Interdicție. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 134
Ședința publică din data de 4.09.2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B sect. 1,-, împotriva sentinței civile nr. 485 din 3.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în Mun. A, str. -,. 78. 8 jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către apelantă adresă emisă de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din care rezultă domiciliul intimatului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală sentința civilă pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Germania în temeiul Legii nr. 248/2005 a pârâtului.
În motivarea cererii arată că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul Germaniei, stat membru al Uniunii Europene la data de 25.04.2008.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006 -Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la. pct. 3 și 4, se prevede că:
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societat6e democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute pot, de asemenea în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Inițial, acțiunea a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Suceava care prin sentința civilă nr. 1162/2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea având în vedere disp. art. 39 alin. 1 din Legea nr. 248/2005.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 485/3.07.2008 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă reținând următoarele;
Potrivit art. 307 al. 1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva nr. 2004/38/CE a parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
Pârâtul a fost returnat din Germania pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, astfel că restrângerea dreptului la libera circulație a acestuia numai pentru acest motiv nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit prev. de disp. art. 27 al. 2 din Directiva 2004/38/CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente;
Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate este adevărat că nu specifică în mod expres calitatea de lucrător, ci este aplicabilă tuturor cetățenilor, dar singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească este returnarea în baza unui acord de readmisie. Dacă legea ar specifica calitatea fiecărei persoane care trebuie să fie îndepărtată în baza acordului de readmisie sau alte condiții pe care aceasta trebuie să le îndeplinească ar depăși normele de tehnică legislativă.
De altfel Curtea Europeană de Justiție a statuat, printr-o decizie, că statelor nu le este interzis controlul persoanelor aflate pe teritoriul lor și impunerea unor restricții, în conformitate cu legislația proprie și legislația europeană, în situația în care aceștia nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe teritoriul respectivelor state.
Pe de altă parte România a negociat o perioadă de tranziție de 2 până la 7 ani, începând cu 1.01.2007, la capitolul privind libera circulație a persoanelor, astfel că unele state membre pot continua să aplice restricții pentru cetățenii noilor state oop erioadă de 2 ani după aderare. Unul din criteriile de aderare la Uniune este adoptarea și transpunerea în legislația națională a acquis-ului comunitar, acceptarea și ducerea la îndeplinirea drepturilor și obligațiilor negociate și asumate cu ocazia negocierilor. Statele candidate la aderarea în Uniunea Europeană au negociat perioade de tranziție pentru implementarea acquis-ului comunitar ( art. 23 din Tratat denumit Măsuri tranzitorii).
Astfel susținerile instanței sunt juste, în ceea ce privește prevederile tratatului, dar după trecerea perioadei de tranziție, care perioadă de tranziție se aplică după 01.01.2007. Pe de altă parte un cetățean al oricărui stat al Uniunii care se află în căutarea unui loc de muncă va trebui să facă dovada personal că este în această situație.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Verificând legislația și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speță se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice."
După cum se observă, norma comunitară în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor; afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele trei situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B sect. 1,-, împotriva sentinței civile nr. 485 din 3.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în Mun. A, str. -,. 78. 8 jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/9.09.2008
Dact.IS/11.09.2008
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 285/2008. Curtea... | Interdicție. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
