Interdicție. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.206/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1046 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a trimis la instanță, cererea - fax, sub nr. - din 20 octombrie 2008, la care a atașat copia fax a timbrului judiciar și a Ordinului de plată nr. 3348 din 21.10.2008 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru. S-a mai referit asupra faptului că s-a solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 pct.2 cod procedură civilă.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea apelului formulat ca nefondat, instanța a pronunțat o sentință legală și temeinică în baza probelor administrate, și în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului.
In motivarea cererii arată că pârâta a fost returnată din Italia la data de 7.05.2008, în baza Decretului Prefecturii din, și are o interdicție pe timp de 5 ani.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.1046 din 8 septembrie 2008 respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele;
Din Decretul Prefecturii din și Hotărârea Tribunalului din aceeași localitate, rezultă că, pârâtul a fost arestat și cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt. In temeiul acestei conduite, Statul Italian, a dispus îndepărtarea pârâtului de pe teritoriul național și a aplicat o interdicție de intrare pe o perioadă de 5 ani.
După aderarea României, la Uniunea Europeană, la data de 1 ianuarie 2007, pârâtul, este cetățean al Uniunii Europene, și se bucură de la această dată, în baza art.18 CE, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratatul CE și prin Directiva 2004/38. Dreptul, pentru un cetățean al Uniunii, la părăsirea teritoriului unui stat membru și circulația într-un alt stat membru este definit mai clar în art.4 din Directiva 2004/38. Cetățenii Uniunii, beneficiază deci de dreptul direct al art.18, paragraful 1, CEC, de a părăsi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, considerând-o netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente;
Din dispozițiile Legii 248/2005, art.38 lit.a și art.39 alin.1, rezultă că măsura dispusă se circumscrie, situațiilor expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că " problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât în plan intern cât și extern", așa cum se arată în motivarea Deciziilor Curții Constituționale nr.855/28.11.2006, nr.901/5.12.2006 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.38 lit.a, art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006 care asigură "implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.29ndin Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."
Dreptul la liberă circulație, este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - inclusiv prin art.5 din Legea nr.248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români, pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr.248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Pârâtul, pe lângă îndeplinire condițiilor de călătorie în străinătate prevăîzute prin Legea nr.248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și în care eventual a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român cu privire la care se dispune returnarea.
Apreciază că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul Italiei, are ca scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România, care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene, în acest sens, prevenirea migrației ilegale reprezintă o cerință asumată de statul nostru care se continuă și după momentul aderării.
In acest context, în mod greșit instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
In raport de aceste circumstanțe, consideră că prin acțiunea introdusă, Direcția Generală de Pașapoarte, a respectat norma edictată de legiuitorul național, în apărarea unui interes general al statului român, și în baza unei obligații asumate de țara noastră prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală, dispozițiile art.2 al Protocolului nr.4 și nu a încălcat alte dispoziții comunitare în materie.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
In speță, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație
trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
In schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică și siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice, sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Cum în cauza de față, Statul Italian, a fost cel care a luat măsura de limitare a dreptului la libera circulație în mod corect prima instanță a constatat că nu există motivație pentru care Statul Român, să aplice pârâtului oad oua interdicție.
In aceste condiții, se constată că prima instanță a aplicat corect principiile de interpretare stabilite în jurisprudență de Curtea Europeană de Justiție.
In consecință, față de cele expuse, urmează în baza art.296 cod procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1046 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /29.10.2008
Tehn.
7 ex./30.10.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
