Interdicție. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 163
Ședința Publică din data de 18.09.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în B-, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 518 din 24.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, în contradictoriu cu intimatul G domiciliat în com. Gologanu, sat. Gologanu jud., în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civ.
Nemaifiind cereri de formulat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond, apreciind că aceasta în mod corect a reținut că intimatul nu a săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală astfel încât restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia nu ar respecta principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit de disp. art. 27 al. 2 din Directiva 2004/38/CE.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr.2535/91/10 iulie 2008 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte prin reprezentant legal a solicitat restrângerea exercitării dreptului de liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost îndepărtat din Italia la data de 27 iunie 2008 în baza Acordului încheiat și ratificat prin Legea nr.173/1997 și pe temeiul înscrisului denumit,Talon", a declarației pârâtului și Decretului Prefectului Romei din care rezultă modul în care pârâtul a înțeles să respecte legislația statului de destinație, scopul pentru care s-a aflat în Italia, precum și respectarea legislației europene.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, art.5 din același act normativ, HG nr.1347/2007 pentru aprobarea Planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia și art.2 pct.3 și 4 din Protocolul Adițional nr.4 CEDO.
Legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
Prin sentința civilă nr. 518 din 24.07.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul
Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele;
Înscrisul intitulat talon și declarația pârâtului probează că pârâtul a fost reținut și judecat în Italia fără a fi însă condamnat, prin Decretul Prefectului Romei cetățenii români fiind expulzați pe o perioadă de 5 ani cu interdicția de a intra pe teritoriul Italiei.
În drept, art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, prioritate stabilită de art.148 al.2 și al.4 din Constituția României.
Potrivit art.307 al.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
În speță, pârâtul a fost returnat din Italia pentru ședere ilegală fără să fie condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale astfel că restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia, numai pentru acest motiv nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit de dispozițiile art.27 al.2 din Directiva 2004/38/CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Intimatul - pârât Gaf ost returnat din Italia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Italia, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în B-, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 518 din 24.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, în contradictoriu cu intimatul G domiciliat în com. Gologanu, sat. Gologanu jud., în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/23.09.2008
Dact.IS/7ex/6.10.2008
Fond.
Președinte:Gabriela BaciuJudecători:Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
| ← Divort. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
