Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/R/2008
Ședința publică din 26 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamantul, împotriva Deciziei civile nr.520/A din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 15 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 februarie 2008 și, ulterior, pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 480/2006 pronunțată de Judecătoria Huedina fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a constatat că în timpul căsătoriei cu pârâta, reclamantul împreună cu aceasta au adus construcției proprietatea pârâtei, edificată pe terenul înscris în nr. 4633 H sub nr. top. 935,936,939,940, un spor de valoare în sumă de 1.324.139.700. lei.
S-a constatat că masa bunurilor comune supuse împărțelii se compune din suma de 1.276.333.356. ROL parte din sporul de valoare al clădirii mentionate.
S-au constatat cote le de contribuție ale părților la obținerea masei partajabile ca fiind de 70/100 în ceea ce îl plivește pe reclamant și 30/100 în ceea ce o privește pe pârâtă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 89.343,33 RON, aferentă cotei cuvenite acestuia din masa partajabilă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 675 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-au respins restul petitelor.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut din raportul de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu susținerile pârâtei și declarațiile martorilor că imobilul la care se referă cererea introductivă nu este o constructie nouă, ci este o extindere a casei vechi dobândite de către pârâtă anterior căsătoriei. Or, conform art. 31.fam. sunt bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite anterior încheierii căsătoriei, iar potrivit art. 488. Civ. tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. În consecință, reclamantul nu a dobândit vreun drept de proprietate asupra construcției - care este proprietate a pârâtei. Dreptul reclamantului privește sporul de valoare al edificiului, spor care a fost obținut în timpul căsătoriei prin contribuția ambilor soți și care poate fi socotit bun comun în sensul art. 30.
După cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea actuală a construcției este de 1.423.500.000. ROL, iar ponderea construcției vechi din această valoarea este în procent de 6,98/100. De asemenea, valoarea materialelor care au fost folosite din casa veche este de 28.256.205. ROL, iar valoarea materialelor cumpărate de părinții pârâtei - valoare necontestată de către reclamant - a fost de 19.550.139. ROL.
Pentru a obține valoarea de împărțit, având în vedere probele administrate, instanța a dedus din valoarea actuală a construcției ponderea construcției vechi, valoarea materialelor folosite din aceasta și valoarea materialelor cumpărate de către părinții pârâtei necontestată de reclamant - rezultând suma de 1.276.333.356. ROL.
În ceea ce privește stabilirea cotei cuvenite fiecăreia dintre părți din valoarea menționată, instanța a statuat în echitate, luând în considerare contribuția fiecăruia dintre foștii soți la modernizarea clădirii. Astfel instanța a apreciat contribuția reclamantului ca fiind în proporție de 70/100, dat fiind faptul că acesta, pe lângă serviciu a prestat activități suplimentare generatoare de venituri substanțiale, venituri care au fost investite în principal în extinderea locuinței. Faptul că pârâta a asigurat menajul nu este de natură să conducă la stabilirea unei cote egale, dată fiind disproporția vădită dintre veniturile realizate de părți în perioada respectivă.
În consecință, în temeiul art. 673/5 și art. 673/9 Cod proc.civ. instanța a dispus asupra partajării valorii de împărțit, pârâta urmând a fi obligată - și în virtutea principiului îmbogățirii fără justă cauză - să plătească reclamantului suma aferentă cotei ce i se cuvine acestuia.
referitoare la radierea construcției din și întabularea drepturilor de proprietate au fost respinse, dat fiind faptul că reclamantul, neavând calitatea de proprietar al edificiului, nu este îndreptățit să solicite aceste operațiuni.
Prin decizia civilă nr. 520 din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva Sentinței civile nr. 480/21.08.2006 în dosar nr. 786/2005 al Judecătoriei Huedin, care fost păstrată în întregime, iar apelanta obligată să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că apelul pârâtei este nefondat. Tribunalul a apreciat ca modul de stabilire a valorii dreptului de creanta de catre prima instanta este corect si că in speță nu era necesară nici completarea probatiunii sub acest aspect.
