Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECZIA CIVILĂ NR.1093
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 306/A din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de avocat și reclamanta intimată personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Pârâtul recurent prin apărător solicită respingerea excepției nulității recursului invocată prin întâmpinare, arătând că recursul este motivat atât în fapt cât și în drept și admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate și a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei, admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, arătând că hotărârile pronunțate sunt nelegale prin prisma stabilirii contribuției reclamantei la dobândirea imobilului din, întrucât a fost dobândit cu prețul obținut din vânzarea unui imobil propriu din localitatea, preț care a acoperit inclusiv îmbunătățirile efectuate, bani care provin și din vânzarea unor terenuri iar lucrările s-au efectuat după separarea părților iar în cauză nu s-a dovedit că cele patru cecuri de 100 milioane lei vechi lichidate de mama reclamantei ar fi asigurat suma necesară îmbunătățirilor. În privința animalelor, pârâtul arată că nu s-a dovedit în cauză numărul și felul acestora.
Reclamant intimată prin apărător solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că părțile au conviețuit 12 ani, imobilul fiind achiziționat cu plata în rate în perioada concubinajului, iar pârâtul a recunoscut la interogator existența animalelor din gospodărie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.306/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă a fost respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta (fostă ) și pârâtul împotriva sentinței civile nr.2855/1.04.2009 a Judecătoriei Arad.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.2855 din 01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâtul și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional în consecință s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu o cotă de contribuție de 35% reclamanta-pârâtă reconvențional și 65% pârâtul-reclamant reconvențional imobilul situat în - jud. A înscris în cf nr.9212 cu nr.top.369/1 compus din casa de locuit și construcții anexe fără teren în valoare de 74.000 lei, cuptor aragaz cu patru ochiuri în valoare de 500 lei, combină frigorifică în valoare de 1200 lei, combină muzicală în valoare de 800 lei, televizor color în valoare de 600 lei, două butelii aragaz în valoare de 100 lei, un în valoare de 2500 lei, două vaci în valoare de 4000 lei 6 porci în valoare de 3000 lei și 50 găini în valoare de 1500 lei.
A fost sistată comunitatea de bunuri prin atribuirea în natură a bunurilor pârâtului-reclamant reconvențional.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențional cu titlu de sultă 30.870 lei.
S- dispus înscrierea unui privilegiu asupra imobilului mai sus descris pentru garantarea plății sultei.
A fost îndrumat Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară A să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus.
A fost respinsă în rest acțiunea civilă precizată și cererea reconvențională.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut din ansamblu probator administrat că bunurile mobile aragazul, combina frigorifică, combina muzicală și televizorul color sunt bunuri dobândite în timpul căsătoriei, că nu se poate determina cu exactitate ce animale au dobândit părțile în timpul căsătoriei și nici numărul lor și că reclamanta a contribuit cu cel puțin 10.000 lei la achiziționarea imobilului fiind considerat bun comun.
La stabilirea cotelor de contribuție a constatat că nici una dintre părți nu a fost angajată pe durata căsătoriei, fiecare dintre soți au avut copii minori din căsătoriile anterioare față de care aveau obligații de întreținere.
Că lucrările de renovare a imobilului efectuate după separarea în fapt a părților nu conferă calitatea de bun propriu și că asupra terenului nu s-a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate în condițiile legii nr.18/1001.
În considerarea celor menționate, a dispozițiilor art.36 al.1 codul familiei, 6731cod procedură civilă, a art.1741 cod civil raportat la art.55 al 4 din legea nr.7/1996 s-a admis în parte acțiunea reclamantei și în parte acțiunea reconvențională.
În termen împotriva acestei sentințe au declarat și motivat apel reclamanta și pârâtul.
În motivarea apelului reclamanta fostă arată că a contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune și că terenul trebuie inclus în masa bunurilor comune de împărțit.
În motivarea apelului pârâtul arată că nu s-a dovedit contribuția reclamantei la dobândirea imobilului din, nefiind dovedită nici contribuția reclamantei cu suma de 10.000 lei primită de la mama sa la data dobândirii imobilului din și nici vreo contribuție la dobândirea bunurilor mobile, că investițiile efectuate sunt bunuri proprii.
Examinând apelurile declarate de reclamanta și pârâtul potrivit cu motivele arătate și cu probatoriul administrat Tribunalul în temeiul art.296 cod procedură civilă va respinge apelurile declarate de reclamanta și pârâtul pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat rezultă că anterior căsătoriei părțile au conviețuit în concubinaj perioadă în care s-a dobândit imobilul din și bunurile mobile, că la dobândirea imobilului din și apelanta reclamantă a contribuit cu suma de 10.000 lei primiți de la părinții acesteia.
Tot din probatoriul administrat se reține că apelanta reclamantă a fost angajată în muncă în perioada1996-1997 și 2001-2002 și că munca depusă în gospodărie constituie o componență a contribuției soțiilor la dobândirea comunității de bunuri și care ar echivala cu salariul celuilalt soț.
Toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei potrivit art.30 codul familiei cu excepția celor prevăzute de art.31 codul familiei se prezumă că sunt bunuri comune ale celor doi soți de la data dobândirii lor.
Această calitate de bunuri comune fiind prezumată de lege apelantul pârât are dreptul să conteste această calitate, sarcina probei pentru a dovedi contrariul revine acestuia și nu apelantei reclamante.
Din probatoriul administrat în acuză nu rezultă că bunurile mobile, imobilul din și investițiile efectuate pe perioada separării în fapt a soților sunt bunuri proprii, astfel că ele au fost corect apreciate de către instanța de fond ca fiind bunuri comune, separarea în fapt a soților nu are nici o consecință cu privire la calitatea de bunuri comune, această separație afectând eventual întinderea cotelor astfel că la împărțeala bunurilor se va ține seama de aportul fiecărui soț la dobândirea bunurilor prin stabilirea cotei care i se cuvine fiecăruia și care corect a fost stabilită de instanța de fond la 35% pentru reclamantă și 60% pentru pârât față de prețul de vânzare a imobilului din, prețul de cumpărare al imobilului din și ajutorul dat reclamantei de părinții acesteia.
Instanța de apel nu va reține calitatea de bunuri comune a imobilului din deoarece titular este apelantul pârât, nefiind făcută dovada contribuției efective a reclamantei care nu este titular al contractului de vânzare-cumpărare și nici existența vreunei înțelegeri între cei doi concubini în sensul că acel imobil va deveni bun comun la încheierea căsătoriei.
Astfel că se vor respinge motivul de apel al reclamantei că ambii soți au o contribuție egală de 50% și motivul de apel al pârâtului că are o contribuție de 100%, nefiind bunuri proprii imobilul din ci dobândit și îmbunătățit cu banii obținuți din vânzarea imobilului din și cu contribuția apelantei reclamante cu cei 10.000 lei donați de mama sa și munca în gospodărie, cotele de contribuție fiind corect stabilite în funcție de veniturile obținute de fiecare și sumele deținute de aceștia la data dobândirii bunurilor mobile și imobile.
Din extrasul de cf nr.9212 nu rezultă suprafața de teren cu care au fost împroprietăriți soții în anul 2004, avându-se în vedere mențiunile din al.2 al contractului de vânzare-cumpărare nr.15/2004 că terenul de 400 mp rămâne în proprietatea statului, că nu s-a solicitat prin acțiunea introductivă sau reconvențională includerea în masa bunurilor comune și a terenului, această cerere fiind formulată pentru prima dată în apel este o cerere nouă inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul solicitând modificarea și a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii în totalitate a cererii sale reconvenționale.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 iar în fapt pe aceea că pârâtul nu a contestat calitatea de bun comun a imobilului din ci doar contribuția reclamantei la dobândirea lui întrucât a fost dobândit cu prețul obținut din vânzarea unui imobil propriu din localitatea deținut de pârât anterior căsătoriei, preț care a acoperit atât prețul de achiziție al imobilului din cât și îmbunătățirile aduse acestuia la care reclamanta nu a contribuit în niciun fel.
În acest sens se susține că nu s-a dovedit că cele patru C - uri de 100 milioane lei vechi lichidate de mama reclamantei ar fi asigurat suma pretinsă a le fi fost dată părților pentru efectuarea lucrărilor la casa din și că reclamanta nu a fost încadrată în muncă pe perioada căsătoriei, ea fiind pensionată de boală din 12.07.2004 deci aceasta nici nu putea presta activități în gospodărie.
S-a mai afirmat că, în plus, pârâtul a dovedit că doar el a contribuit la amenajarea imobilului din, vânzând niște terenuri de pe raza localității, lucrările fiind făcute după separarea în fapt a soților.
În recurs s-a mai criticat decizia tribunalului și sub aspectul faptului că bunurile mobile au fost considerate comune în condițiile în care numai pârâtul a plătit ratele pentru ele înainte de căsătorie precum și sub aspectul numărului de animale considerate de instanță ca fiind bunuri comune din moment ce ele existau înainte de data căsătoriei iar după această dată numărul lor a scăzut iar nu a crescut.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata reclamantă a solicitat, în principal, constatarea ca nul a recursului pentru nemotivare conformă (întrucât toate susținerile prețului vizează aspecte de netemeinicie a deciziei și nu de nelegalitate a ei, inadmisibil de examinat în această cale de atac) iar, în subsidiar, respingerea lui ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Înainte de a proceda la analiza motivelor de recurs, Curtea a luat în discuție, cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția nulității recursului pentru aspectul invocat și a constatat că ea este neîntemeiată întrucât recursul vizează, în esență, aspecte privind greșita stabilire a componenței masei partajabile precum și greșita stabilire a contribuției reclamantei la dobândirea bunurilor, sens în care raportarea susținerilor pârâtului la probele din dosar nu semnifică invocarea unui motiv de recurs nemaipermis de lege în prezent (art.304 pct.10 Cod procedură civilă) cum încearcă să sugereze intimata.
