reclamantul să poarte în continuare, numele și prenumele, fiind disjunsă soluționarea capetelor de cerere având ca obiect modificarea mențiunilor corespunzătoare la rubricile numele și prenumele tatălui - din certificatul de naștere și obligarea Primăriei Sectorului 6 B - Serviciul de Stare Civilă de a elibera un nou certificat de naștere pentru reclamant, formându-se un dosar distinct cu cererile disjunse, pârâtele fiind obligate la cheltuieli de judecată.
Față de probele dosarului, având în vedere sentința civilă nr. 506 din 22 ianuarie 2004 Judecătoriei Sectorului 1 B - definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și recursului, prin care s-a stabilit paternitatea reclamantului, în sensul că tatăl acestuia este, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 raportat la art. 62 alin. 2 din Codul familiei, instanța încuviințând ca reclamantul să poarte numele părintelui față de care și-a stabilit paternitatea, urmând ca pe viitor reclamantul să poarte numele de.
Privitor la celelalte două capete de cerere, instanța a apreciat că se impune disjungerea soluționării lor, într-un dosar distinct, având în vedere că potrivit Legii nr. 119/1996 este necesară, mai întâi, rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe privind încuviințarea purtării numelui tatălui, iar pe cererea de cheltuieli de judecată, s-a făcut aplicarea art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele și -, criticând-o pentru respingerea cererii de lipsă de apărare formulată după repunerea pe rol a cauzei, lipsindu-le astfel, de un proces echitabil, amânarea fiind justificată de considerente obiective determinate de dificultățile întâmpinate de avocații tradiționali ce urmau a fi angajați în cauză, care ar fi urmat să le reprezinte la termenul la care urma să fie amânată cauza, în condițiile în care exista "acordul" părților adverse, care nu s-au opus la amânare, făcându-se aplicarea greșită a prevederilor art. 155 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, s-a criticat soluția instanței, întrucât s-au aplicat în mod greșit prevederile art. 64 alin. 2 din Codul familiei, întrucât textul de lege nu obligă instanța, ci statuează că ea "poate" să încuviințeze copilului, să poarte numele părintelui față de care și-a stabilit ulterior, filiația, iar în absența unei obligații a instanței, hotărârea nu poate fi arbitrară, ea fiind nemotivată, or apelantele se opun admiterii cererii reclamantului, întrucât nu a recunoscut niciodată această filiație, deși nimic nu l-a împiedicat să o facă, iar cererea era oricum prematură, întrucât nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă de stabilire a paternității.
Prin decizia civilă nr. 964 din 01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
Critica privitoare la neaplicarea prevederilor art. 156 Cod de procedură civilă de neacordare a unui termen pentru lipsă de apărare, potrivit cererii formulate, după reluarea judecății nu a fost primită, nefiind îndeplinite cerințele textului de lege, cererea nefiind "motivată temeinic" pentru a se acorda o amânare a judecății, întrucât susținerile că pârâtele nu au reușit, din motive obiective, să perfecteze raporturile contractuale cu un avocat, nu au fost dovedite în cauză.
Susținerea neaplicării art. 155 alin. 1 Cod de procedură civilă s-a constatat a fi greșită, întrucât nu a existat un acord al părților pentru suspendarea cauzei, astfel cum rezultă din mențiunile din practicaua hotărârii, iar respingerea cererii de amânare n-a determinat o vătămare a drepturilor procesuale ale pârâtelor, dovedită în cauză.
Pe fond s-a apreciat apelul ca nefondat, întrucât articolul 64 alin. 2 Codul familiei era pe deplin aplicabil, întrucât exista o hotărâre irevocabilă de stabilire a paternității în speță și cererea ca reclamantul să poarte în continuare, numele tatălui său.
Instanța a constatat că nu este într-o situație de a nu acorda reclamantului, purtarea numelui tatălui său, în condițiile în care numele este un atribut de identificare a persoanei fizice care constă în cuvintele prin care acesta se individualizează în familie și societate, numele de familie fiind acea componentă a numelui persoanei fizice care indică apartenența ei la o anumită familie, individualizând-o în societate, reclamantul având dreptul de a se bucura pe deplin, de toate drepturile conferite de lege ca urmare a stabilirii filiației față de tată, între acestea fiind și dreptul la purtarea numelui tatălui, care în cazul reclamantului, are o semnificație aparte, tatăl său fiind decedat.
