Interdicție. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de
Procuror
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantINSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 508 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Răstoaca, jud.V, în acțiune civilă formulată în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată în apel; apelul civil este motivat, legal timbrat pentru fond și apel; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului civil ca nefondat, și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului de liberă circulație în Italia a pârâtului în baza directivei nr.2 lit.d din HG nr.1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia coroborând cu dispozițiile art.38 lit.b din Legea 248/2005.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 11 iunie 2008 în baza Decretului Prefectului Romei și datorită comportamentului de care a dat dovadă s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
Examinând cererea în raport cu actele dosarului și normele juridice incidente în cauză instanța constată următoarele:
În fapt din procesul verbal de consemnare a declarației pârâtului talonul de returnare și notificarea decretului de expulzare rezultă că pârâtul a fost reținut de poliția italiană și transferat într-un centru pentru străini însă nu a fost condamnat fiind returnat în țară.
În drept potrivit art.38 al.1 lit.b din Legea nr.248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă cu privire la persoane a cărei prezentă pe teritoriul unui stat prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare ar aduce atingere gravă intereselor României sau după caz relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
În drept art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, prioritate stabilită de art.148 al.2 și al.4 din Constituția României.
Potrivit art.307 al.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr.508/17 iulie 2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată cererea reclamantului reținând în motivarea hotărârii că restricționarea libertății de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică așa cum prevăd dispozițiile art.27 din Directiva nr.2004/38/CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru evidența persoanelor care a reținut încălcarea prevederilor obiectivului nr.2 lit.d din Hotărârea Guvernului nr.1347/2007 coroborate cu dispozițiile art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 și faptul că instanța de fond nu a luat în considerare Decretul Prefecturii Provinciei din data de 11.06.2008.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
Întrucât faptele săvârșite de pârât nu sunt de natură să perturbe grav relațiile bilaterale dintre statele europene, considerăm că apelul formulat de reclamant nu este întemeiat astfel că, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să-l respingă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamantINSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 508 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.GP./18.09.2008
VM/18.09.2008
7 ex./18.09.2008
Com. 5 ex./19.09.2008
Fond: Tribunalul Vrancea - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
| ← Divort. Decizia 824/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Plasament. Decizia 1474/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
