Interdicție. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.208/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1048 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a trimis la instanță cererea fax și original, sub nr. - din 17.10.2008 pe care a aplicat timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, și la care a atașat Ordinul de plată nr.3339 din 20 octombrie 2008 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru. S-a mai referit asupra faptului că apelanta a solicitat soluționarea în lipsă conform dispozițiilor art.242 pct.2 cod procedură civilă.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea apelului formulat ca nefondat, precizând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în baza probelor administrate în cauză, și în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație în Suedia, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
In motivarea acțiunii s-au arătat următoarele;
- că la data de 10.03.2008, pârâtul a fost returnat din Suedia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin Legea nr.642/2001.
- că în temeiul dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
- că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.38, 39 și 52 din Legea nr.248/2005.
Tribunalul Galați, prin se4ntința civilă nr.1048 din 8 septembrie 2008, a respins ca nefondată acțiunea.
pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele:
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățeni statului membru și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul statului gazdă.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Reglementarea juridică a liberei circulații a persoanelor este prevăzută de articolul 14 (7 ) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă (acesta incluzând libera circulație a persoanelor), articolul 18 (8A) din același Tratat, ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, articolul 61 (731) din Tratatul d l Roma și următoarele, cuprinse sub Titlul IV (III A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor" și articolul 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39 - 42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libera circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct și deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea reclamantei de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație apârâtuluiînSuediaeste nefondată(de altfel reclamanta invocă un acord de readmisie anterior aderării României la UE).
Nimic din faptele prezentate de reclamantă nu pare să indice că comportamentul personal, actual sau trecut alpârâtuluieste de natură să lase de înțeles căacestapoate reprezenta un pericol pentru interesele fundamentale ale societății, care să limiteze, din motive de ordine publică sau de securitate publică, dreptul acestuia la liberă circulație.
De asemenea, se reține că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică pentru a se restricționa libertatea de circulație apârâtuluiînSuedia, deoarece conduitapârâtuluinu reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, considerând-o netemeinică și nelegală.
Astfel, măsura dispusă prin art.38 lit.a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern.
Migrația ilegală presupune deplasarea persoanelor care au intrat legal sau ilegal pe teritoriul unui stat, sau deși au intrat legal nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe teritoriul acelui stat. Se aplică și celor ce intră pe teritoriul unei țări fără a avea documente legale, precum și celor care au încălcat regulile de tranzit.
Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate este adevărat că nu specifică în mod expres calitatea de lucrător ci este aplicabilă tuturor cetățenilor, dar singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească este returnarea în baza unui acord de readmisie. Dacă legea ar specifica calitatea fiecărei persoane care trebuie să fie îndepărtată în baza acordului de readmisie sau alte condiții pe care aceasta trebuie să le îndeplinească ar depăși normele de tehnică legislativă.
De altfel, Curtea Europeană de justiție a statuat, printr-o decizie că statelor nu le este interzis controlul persoanelor aflate pe teritoriul lor și impunerea unor restricții în conformitate cu legislația proprie și legislația europeană, în situația în care aceștia nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe teritoriul respectivelor state.
In consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
In speță, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
In raport de dispozițiile art.20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
In schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică și siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice, sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
In aceste condiții, Curtea, constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul, s-ar afla într-una din cele trei situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene, reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilire în jurisprudența de la Curtea Europeană de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1048 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /29.10.2008
Tehn.
7 ex./30.10.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Pensie întreținere. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
---|