Divort. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1271
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 272/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâtul recurent, av. și pentru reclamanta intimată, av., în substituirea av., lipsă Autoritatea Tutelară
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, s-a audiat minorul, în camera de consiliu, declarația sa fiind consemnată separat atașată la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, cu consecința de a-i fi încredințat spre creștere și educare minorul, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate, cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentinta civila nr. 12652/15.01.2009 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr- s-a admis in parte acțiunea principală formulată de către reclamanta-pârâtă impotriva pârâtului-reclamant, s-a admis in parte acțiunea reconventionala formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată intre părți la data de 03.05.1996 si inregistrată cu nr. 566 la Primăria Mun.T, din vina exclusivă a pârâtului-reclamant, urmand ca reclamanta-pârâtă sa își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat pârâtului-reclamant spre creștere si educare minorul născut la data de 11.09.1997.
A fost obligat reclamanta-pârâtă la contribuție de întreținere in favoarea minorul, născut la data de 11.09.1997 in cotă procentuală de 1/4 din venitul net, lunar realizat, începând cu data înregistrării acțiunii -15.01.2008 si până la majoratul copilului.
S-a respins în rest acțiunea principală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 03.05.1996, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul, născut la data de 11.09.1997. Neînțelegerile dintre soti au apărut datorită comportamentului violent al pârâtului-reclamant, reclamanta-pârâtă dovedind că aceasta a fost agresată în mai multe rânduri de către soțul său, fiind nevoită să părăsească domiciliul conjugal în urmă cu peste un an de zile împreună cu minorul.
Instanța de fond a admis in parte acțiunea principala, respectiv a admis in parte acțiunea reconventionala și in baza art.38 al.l Cod fam. constatând ca relațiile dintre soti sunt iremediabil vătămate, a desfăcut căsătoria acestora, din vina exclusivă a pârâtului-reclamant, care nu si-a mai susținut din punct de vedere moral si material familia, având un comportament violent, incompatibil cu relațiile de familie.
S-au avut în vedere declarațiile martorilor din care a rezultat că pârâtul s-a ocupat de minor, că este bine îngrijit de acesta, referatul de anchetă socială, precum și opțiunea copilului care a declarat că dorește să fie încredințat tatălui spre creștere și educare.
Raportat la dispozițiile art. 86 și urm. Codul familiei a fost obligată reclamanta-parata sa achite pârâtului-reclamant cu titlul de contribuție de întreținere in favoarea minorului o suma echivalentă cu 1/4 din venitul net lunar realizat de acesta, începând cu data înregistrării acțiunii -15.01.2008 si pana la majoratul copilului. S-a avut in vedere faptul că reclamanta-pârâtă are loc de muncă și nu a contribuit la întreținerea copilului, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor.
În baza art. 276 Cod proc. civ.a compensat intre parti cheltuielile de judecata. S-a avut in vedere ca fiecărei părți i s-a admis in parte acțiunea si fiecare parte a achitat in mod egal taxe de timbru.
Împotriva sentinței civile nr. 12652/15.01.2008 pronunțata de Judecătoria Timișoaraa declarat apel parata apelanta, înregistrat la Judecătoria Timișoara la 4.12.2008, care a solicitat instanței desființarea in parte a hotărârii pronunțate de prima instanță și admiterea in tot a acțiunii principale formulate de paratul reclamant reconvențional, respectiv desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a paratului reclamant reconventional, reluarea numelui de către apelantă si încredințarea spre creștere si educare a minorului, născut la data de 11.09.1997, către apelantă, cu obligarea paratului reclamant reconvențional la plata pensiei de întreținere in cuantum de din venitul net realizat de acesta de la data introducerii acțiunii.
In motivare, apelanta a arătat că hotărârea primei instanțe s-a pronunțat cu încălcarea normelor procedurale, cererea sa reconvențională fiind depusă la prima zi după înfățișare.
In ceea ce privește încredințarea minorului apreciază că aceasta s-a dispus in mod greșit la tată, declarația acestuia dată in primă instanță fiind dată ca urmare a unor stări de presiune asupra copilului.
A apreciat că în condițiile în care s-a reținut de prima instanță că apelantul este o fire agresivă și violentă trebuia să se rețină că acest comportament îl timorează pe copil.
A arătat că dispune de condițiile necesare creșterii si întreținerii copilului, relația sa cu minorul fiind una foarte bună, acesta dorindu-si foarte mult să locuiască cu mama sa.
Tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta apelanta împotriva sentinței civile nr. 12652/15.10.2008, pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, in contradictoriu cu intimatul.
A schimbat în parte hotărârea atacată și a dispus încredințarea minorului, născut la data de 11.09.1997 la reclamanta apelantă spre creștere și educare.
A obligat pe intimat la plata către apelantă a unei contribuții de întreținere lunare pe seama minorului în cuantum de din venitul minim pe economia națională.
A menținut în rest hotărârea atacată și a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 714 lei cu titlu de cheltuieli de judecată in apel.
Instanța de apel a reținut că modul de soluționare al petitului privind încredințarea minorului la tată spre creștere și educare nu este în acord cu interesul superior al minorului, astfel, minorul reaudiat fiind in camera de consiliu a arătat că dorește să fie încredințat spre creștere și educare mamei întrucât consideră că este mai bine pentru el să locuiască împreună cu mama sa.