Necitarea legală a pârâtelor ca și critică în apel, a fost respinsă ca nefondată, citarea efectuându-se prin afișare, potrivit legii.
Instanța de apel a constatat că nici critica referitoare la prematuritatea cererii nu este fondată, întrucât la dosarul cauzei, s-au depus înscrisuri doveditoare privind existența unei hotărâri irevocabile de stabilire a paternității reclamantului și care a justificat soluționarea cererii de încuviințare a numelui tatălui de către reclamant, pe fond.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâtele și -, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit au fost respinse criticile din apel vizând respingerea nelegală a cererii pârâtelor pentru amânarea cauzei spre a-și angaja avocat, în contra dispozițiilor art. 156 Cod de procedură civilă, după repunerea pe rol a cauzei, când urma a se face dovada "imposibilității obiective" de a fi putut fi angajat un avocat la acel moment, din cei în care recurentele puteau avea încredere și care nu se poate realiza, întotdeauna, într-un termen util.
Însuși textul legal nu face referire la probarea cererii pentru lipsă de apărare, și doar la motivarea ei temeinică - aspect pe care instanța de apel l-a ignorat, iar proba poate oricum fi efectuată și după formularea unei astfel de cereri.
Tot astfel, s-a arătat, instanța de apel în mod greșit n-a făcut aplicarea art. 155 alin. 1 Cod de procedură civilă, în sensul acordării unui termen pentru amânarea cauzei, în condițiile în care, părțile au fost de acord cu amânarea, acordul constând în întâlnirea manifestărilor de voință concordante ale părților, în sensul amânării cauzei, greșit reținându-se de către instanța de apel nedovedirea vătămării, prin neacordarea amânării solicitate.
Pe fond, recurentele au arătat că instanța de apel a ignorat criticile privind neaplicarea corectă de către prima instanță a prevederilor art. 64 alin. 2 din Codul familiei, întrucât instanța nu este obligată, ci "poate" să încuviințeze purtarea numelui față de părintele față de care, ulterior s-a stabilit filiația, întrucât recurentele se opun la admiterea acestei cereri a reclamantului, care este cunoscut în societate sub numele și prenumele de, iar tatăl lui, niciodată nu l-a recunoscut, deși nimic nu l-a împiedicat să o facă, astfel că nu se justifică modificarea stării lui civile, în sensul solicitat de reclamant.
Critica de nemotivare a primei hotărâri n-a fost primită în mod greșit, de către instanța de apel cum, la rândul ei, a interpretat eronat legea, întrucât n-a identificat în speță un motiv temeinic de schimbare a stării civile a reclamantului, decizia recurată fiind, din acest punct de vedere, ea însăși nemotivată.
Argumentul protecției legale a dreptului la nume reținut de către instanța de apel este greșită, în condițiile în care, beneficiul acestei protecții începe o dată cu dobândirea noului nume.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, ori modificarea deciziei recurate, cu consecința respingerii cererii introductive de instanță.
Nu s-a efectuat și încadrarea în drept a motivelor de recurs, Curtea urmând a le analiza din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - aplicarea greșită a legii.
