Interdicție. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 582
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 27 aprilie 2009, privind, judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 31 din 09 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4549 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritățile tutelare din cadrul Primăriei Dr. Tr. S și Primăriei comunei, având ca obiect punerea sub interdicție.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din27 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 29 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 01.06.2007 sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și Primăria Dr. Tr. Sas olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună punerea sub interdicție a pârâtei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în urma unui accident, pârâta a suferit un șoc și nu mai are discernământ.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 142-143. fam. art. 30-34 din Decretul nr. 32/1954 și art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. g proc. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că, deși din certificatul medical rezultă că are un handicap accentuat, nu este lipsită de discernământ și că scopul demersului făcut de reclamantă este de fapt încasarea indemnizației lunare pe care o primește pârâta ca urmare a handicapului avut. A arătat că nici reclamanta, nici tatăl sau ceilalți frați ai săi nu au avut grijă de ea, că au agresat-o fizic și verbal, fapt care a determinat-o să plece de acasă, locuind în comina.
Prin nr. 4549/22.10.2008 s-a admis acțiunea și s-a dispus punerea sub interdicție a numitei și sesizarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei comunei, în vederea numirii unui tutore.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pârâta a dobândit în anul 1980 un handicap în grad accentuat, confirmat și prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 455/02. 02. 2007, necesitând protecție specială în prezent neavând discernământul faptelor și acțiunilor sale fiind diagnosticată cu retard mental ușor/mediu. S-a mai reținut,conform concluziilor expertizei medico-legale psihiatrice,că pârâta nu are discernământ, nu are aptitudinea de a-și manifesta rațional voința, de a dispune de înțelegerea semnificației actelor sale și de a se conduce în conformitate cu această înțelegere, neavând capacitate de exercițiu. Prin urmare, s-a constatat că urmare a handicapului său pârâta nu are discernământul faptelor sale și că se impune ocrotirea acesteia, în baza art.142 alin.1, fam.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel.
În motivarea apelului aceasta a arătat că există neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitiv în sensul că în considerente s-a menționat greșit numele persoanei pusă sub interdicție, iar în dispozitiv s-a greșit Autoritatea Tutelară ce urmează să fie sesizată pentru numirea tutorelui, fiind sesizată cea din cadrul Primăriei, iar nu cea din cadrul Primăriei Dr. Tr. S cum era corect.
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că instanța în mod corect a sesizat Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei deoarece ea are domiciliul în. A mai arătat că relația cu familia sa nu este bună și că nu s-ar realiza protecția sa dacă ar fi numită ca tutore sora sa.
Prin decizia nr.31 A din 9 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a motivat că nu există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței sub aspectul numelui pârâtei, care este același.
A mai reținut că în mod corect s-a dispus sesizarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Comunei pentru numirea tutorelui având în vedere că persoana pusă sub interdicție are domiciliul în comuna, aspect ce rezultă atât din declarația pârâtei, cât și din procesul verbal întocmit de organele de poliție, fapt necontestat de către reclamantă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că nu este de acord ca tutorele pârâtei să fie stabilit de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei, întrucât domiciliul pârâtei s-a stabilit pe raza comunei fără acordul reclamantei.
A criticat instanțele pentru că ar fi reținut, fără temei probator, că pârâta a fost agresată sexual de tatăl firesc și de fratele ei - care se află în Spitalul de Maximă Siguranță.
Susținând că poate oferi condiții corespunzătoare de locuit pârâtei, în imobilul proprietatea sa, recurenta a cerut modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și pe fond schimbarea sentinței, în sensul sesizării Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Mun.Dr.Tr.S, cu desemnarea tutorelui pentru pârâtă.
Prin concluziile scrise formulate și depuse, după dezbateri, recurenta a susținut că doar în fapt domiciliul pârâtei se află în comuna, pentru că în actul de identitate al pârâtei nu s-a modificat domiciliul stabilit în Dr.Tr.S,- și că trebuiau avute în vedere dispozițiile art.146 și 159 din Codul familiei.
Recursul este nefondat.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit că domiciliul pârâtei este în comuna și reclamanta, nici în fața primei instanței nici prin motivele de apel reclamanta, nu a susținut o altă stare de fapt cu privire la domiciliul persoanei pusă sub interdicție, invocând acest aspect doar prin concluziile scrise formulate după încheierea dezbaterilor.
Prin motivele de apel, reclamanta a invocat doar o pretinsă contradicție ce ar exista între considerentele și dispozitivul sentinței, aspect clarificat de către instanța de apel, ce a reținut corect că numele pârâtei din considerentele și dispozitivul sentinței este același, că atât în minuta cât și în dispozitivul sentinței apare menționată Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei, și că doar dintr-o eroare materială în considerente s-a trecut mențiunea de sesizare Autorității Tutelare a Mun.Dr.Tr.
În apel nu s-a susținut că domiciliul pârâtei nu este cel stabilit de prima instanță, astfel că nu se poate invoca direct în recurs acest aspect de netemeinicie, ce nu a făcut obiectul judecății în apel.
Pe de altă parte - potrivit art.25 din OUG nr.97/2005 - domiciliul persoanei fizice este la adresa unde își are locuința statornică iar reclamanta nu contestă faptul că pârâta locuiește în comuna ci susține că formal nu a intervenit o schimbare a domiciliului acesteia în actul de identitate.
Instanțele au aplicat corect dispozițiile art.159 litera h rap.la art.147 din Codul familiei, potrivit cărora Autoritatea tutelară competentă pentru tutela persoanei pusă sub interdicție este cea de la domiciliul acesteia.
Dispozițiile art.146 din Codul familiei indicate de recurentă în concluziile scrise se referă la curatelă și au în vedere o situație temporară când se poate institui curatela pe perioada procesului ce are ca scop punerea sub interdicție - pe când în discuție este nu instituirea curatelei (nefiind de altfel formulată o cerere în acest sens) ci instituirea tutelei, mai exact care este autoritatea tutelară competentă cu desemnarea tutorelui pentru persoana pusă sub interdicție.
Față de considerentele arătate, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei, urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 31 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4549 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimații autoritățile tutelare Primăria Dr. Tr. S și Primăria comunei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
12.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
-
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 318/2009. Curtea... | Divort. Decizia 1164/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
