Interdicție. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/
Ședința publică din 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 519 din 24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în F,-, bloc 53,. 1, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei; apelul este motivat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 519/24.07.2008 Tribunalul Vranceaa respins acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
S-a reținut că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 06.06.2008 în baza Decretului Prefectului Romei și datorită comportamentului de care a dat dovadă s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Art. 38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, prioritate stabilită de art. 148 al. 2 și al. 4 din Constituția României.
Potrivit art.307 al.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
În speță, prin decretul de expulzare se prevede că în cazul interdicției de returnare va fi pedepsit cu închisoare de până la un an și va fi din nou îndepărtat cu executarea imediată a măsurii.
Destinatarul măsurii de îndreptare poate prezenta cerere de revocare a interdicției de a reintra numai după ce a curs cel puțin o Jd in durata măsurii de îndreptare și oricum după trei ani de la executarea măsurii și prin urmare s-ar ajunge ca pentru aceeași faptă cetățeanului european să-i fie aplicate mai multe sancțiuni și în mod cert dubla măsură de interdicție de a circula în Italia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.52 din Legea nr.248/2005 modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2006, deoarece restrângerea dreptului la liberă circulație trebuia dispusă pentru statul de unde a fost returnat pârâtul.
Apelul declarat este nefondat.
În considerentele hotărârii sale instanța de fond a arătat că dispozițiile art. 38 lit. A din Legea nr.248/2005 nu sunt în concordanță cu Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
Singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Or, în conformitate cu Directiva Consiliului nr.38 /2004, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română prin Ordonanța de Urgență nr.102/2005.
In contextul acestor reglementări comunitare, având în vedere și dispozițiile Art. 52 din Legea nr.248/2005 rezultă că instituția restrângerii dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în Statele Uniunii Europene a operat doar până la data de 31 dec. 2006 dată după care sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație, ce sunt de imediată aplicare de la data adoptării lor. Potrivit art. 25 din Constituția României, dreptul cetățeanului român la libera circulație este garantat.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene nu mai poate fi restrâns, indiferent de statul care l-a remis în baza unui acord de readmisie (cum este și cazul de față), deoarece s-ar încălca dreptul la liberă circulație, drept garantat constituțional.
Nu se poate restrânge un drept ce a fost dobândit în baza normelor europene.
Drept urmare, apelul declarat de către reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul reclamantei INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 519 din 24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./22.09.2008
Tehnored.
7 exp./22.09.2008
Com. 5 exp./22.09.2008
Fond: Tribunalul Vrancea - judecător
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 19/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