În sprijinul recursului, recurentelor le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens la dosar un set de acte privitoare la cercetările efectuate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr. 50/P/2003 referitoare la cererea reclamantului de elucidare a decesului tatălui său, la data de 01 ianuarie 2003, respectiv cereri de efectuare a unor expertize complexe de natură medico - legală și criminalistică formulate de partea vătămată și, și de exhumare a defunctului, memorii adresate Ministerului Internelor și Reformei Administrative ale acelorași părți împreună cu reclamantul și mama acestuia, în care se invocă verificarea existenței unor violențe asupra lui, care a rămas victima unui asasinat cu autor necunoscut prin neadministrarea tuturor probelor în acest caz, potrivit legii, raport de nouă expertiză medico - legală din 01 aprilie 2008, emisă de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", expertiza criminalistică privind dinamica accidentului din data de 01 ianuarie 2003, nr. 303 din 01 octombrie 2007, cereri de recuzare de expert, corespondență cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova al părților vătămate din dosarul susmenționat, plângere penală formulată de față de un expert criminalist, declarații de martor, întrebări formulate spre a servi la audierea martorilor și raportul Parchetului, privind respingerea plângerii părților vătămate în dosarul susmenționat nr. 50/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și sentința civilă nr. 10709/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, prin care s-a admis cererea formulată de și s-a stabilit calitatea acestuia de moștenitor al defunctului cu o cotă legală de 3/8 din masa succesorală.
Înscrisurile s-au depus însoțite de o precizare scrisă, în sensul că acestea dovedesc în speță, comportamentul inuman și ofensator pe care intimatul - reclamant, împreună cu familia sa l-au avut și îl au față de recurentele - pârâte și, comportament care-l face pe reclamant nedemn de a moșteni și dobândi numele de.
În același sens s-au susținut și concluzii orale.
În baza acelorași înscrisuri, s-a solicitat de către recurente, suspendarea judecării recursului conform art. 244 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă până la soluționarea cauzei penale la care fac referire înscrisurile, cu aprecierea că intimatul - reclamant a adus grave acuzații la adresa recurentelor sub aspectul participării acestora la decesul numitului, întrucât dacă aceste acuzații nu s-ar dovedi reale, sunt aplicabile condițiile nedemnității succesorale, iar opunerea recurentelor ca intimatul să poarte numele de este întemeiată, avându-se în vedere că reclamantului urmează a i se recunoaște și dreptul patrimonial la moștenire.
Curtea a respins această cerere, apreciind ca fiind suficiente înscrisurile depuse la dosar în sprijinul criticilor din recurs, astfel că nu se impune suspendarea prezentei cauze în baza celor două texte legale invocate.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că prima critică privitoare al aplicarea greșită a prevederilor art. 156 Cod de procedură civilă, în sensul că după repunerea pe rol a cauzei la fond, după suspendare, nu s-a acordat un nou termen pentru lipsa de apărare a recurentelor - pârâte greșit respinsă de instanța de apel, nu poate fi primită, întrucât invocata "imposibilitatea obiectivă" determinată de dificultățile avocaților tradiționali de a efectua angajament în cauză pentru acel termen, nu se înscrie în cerințele legii - "temeinic motivată" prevăzută în art. 156 Cod de procedură civilă, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, cu aprecierea că ea conduce doar la simpla amânare nejustificată, a cauzei.
Susținerea că s-a făcut și o aplicare greșită a prevederilor art. 155 alin. 1 Cod de procedură civilă trebuind a fi acordată amânarea, pentru motivul că, exista acordul părților în acest sens, este greșită, întrucât "acordul" despre care face vorbire textul de lege este cel învederat deopotrivă, de înseși părțile cauzei, instanței,urmând ca aceasta, doar să ia act de acest acord și să facă aplicarea art. 155 alin. 1 Cod de procedură civilă - text care vizează situația în care există o înțelegere de ordin procedural între părțile cauzei.
În speță însă, instanța a luat doar concluzia celeilalte părți care a arătat că nu are opunere în principiu, la o astfel de cerere, care însă este o simplă apărare, cererea urmând a fi cenzurată de către instanță, din perspectiva art. 156 Cod de procedură civilă și care ar fi putut fi apreciată ca justificată, dacă se dovedeau "motivele temeinice" de acordare a unui alt termen, pentru lipsa de apărare.
Curtea constată că, deși susținută ca și critică în apel, "imposibilitatea obiectivă", a perfectării angajamentului cu un avocat din cei tradiționali ai recurentelor, nu a fost dovedită nici în această fază procedurală și respectiv, mai departe, nici în recurs.
