Interdicție. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 317
Ședința publică din data de 12.11.2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 509 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul, posesor al CNP -, domicial în Adjud, str. -,. 47,.1,.3,. 14, jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că; reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civilă; că prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr. 3244 din 18.03.2009 pronunțată de
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Arată că susținerile reclamantei privind faptele reținute în sarcina pârâtului nu au fost dovedite, ca atare nu i se poate aplica acestuia dispozițiile Legii 248/2005 pe simple afirmații.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24.06.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat cu Italia și ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Mai invocă reclamanta că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu r5espectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 5, 38, 39 din Legea 248/2005, invocând, de asemenea și disp. art. 2 alin. 1 din Convenția bilaterală, precum și disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul adițional nr. 4 la.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 509/17.07.2008 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Că dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele trei excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
Că România avea obligația după 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
Norma internă prevăzând o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Astfel, a reținut instanța de fond că norma internă fiind parțial incompatibilă cu norma comunitară, reclamanta nefăcând dovada că pârâtul se află în una din cele trei situații de excepție care ar restricționa dreptul la libera circulație în statele membre
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
De asemenea apreciază că prima instanță în mod greșit a reținut că nu rezultă împrejurările care trebuiau avute pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate în condițiile în care comportamentul său a constituit o amenințare concretă și gravă la adresa demnității umane, făcându-se vinovat de vătămare corporală, sechestrare de persoane și tentativă de violență carnală.
Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 151/A/2008 a respins ca fiind tardiv formulat apelul declarat de reclamantă cu motivarea că cererea a fost înaintată instanței competente peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 248/2005.
Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs.
Prin decizia nr. 3244/18.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că apelul este promovat în termenul prevăzut de legea specială.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România a încheiat acord de readmisie, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Mai mult decât atât, statul italian a luat deja o astfel de măsură, astfel că nu există motivația pentru care statul român să aplice pârâtului oad oua interdicție.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtului i s-ar impune restricționarea dreptului la liberă circulație în spațiul Uniunii Europene se reține că instanța de fond a făcut o justă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în Jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În consecință față de cele expuse, instanța în baza art. 296 cod proc.civilă urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 509 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul -.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2009.
PREȘEDINTE PTR.JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Conf.art.261 cod proc.civilă
PREȘEDINTE
RED.ER/19.11.2009
Dact.IS/7ex.23.11.2009
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Gabriela Baciu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 14/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
