Interdicție. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.209/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.889 din 30 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 pct.2 cod procedură civilă.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea apelului formulat ca nefondat, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe baza probelor administrate în cauză și în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului acestuia la libera circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
- că la data de 19.06.2008 pârâtul fost returnată din Italia în baza Decretului Tribunalului din pentru comportamentul avut în această țară
- că în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. (a) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
- că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern;
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38, 39 și 52 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr.889 din 30 iulie 2008 Tribunalul Galați, a respins ca nefondată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
După aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007 pârâtul este cetățean al Uniunii Europene și se bucură de la această dată, în baza articolului 18 CE, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratatul CE și prin Directiva 2004/38. Dreptul, pentru un cetățean al Uniunii, la părăsirea teritoriului unui stat membru și circulația într-un alt stat membru este definit mai clar în articolul 4 din directiva 2004/38. Cetățenii Uniunii beneficiază deci de dreptul direct al articolului 18, paragraful 1, CE, de a părăsi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
În ciuda titlului din capitolul VI din directiva 2004/38, acesta, care face referire la limitările dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică, acoperă de asemenea și, cel puțin în anumite circumstanțe, limitările aduse de un stat membru drepturilor propriilor cetățeni de a părăsi teritoriul național în vederea plecării într-un alt stat membru. Articolul 27 din Directiva 2004/38 se aplică acolo unde autoritățile unui stat membru întrevăd restrângerea dreptului la libera circulație a unui cetățean în vederea împiedicării acestuia să se reîntoarcă, pe o anumită perioadă de timp, într-un alt stat membru din care a fost repatriat, pe motive de situație ilegală. Astfel, din art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 și din economia generală a acestei directive rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată.
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățeni statului membru și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul statului gazdă.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă,angajare sau remunerație.
Asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu realizează libera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.
De asemenea, instanța de fond, mai reține că un stat membru nu poate limita din motive de ordine publică, dreptul unui cetățean al E de a părăsi statul membru de origine pe simplul motiv că acesta a fost repatriat dintr-un alt stat membru pe motive de ședere ilegală în acest din urmă stat, iar condamnările anterioare nu pot ele în sine să motiveze asemenea măsuri.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, învederând că în mod greșit instanța de fond la judecarea cauzei nu a luat în considerare dispozițiile obiectivului 2 lit.d din nr.HG1347/2007, precum și a Decretului Prefecturii Provinciei.
In dezvoltarea motivelor de apel, arată că dispozițiile obiectivului nr.2 lit.d, prevăd că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea cetățenilor expulzați, în Italia pe o perioadă determinată.
Că din documentele depuse la instanța de fond rezultă că pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 19 iunie 2008 întrucât pe timpul șederii a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autoritățile italiene pentru furt.
Că prin Decretul emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pe o perioadă de până la 3 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.
Totodată învederează și dispozițiile art.1 pct.1 din Acordul dintre România și Republica Italiană, privind readmisia persoanelor aflate în situația ilegală, ratificat prin Legea nr.173/1997.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
Hotărârea Guvernului nr.1347/2007, cuprinde planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.
Prin art.2 lit.d - invocat ca temei de drept al acțiunii de față - s-a prevăzut înaintarea de către MIRA DGP sau după care, către instanțe a "dosarului de îndepărtare " menționându-se totodată în acest text că demersul trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art.38 lit.b din Legea nr.-248/2005.
Or, potrivit art.38 lit.b din lege se poate limita dreptul la circulație persoanei a cărei prezență pe teritoriul unui stat prin activitatea pe care o desfășoară ar aduce atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
In speță, deși pârâtul a fost expulzat pe motivul săvârșirii unor infracțiuni grave pe teritoriul Italiei, acesta a fost arestat și a executat pedeapsa pentru faptele săvârșite, aplicarea unei noi sancțiuni în sensul solicitat ar aduce atingere unui drept fundamental al cetățeanului fără o justificare rezonabilă.
In legislația primară, art.18.1 TCE prevede că orice cetățean al Uniunii, are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.
In legislația secundară, Directiva Consiliului nr.2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Oficial al Uniunii Europene nr.L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește, prin art.27, că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, cu respectarea principiului proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal al individului vizat.
Intrucât reclamanta nu a probat în condițiile art.1169 cod civil, incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Față de cele ce preced, apelul va fi respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.889 din 30 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /29.10.2008
Tehn./7 ex./31.10.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
| ← Interdicție. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