O astfel de dovadă ar fi susținut critica din apel privind aplicarea greșită a art. 156 Cod de procedură civilă și art. 155 alin. 1 Cod de procedură civilă de către prima instanță, din care ar fi putut chiar reieși o vătămare a drepturilor procesuale ale pârâtelor, despre care s-a făcut referire în motivarea deciziei recurate.
Nici criticile privind soluția pe fond a cauzei nu sunt fondate.
Mai întâi, este de observat că aspectul nedemnității purtării numelui de către intimatul - reclamant, ca urmare a pretinsului comportament al acestuia cu caracter defăimător la adresa celor două recurente și a lui și care l-ar face nedemn de a-l moșteni pe defunct și să-i poarte numele, nu a fost formulat ca și critică în recurs în termenul legal prevăzut de art. 303 Cod de procedură civilă în motivele de recurs depuse în scris la dosar, astfel că un astfel de motiv formulat direct în concluziile orale, și susținut cu înscrisurile depuse la dosar, din cauza penală aflată în cercetări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (dosarul nr. 50/P/2003), excede analizei legale a recursului de față.
De altfel, Curtea constată că "nedemnitatea", în denumirea corectă "nedemnitatea succesorală" este o sancțiune a moștenitorului legal constând în decăderea din dreptul de a culege moștenirea celui față de care s-a făcut vinovat de o faptă gravă, inclusiv față de memoria defunctului, menționate strict în prevederile art. 655 Cod civil: atentat la viața defunctului, acuzația capitală calomnioasă împotriva defunctului și nedenunțarea omorului a cărui victimă a căzut cel de lasă moștenirea.
În speță însă, nu se regăsește nici unul din cele trei cazuri de nedemnitate, potrivit înscrisurilor administrate în cauză, în plus, obiectul cauzei nu îl constituie dezbaterea succesorală (aceasta făcând obiect de analiză al altui dosar civil), ci reglementării situației legale a copilului care și-a stabilit filiația față de cel de-al doilea părinte și care are dreptul, la cerere, să-i poată fi încuviințată purtarea numelui, față de acest părinte. Motivarea succintă a sentinței, respectiv a deciziei recurate, nu echivalează cu nemotivarea celor două hotărâri, astfel cum se susține în recurs.
Prima instanță a constatat că nu există nici un impediment de aplicare a prevederilor art. 64 alin. 2 din Codul familiei, sintagma "instanța poate" raportându-se la posibilitatea legală, determinată și de solicitarea celui în drept să facă uz de textul legal și dreptul ce decurge din acesta.
Textul implică și dreptul la încuviințarea purtării noului nume, instanța urmând doar a analiza celelalte cerințe în cauză, spre a admite cererea: în speță, s-a constatat că există la dosar o hotărâre judecătorească irevocabilă de stabilire a filiației față de tatăl reclamantului -.
Acest drept privind identitatea reală a oricărei persoane fizice ține de un drept mai larg, cel privind respectul pentru viața de familie, înscrise în prevederile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de care, intimatul - reclamant nu poate fi lipsit și căruia nici nu i se poate îngrădi acest drept, care nu face deosebire între copiii "naturali" și copiii "legitimi".
În spiritul Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar și a practicii judiciare interne, și a legislației naționale care o susține, nu poate fi primită critica pârâtelor, în sensul de a fi respinsă cererea intimatului - reclamant, doar pentru că recurentele nu sunt de acord, ca urmare a unui anumit comportament al acestuia, de altfel nedovedit în cauză - înscrisurile administrate neavând relevanță - sub aspectul susținerilor din recurs.
Faptul că reclamantul este deja cunoscut în societate cu numele de, nu este de natură să șteargă dreptul său la identitatea reală, în spiritul normelor de drept interne și europene, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, recurentele vor fi obligate la plata sumei de 2.000 lei/ron cheltuieli de judecată intimatului - reclamant, potrivit chitanței doveditoare de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentele - pârâte și -, împotriva deciziei civile nr. 964 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu intimata - pârâtă Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6 B - Serviciul de Stare Civilă, ca nefondat.
Obligă recurentele să achite intimatului - reclamant, cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei/ron.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
.
2ex./09.04.2009
-4.-; -
Jud.1.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