Prin urmare, excepția invocată este nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
În mod substanțial, examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă așadar, așa cum s-a arătat anterior, că criticile pârâtului vizează cele două aspecte menționate.
În privința motivului vizând greșita introducere în masa partajabilă, de către instanțe a bunurilor mobile (electrocasnice și animale), Curtea, constată că această afirmație nu are susținere în probele dosarului care demonstrează că au fost incluse în această masă doar animalele deținute de părți la data despărțirii lor în fapt (așa cum le-a recunoscut pârâtul la interogatoriu, fila 125 dosar de fond) iar în privința bunurilor electrocasnice reclamanta a susținut - iar pârâtul nu a administrat proba contrarie - că le-au achitat împreună până la separarea lor în fapt, dată la care aceștia erau încă căsătoriți, aspecte confirmate și de martori (fila 79 - 80 dosar de fond).
În ceea ce privește critica la adresa faptului că instanțele anterioare au reținut și contribuția de 35 % a reclamantei la dobândirea bunurilor comune și în special a imobilului din, Curtea constată, de asemenea, ca nefiind întemeiată o astfel de afirmație.
Faptul că reclamanta nu a fost încadrată în muncă - și nu a realizat deci venituri periodice - în perioada îndelungată a concubinajului urmat de căsătorie, nu este un aspect care să infirme contribuția ei la dobândirea bunurilor comune din moment ce a prestat activități în gospodărie (fapt ce a permis nu numai asigurarea unor produse agricole și animaliere pentru familia sa ci și a asigurat deplină libertate pârâtului de a se putea ocupa de activitățile generatoare de venituri în interes comun), împrejurare recunoscută unanim în doctrină și jurisprudență a avea valoarea unei contribuții efective la dobândirea bunurilor comune.
Chiar și la momentul în care, datorită incapacității sale fizice (care a condus în 10.01.2005 la pensionarea sa medicală) nu s-a mai putut ocupa personal de gospodărie, ea a asigurat o sursă de venit prin pensia ce i-a fost acordată.
Raportat la valoarea bunurilor litigioase, la veniturile dobândite de pârât în mod direct sau prin subrogație reală precum și la activitatea în gospodărie a reclamantei, constatarea în beneficiul acesteia din urmă a unei contribuții de 35% la dobândirea bunurilor comune, este o concluzie justă și echitabilă.
În privința contribuției reclamantei la o parte din prețul de achiziție și la îmbunătățirile efectuate la imobilul din al părților, se constată că ea este reală, rezultând din probele cu înscrisuri de la filele 57 și 61 dosar că părinții ei au ajutat-o cu bani în perioada cumpărării casei din (fapt produs la 8.01.2004 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare) înmânându-i acestuia ulterior datei de 9.12.2003 (când s-au lichidat cele patru C-uri de câte 25.000.000 lei vechi), suma de 100.000.000 lei vechi (10.000 lei noi).
Susținerea pârâtului potrivit căreia reclamanta nu a avut nicio contribuție la dobândirea imobilului din localitatea și la plata lucrărilor de îmbunătățire și conform căreia atât prețul de achiziție cât și al lucrărilor ulterioare au fost acoperite din prețul de 290.000.000 lei vechi primit pentru vânzarea imobilului din, nu are acoperire în probele dosarului.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta că prețul de cumpărare al imobilului din ar fi fost de 80.000.000 lei (vechi), diferența de până la 290.000.000 lei (vechi) respectiv 210.000.000 lei (vechi), în prezent 21.000 lei - chiar împreună cu sumele rezultate din vânzare în aceeași perioadă a celor două terenuri ale pârâtului (potrivit depozițiilor martorilor unul de 6.000 lei noi, altul de 1000 E, adică de circa 4000 lei noi în 2003, data vânzării) - nu ar fi reușit să acopere costul lucrărilor de îmbunătățire de 58.000 lei noi (conform expertizei), pentru diferența de 27.000 lei noi (270.000.000 lei vechi) devenind astfel credibile probele coroborate ale dosarului care confirmă susținerile reclamantei.
În acest context, se adeverește că partea de contribuție a acesteia a constat și din ajutorul dat de mama sa atât prin înmânarea sumei de 10.000 lei (cele 100.000.000 lei de pe cele patru C-uri) cât și prin rambursarea ratelor luate pentru împrumutul făcut de pârât cu sprijinul mamei reclamantei.
În prezența tuturor acestor date reieșite din probe, ambele instanțe anterioare au ajuns la concluzia justă că reclamantei nu-o poate fi negată partea de contribuție la dobândirea bunurilor comune astfel cum pârâtul a invocat pe tot parcursul procesului, inclusiv în recurs.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul acestuia și în baza art.274 Cod procedură civilă, îl va obliga pe acesta să-i plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.306/A/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatei (fostă ) suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/19.11.2009
Dact./25.11.2009
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Arad - judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Ploiesti | Incuviintare nume minor. Decizia 459/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