Tribunalul a apreciat că aceasta valoare reflectă într-adevăr sporul de valoare a casei vechi intrucit prin lucrarile de extindere realizate la casa veche, aceasta casa astfel cum se prezinta actualmente are valoarea sus indicata. Doar casa veche respectiv ce a ramas din aceea casa ar avea doar valoarea sus mentionata si nu o valoare mai mare avand in vedere vechime si starea ei asa cum sunt descrise in raportul de expertiza. Totodata scazindu-se valoarea materialelor rezultate din casa veche si a celor cumparate de parintii apenatei in masa bunurilor comune s-a inclus practic doar valoarea pe care imobilul bun propriu al pârâtei l-a dobândit prin lucrările de extindere realizate de soti impreuna in timpul căsătoriei. Valoarea de circulație a casei vechi nu s-ar putea stabili decit in forma deja stabilita respectiv de procent din valoarea intregii case intrucit constructia asa cum este ea in prezent reprezinta un tot unitar, iar valorile partilor sunt influentate de acest tot ele neavind o valoare de sine statatoare ca parti distincte. În sporul de valoare s-a inclus contravaloarea a tot ceea ce s-a realizat la intreaga constructie existenta in prezent de catre soti in timpul casatoriei cu scaderea materialelor sus mentionate si a valorii contructiei vechi. Pârâta nu a contestat valorile stabilite de catre expert ci doar modalitatea de fixare de catre instanta a obiectivelor expertizei si implicit modalitatea in care aceasta a determinat acest spor de valoare.
Avind in vedere toate considerentele mai sus expuse tribunalul a apreciat ca acest motiv de apel este neintemeiat dreptul de creanta fiind stabilit in mod corect in ce priveste intinderea sa.
Lucrările de extindere a casei vechi s-au realizat asa cum rezulta si din raportul de expertiza in anii 2002,2003.
In ce privește veniturile paratei din probele administrate in cauza rezulta că susținerile acesteia nu au fost verificate prin probele administrate.
Din probele administrate rezultă că reclamantul a avut venituri de cel puțin 10 ori mai mare decât ale pârâtei, că familia pârâtei nu putea susține financiar finalizarea extinderii construcției, iar alte venituri decât cele menționate în probațiunea administrată părțile nu au avut.
Având in vedere toate considerentele mai sus expuse tribunalul in temeiul tuturor textelor de lege mai sus mentionate si a art 296.pr.civ a respins apelul ca nefondat si a mentinut sentinta apelanta ca fiind legala si temeinica.
Împotriva acestei decizii formulat recurs reclamantul recurent, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 520/A/2007 în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în totalitate.
În motivarea recursului se arată că la fila 6 s-a depus chitanța nr.- pentru suma de 5000 lei, care reprezintă parte din onorariul avocațial. Prin decizia recurată s-au acordat doar 1500 lei potrivit chitanței de la fila 72, motiv pentru care recurentul solicită admiterea recursului și acordarea sumei de 5.000 lei.
Prin cererea înregistrată în data de 26.02.2008, reclmantul recurent arătat că înțelege să renunțe la recursul declarat, deoarece în data de 20.02.2008 încheiat o tranzacție prin care s-a desocotit definitiv cu pârâta sub aspectul tuturor problemelor legate de partajul bunurilor mobile și imobile, inclusiv cheltuielile de judecată în toate procesele care s-au derulat la C și Prin urmare, recurentul învederat instanței că nu mai are nici un fel de pretenție materială față de intimată.
Potrivit disp.art.246 Cod proc.civ. reclamantul poate renunța oricând la cererea formulată, atât verbal în fața instanței, cât și prin cerere scrisă. Având în vedere dispozițiile legal mai sus arătate, precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil și care conferă reclamantului dreptul de a sesiza instanța, de a administra probe, de efectua acte procedurale de dispoziție,de a exercita sau nu căile de atac, curtea va lua act de cererea de renunțare la recursul formulat.
Prin urmare în temeiul art. 246.Pr.Civ. se va constata că reclamantul a renunțat la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 520/A din 4 octombrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată că reclamantul a renunțat la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 520/A din 4 octombrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/25.03.2008
Jud. apel:,
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Couți, Anca
| ← Interdicție. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