Martorii audiați in fața instanței de apel si au arătat că minorul se află în prezent în grija tatălui si a bunicii paterne cu toate că relația dintre el și mama sa este una bună, copilul fiind atașat de mamă pe care o vizitează periodic.
Coroborând probatoriul administrat atât in fața instanței de fond ca si in apel cu conținutul referatului de anchetă socială efectuat in cauză, precum si cu opinia exprimată de minor in camera de consiliu, tribunalul a apreciat că este în interesul minorului, născut la data de 11.09.1997 să fie încredințat la mama apelantă spre creștere și educare.
În baza dispozițiilor art. 86 și 94 Codul familiei intimatul a fost obligat la din venitul minim pe economie la pensie de întreținere pe seama minorului.
În termen împotriva deciziei civile nr. 272 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul, care a solicitat admiterea acestuia, și modificarea parțială a acestei decizii, în sensul de a-i fi încredințat spre creștere și educare minorul, așa cum a stabilit și instanța de fond, respectiv Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 12652/15.10.2008.
În motivare a arătat că reclamanta nu poate face dovada că are reale posibilități de întreținere a minorului, nu are nici cel puțin condiții minime de creștere și educare a minorului, comparativ cu condițiile oferite de pârât minorului în locuința mamei sale (bunica paternă), unde acesta are camera sa mobilată, inclusiv birou cu calculator și acces la internet.
A învederat că instanța de fond a constatat un aspect esențial, reprezentantul autorității sociale nu și-a motivat propunerea finală de a încredința spre creștere și educare minorul mamei, cu toate că din cuprinsul anchetei sociale rezultă contrariul, condiții normale, decente de creștere și educare pentru minor există la tată, iar la mamă pur și simplu nu există, de altfel, în aproximativ trei ani de zile de la abandonarea minorului de către mamă, aceasta nu a contribuit decât o singură dată cu suma de 500 lei la întreținerea acestuia, dovadă fiind cuponul poștal prin care a fost expediată această sumă.
Susține că de la data părăsirii domiciliului conjugal și până în prezent, reclamanta a dat o singură dată dovadă de maturitate cu privire la fiul său, atunci când după părăsirea domiciliului conjugal, după numai două zile a adus minorul la domiciliul tatălui, recunoscând implicit lipsa oricăror posibilități de creștere și întreținere a minorului.
Pârâtul arată că de întreținerea minorului se ocupă împreună cu mama sa, bunica paternă a minorului, pensionară, care de altfel a participat efectiv la creșterea și educarea acestuia, de la naștere și cu care acesta are într-adevăr o puternică legătură afectivă contribuind astfel împreună și în viitor la creșterea, educarea și supravegherea minorului.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ..
Prin concluzii scrise reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, cu motivarea că hotărârea atacată a luat în considerare interesul superior al copilului raportat la probatoriul administrat în cauză.
A susținut că pârâtul nu a reușit să răstoarne prin probele propuse, respectiv declarațiile de martori audiați, concluziile referatului de anchetă socială, mai mult pârâtul recurent nu își dovedește susținerile cu probe, încălcând principiul înscris în art. 1169 Cod civil.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, principala critică adusă hotărârii atacate, vizează faptul că reclamanta nu poate asigura condiții optime de locuit, respectiv de întreținere a minorului, comparativ cu tatăl (pârâtul recurent), care asigură copilului în locuința mamei sale (bunica paternă), o cameră mobilată, inclusiv cu birou de calculator și acces la internet.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză de cele două instanțe, cu concluziile referatului de anchetă socială efectuat de Primăria municipiului T - Serviciul Autoritatea Tutelară, rezultă însă, că ambii părinți au condiții materiale pentru creșterea și educarea minorului și propune prin referatul de anchetă socială încredințarea minorului spre creștere și educare mamei.
Considerăm că interesul superior al copilului trebuie apreciat în funcție de posibilitățile materiale ale părinților, dar și de vârsta copilului și de gradul de atașament și preocuparea pe care l-au manifestat față de copil și nu în ultimul rând, de legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copii.
Opțiunea copilului de a fi încredințat unuia dintre părinți, nu are un rol preponderent (însă aceasta nu poate fi nesocotită atunci când acesta se află la vârsta la care poate aprecia interesul său) și trebuie analizată în raport și de celelalte probe administrate.
În cauză, s-a dovedit că ambii părinți se ocupă de creșterea minorului, iar, opțiunea copilului exprimată atât în fața instanței de apel (camera de consiliu), cât și în instanța de recurs, a fost de a fi încredințat mamei spre creștere și educare.
În raport de probatoriul administrat (declarațiile de martor, ancheta socială, declarația minorului), s-a apreciat corect de instanța de apel că interesul superior al copilului consacrat și de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 272/2004, este de a fi încredințat reclamantei spre creștere și educare.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 272/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art. 274. pr civ. va obliga pe pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 272/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /17.12.2009
Tehnored. 2 ex./15.01.2010
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Timisoara | Interdicție. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
