Divort. Decizia 824/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 824
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județ I împotriva deciziei civile nr. 288 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței nr.-/3.11.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că,prin serviciul registratură s-a depus, din partea intimatei pârâte întâmpinare, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul reclamant având cuvântul, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă de intimata pârâtă și solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de amânare, recursul a fost depus la data de 16 septembrie 2009, iar recurentul a primit citația personal, la 6 octombrie 2009, în termen procedural, deci a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Recurentul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul,arată că nu dorește să mai conviețuiască cu intimata pârâtă, relațiile dintre ei fiind grav și iremediabil vătămate, copii sunt majori.
Solicită admiterea recursului și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul desfacerii căsătoriei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1009/26.09.2008, Judecătoria Pucioasaa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei ca neîntemeiată.
În cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr.61/1971 la Primăria comunei din culpă comună, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 8.10.1971, copii rezultați din căsătorie sunt majori în prezent, neînțelegerile dintre părți au fost generate în principal pe faptul că pârâta era o fire violentă, foarte geloasă și provoca scandaluri repetate și îi interzicea să păstreze legătura cu părinții săi, mai mult pârâta a refuzat să locuiască în U, unde el avea locul de muncă iar din anul 1998 sunt despărțiți în fapt, pârâta mutându-se la locuința din, moment din care nu și-a mai îndeplinit obligațiile conjugale, i-a interzis accesul în acea locuință și de asemenea a refuzat și să locuiască împreună în U și că din acel an, pârâta nu a mai fost interesată în reluarea relațiilor de familie.
Pentru a pronunța sentința civilă nr. 1009/26.09.2008, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1421/2002 a Judecătoriei Pucioasa irevocabilă prin respingerea apelului și recursului a fost respinsă acțiunea de divorț formulată de reclamant, pe considerentul că vinovat de destrămarea relațiilor de familie este reclamantul și că despărțirea în fapt a soților este imputabilă acestuia, cum motivele invocate nu mai pot fi puse în discuție și cum din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă situații noi, martorii evidențiind că niciodată pârâta nu a refuzat să conviețuiască cu pârâtul, că deși a încercat reluarea relațiilor de familie i s-a interzis de către reclamant accesul în locuința din U și din și având în vedere că separația în fapt a soților nu poate constitui prin ea însăși motiv suficient de desfacere a căsătoriei, în condițiile în care această separație se datorează soțului reclamant, iar pârâta nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, dorind reluarea relațiilor de familie și a conviețuirii aspect învederat de aceasta chiar în fața instanței, instanța în conformitate cu art.37 și 38 Codul familiei a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece conform teoriei și practicii judiciare, oricare dintre soți trebuie să aibă dreptul să ceară desfacerea căsătoriei a cărei continuare a devenit cu neputință pentru el. A nu admite acest drept soților înseamnă a se reveni în sistemul indisolubilității căsătoriei, ori instanța greșește, deoarece trebuia să vacă că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, că nu mai există afecțiune și prietenie și că nu mai sunt o familie d e 11 ani, toate acestea au pornit de la pârâtă care a refuzat să-și îndeplinească obligațiile conjugale, care a refuzat să locuiască împreună chiar și după ce a fost reintegrată în domiciliul comun, care a pornit un război împotriva sa, mobilizând în acest sens și copiii, nedorind decât să-l vadă decât, bolnav, neputincios, fără nici un fel de ajutor, abandonat de toți, iar toate bunurile dobândite să-i revină acesteia exclusiv, ori o astfel de căsătorie nu mai poate subzista. Pentru toate acestea, solicit admiterea apelului așa cum a fost formulat și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 288 din 29 iunie 2009, a respins apelul declarat de reclamant și a păstrat sentința atacată, ca legală și temeinică.
Pentru a decide astfel, tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr.1421/2002 a Judecătoriei Pucioasa, irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, a fost respinsă acțiunea de divorț formulată de reclamant, pe considerentul că vinovat de destrămarea relațiilor de familie este reclamantul și că despărțirea în fapt a soților este imputabilă acestuia, că,în condițiile în care motivele invocate prin cererea de divorț deja soluționată nu mai pot fi puse în discuție și cum din probele administrate în prezenta cauză nu au rezultat situații noi, martorii evidențiind că niciodată pârâta nu a refuzat să conviețuiască cu pârâtul, că deși a încercat reluarea relațiilor de familie s-a interzis de către reclamant accesul în locuința din U și din, că separația în fapt a soților nu poate constitui prin ea însăși motiv suficient de desfacere a căsătoriei, în condițiile în care această separație se datorează soțului reclamant, iar pârâta nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, dorind reluarea relațiilor de familie și a conviețuirii, aspect învederat de aceasta chiar în fața instanței.
Astfel în condițiile în care de destrămarea relațiilor dintre soți s-a făcut culpabil numai apelantul reclamant, iar pârâta nu este de acord cu divorțul, față de dispozițiile art. 617 alin. 1 cod procedura civilă, nu s-a putut pronunța divorțul, apelantul invocând propria sa vină în destrămarea relațiilor.
de cele de mai sus, instanța de apel în baza dispozițiilor art. 296 cod procedura civila, a respins apelul și a păstrat sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând în esență că, potrivit dispozițiilor art.2 din Codul familiei, relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei, ori, recurentul reclamant și intimata pârâtă sunt despărțiți în fapt din anul 1998, de 11 ani, relațiile dintre ei fiind foarte tensionate, bazându-se pe ură și aversiune, iar împrejurarea că pârâta nu este de acord cu divorțul se datorează faptului că aceasta nu dorește partajul bunurilor imobile pe care le-au dobândit în timpul căsătoriei.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
Curtea,examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și față de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 38 fam. instanța judecătorească nu poate desface căsătoria prin divorț decât atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt atît de grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei.Conform acestui text legal și practicii judiciare constante în materie,motivele temeinice ce fac imposibilă continuarea căsătoriei trebuie să fie imputabile soțului-pârât sau atât soțului pârât cât și reclamantului.
Cum în speță s-a reținut în mod corect că probele administrate fac dovada în sensul că separarea soților și întreruperea relațiilor de căsătorie a fost determinată de
recurentul-reclamant, acesta împiedicând-o pe intimata-pârâtă să revină în domiciliul comun, constatând că în cauză nu e incident motivul de casare prev. de art, 304 pct. 9 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 288/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județ I împotriva deciziei civile nr. 288 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MP/BA
4 ex./18.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Interdicție. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
