Interdicție. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 161
Ședința publică din data de 18.09.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B, sect. 1, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 455 din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în com. sat. Botârlău jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul lipsă avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 pct. 2 cod proc.civilă.
Apărătorul intimatului depune la dosar delegația de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond. Arată că intimatul nu a săvârșit nici o infracțiune prevăzută de legea penală astfel încât restricționarea să poată fi dispusă și că nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond, aceasta în mod corect a apreciat ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea inregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte Bas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului la libera circulație în Italia al paratului.
În motivare a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 27.05.2008, în baza Acordului de readmisie, ratificat de România pin Legea nr.173/1997.
Pârâtul nu a respectat obligațiile stabilite de art. 5 din Legea nr. 248/2005 și că România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegala, iar rămânerea pârâtului pe teritoriul Italiei ar dovedi exact contrariul.
Prin sentința civilă nr. 455/19.06.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentința a reținut următoarele;
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 27.05.2008, în baza acordului de readmisie, ratificat de România prin Legea nr.173/1997, întrucât a fost depistat pe teritoriul Italiei, fără a avea forme legale de ședere și de muncă.
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încălcă astfel dreptul la liberă circulație.
Pârâtul a fost returnat din Italia pentru ședere ilegală, fără să fie judecata și condamnata pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului doar pentru motivul șederii ilegale în Italia nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Intimatul - pârât a fost returnat din Italia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Italia, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B, sect. 1, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 455 din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în com. sat. Botârlău jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/23.09.2008
Dact.IS/7ex.6.10.2008
Fond.
Președinte:Gabriela BaciuJudecători:Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
| ← Interdicție. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Galati | Plasament. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
