Interdicție. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.173/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.516 din 24 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a trimis la instanță la data de 23.09.2008, cerere - fax, la care a atașat copia xerox a Ordinului de plată nr.3124 din 23.09.2008 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru și copia fax a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea apelului formulat, considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța apreciind corect dispozițiile legale în materie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului.
In motivarea cererii arată că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 19.06.2008, în baza acordului încheiat și ratificat prin Legea nr.173/1997 și pe temeiul înscrisului denumit,Talon", a declarației pârâtului și Decretului Prefectului Romei din care rezultă că modul în care pârâtul a înțeles să respecte legislația statului de destinație, scopul pentru care s-a aflat în Italia precum și respectarea legislației europene.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, art.5 din același act normativ, HG nr.1347/2007 pentru aprobarea Planului cetățenilor români aflați în Italia șiart.2 pct.3 și 4 din Protocolul Adițional nr.4 CEDO.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.516 din 24 iulie 2008 respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele;
Odată cu aderarea României la Uniunea Eurpeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate stabilită de art.148 alin.2 și 4 din Legislația României.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 al art.27 din Directiva nr.2004/38/ce trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
În speță pârâtul a fost returnat din Italia pentru ședere ilegală fără să fie condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale astfel că restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia, numai pentru acest motiv nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit de dispozițiile art.27 al.2 din Directiva 2004/38/CE.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, considerând-o netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit prima instanță a apreciat ca neîntemeiată cererea în condițiile în care " art.18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor nu se opun unei reglementări naționale de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat -"
Prin înaintarea acțiunii subscrisa a respectat prevederile legale corespunzătoare din Legea nr.248/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Se observă că textul de lege nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la dreptul la libera circulație. Acest act normativ a fost și este aplicabil atât anterior datei de 01 ianuarie 2007 cât și ulterior acestei date. Acolo unde s-a dorit ca după data de 01.01.2007 să nu fie aplicabil, actul normativ a exprimat-o în mod direct - de exemplu, art.52. Totodată din interpretareaper a contrarioa prevederilor art.52 rezultă că ulterior aderării se vor avea în vedere doar dispozițiile art.39 alin.1,în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație doar pentru statul din care persoana în cauză a fost returnată,și nu pentru toată Uniunea Europeană.
Măsura returnării dispusă de autoritățile italiene este de natură să dacă dovada că acesta nu a respectat condițiile de ședere în spațiul Uniunii Europene. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale, având în vedere că prin conduita sa a adus atingere imaginii și intereselor României în raporturile cu statele Uniunii Europene.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
In speță, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
In raport de dispozițiile art.20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
In schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică și siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice, sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
In aceste condiții, Curtea, constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele trei situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene, reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilire în jurisprudența de la Curtea Europeană de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.516 din 24 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /02.10.2008
Tehn.
7 ex./03.10.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Viorica Mihai Secuianu
| ← Interdicție. Decizia 614/2009. Curtea de Apel Timisoara | Interdicție. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
