Interdicție. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 1404 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: este primul termen de judecată în apel; apelul este motivat, timbrat, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul parchetului, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat cu menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la ribunalul Galați, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație în Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
- că la data de 11.08.200 pârâtul a fost returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG278/1994.
- că în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. (a) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate(modificată și completată cu nr.OG 5/2006), restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
- că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern;
România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, a pârâtului ( ca și a altor persoane aflate în situații similare) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetățenilor români.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1404 din 24.09.2007 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele;
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul Uniunii Europene, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățeni statului membru și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul statului gazdă.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu realizează litera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.
Reglementarea juridică a liberei circulații a persoanelor este prevăzută de articolul 14 (7 ) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, articolul 18 (8A) din Tratatul d l Roma, ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, articolul 61 (731) din Tratatul d l Roma și următoarele, cuprinse sub Titlul IV (III A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor" și articolul 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39 - 42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libertate de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea reclamantei de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene a pârâtului este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național se au în vedere și dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție.
De asemenea, se reține că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică pentru a se restricționa libertatea de circulație a pârâtului în Franța.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile Legii 248/2005, art. 38 lit. a și art. 39 alin. 1, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care țara noastră are încheiat acord de readmisie. Prim urmare, legea nu condiționează instituirea restricției decât de returnare prin acordul de readmisie, nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale protejate.
În conformitate cu art. 5 din Legea 248/2005 " pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: - să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; - să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România."
Consideră că legea stabilește condițiile exercitării acestui drept și că legiuitorul constituant a stipulat că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege.
De asemenea, învederează că art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează că: " În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora.". Or, Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește aceste îngrădiri, cărora cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea Direcției Generale de Pașapoarte. art. 1 din nr.HG 278/1994 prevede următoarele: " Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului să, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care - nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante (.)".
Consideră că autoritățile române nu pot cenzura legea altui stat, nici sub aspectul dreptului la libera circulație, nici sub cel al aplicării efective a măsurilor dispuse, așa cum este măsura de returnare.
Mai arată apelanta că prin acțiunea formulată a respectat norma edictată de legiuitorul național, în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră prin acorduri internaționale de a stopa migrația ilegală.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că sunt întrunite condițiile legale pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație intimatului pârât din statul unde a fost returnat.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din acele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența de la Curtea Europeană de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 1404 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./28.01.2008
Tehnored.
7 ex./ 28.01.2008
Com.5 exp./29.01.2008
Fond- Tribunalul Galați - jud.
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 69/2008. Curtea de... → |
|---|
