Interdicție. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 738/2008-
Ședința publică din 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, -, ambii cu domiciliul în T str. - - nr. 4. 34 județul T, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B și cu intimata pârât, cu domiciliul în T- județul T și din T- județul T, împotriva deciziei civile nr. 987 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3265 din 23 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 10018/2004, având ca obiect: punere sub interdicție,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 17 aprilie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 aprilie 2008, 29 aprilie 2008 și 06 mai 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3265 din 23 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 10018/2004,a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți, care au fost obligați la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, că pârâta a fost internată la Clinica de Neurologie II T în perioada 06.11.2003 - 11.11.2003, cu diagnosticul " hemiparetic drept, lacunarism cerebral formă involutivă, fibrilație arterială cronică, c alură rapidă, esențială, cardiopatie ischemică, motiv pentru care reclamanții au susținut că în acea perioadă pârâta avea discernământul afectat și, cu toate acestea, a încheiat cu fiul lor două contracte de întreținere prin care a înstrăinat nuda proprietate a două imobile. Din raportul de expertiză întocmit de o Comisie de specialitate, s-a reținut că pârâta nu prezintă nici o boală psihică sau sindrom psihoorganic ce ar afecta semnificativ funcțiile psihice cognitive și conative, având o atenție spontană și provocată ce rămâne concentrată pe toată durata examinării, memoria de evocare și cea de fixare este normală, gândirea nu prezintă tulburări cantitative sau calitative, vorbirea este coerentă, voința este fermă, neinfluențabilă, iar personalitatea este puternică și foarte bine conservată. Instanța de fond a procedat la audierea pârâtei în conformitate cu dispozițiile articolului 33 din decretul 32/1954, aceasta răspunzând cu luciditate și coerență la toate întrebările. De asemenea, pârâta a mai fost expertizată de trei ori de către comisia de specialiști, care a ajuns la aceeași concluzie, aceea că pârâta are discernământul necesar pentru a încheia un act de dispoziție. Instanța de fond având în vedere forța probatorie a expertizei efectuată în cauză, concluziile acesteia coroborându-se cu faptul că pârâta a răspuns cu luciditate și coerență tuturor întrebărilor adresate cu ocazia audierii, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.142 din fam. și art.6 din Decretul 31/1954 pentru a dispune punerea pârâtei sub interdicție, motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, care au solicitat suplimentarea probatoriului și admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 643 din 27 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 8176/C/2005, a fost respins apelul declarat în cauză împotriva sentinței civile nr. 3265 din 23 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 10018/2004, fără cheltuieli de judecată.
Această decizie a fost atacată cu recurs de recurenții și - în dosarul 345/2006 al Curții de apel Timișoara, recurs trimis ulterior Curții de apel Oradea conform încheierii nr. 1166/18.05.2006, urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamanții recurenți de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea de apel Oradea, prin decizia civilă nr. 948/R/2006 a admis ca fondat recursul formulat de recurenții reclamanți și - și în consecință a dispus casarea deciziei civile nr. 643/27.10.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Cu ocazia rejudecării apelului, apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, respectiv schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de punere sub interdicție.
Prin decizia civilă nr.987 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză împotriva sentinței civile nr. 3265 din 23 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 10018/2004, sentință ce a fost păstrată în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Urmare a deciziei de casare pronunțată de Curtea de apel Oradea, instanța de apel s-a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de specialitate neuropsihiatrică, expertiză efectuată de experții, și G din cadrul Serviciului de Medicină Legală al județului Cu ocazia expertizării au fost avute în vedere expertizele medico legale psihiatrice anterioare nr. 1853/11.12.2003, 120/29.01.2004, 1341/13.08.2004 și 2138/29.11.2004, precum și diagnosticul ce rezultă din biletul de ieșire din Spitalul Județean nr.1 T - Secția neurologie 2. În concluziile raportului de contraexpertiză se menționează că pârâta intimată nu suferă de boală psihică, discernământul său fiind păstrat. Se mai menționează că, afecțiunile de care a suferit aceasta în anul 2003 erau specifice vârstei dar nu au fost în măsură să afecteze discernământul său în acea perioadă și că nu este motivată, din punct de vedere medical punerea sa sub interdicție. Cu ocazia examinării psihologice a pârâtei nu s-au evidențiat modificări patologice semnificative. Totodată, s-a procedat la reaudierea pârâtei intimate, în ședința publică din 25.09.2007, constatându-se că aceasta răspunde cu luciditate și coerență întrebărilor adresate, ocazie cu care aceasta a arătat că știe motivul chemării sale în judecată, menționând totodată că acest lucru se datorează faptului că a înțeles să-i transmită nepotului bunurile sale, aspect contestat de fiica sa - apelanta în prezenta cauză. De asemenea, din cuprinsul anchetei sociale efectuată la cererea apelanților, rezultă că, pârâta intimată locuiește împreună cu nepotul său - întreținătorul, desfășurându-și activitățile specifice vârstei în condiții de normalitate, între întreținător și întreținută, relațiile fiind bazate pe respect și bună înțelegere. Raportat la probele administrate în cauză din care rezultă că pîrîta nu este afectată de vreo boală psihică sau sindrom psihoorganic care să poată fi asimilat alienației sau debilității mintale și, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că aceasta este în imposibilitate de a-și îngriji interesele, instanța apreciază că în mod corect și legal s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.142 din fam. Acest text de lege, prevede punerea sub interdicție a persoanelor care nu au discernământ pentru a se îngriji de interesele lor din cauza alienației mintale sau debilității mintale, ceea ce nu este cazul în prezenta speță. Împrejurarea că, pârâta a încheiat mai multe acte de dispoziție în favoarea nepotului său, respectiv că nu înțelege să susțină procesele pornite de fiica sa - apelanta pentru recuperarea altor bunuri, nu poate duce la concluzia punerii pârâtei sub interdicție în condițiile în care nu s-a dovedit lipsa discernământului acesteia și, întrucât orice persoană capabilă poate dispune de bunurile sale astfel cum rezultă din prevederile art.480 din civil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs apelanții, -, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului.
Prin motivele de recurs s-a invocat că în apel pârâta, mai mult de un an, nu s-a prezentat în vederea întocmirii raportului de expertiză neuropsihiatrică, ci doar la 25.09.2007, când ei au solicitat încuviințarea participării din partea lor a unui medic legist, dar expertiza s-a făcut în lipsa acestuia. A fost angajat în grabă dr. în 25.09.2007, care nu a participat la evaluare ci doar a văzut în trecere că se face, fiindu-le încălcat dreptul prevăzut de articolul 201 aliniatul 5 Cod de procedură civilă.
Nu s-a ținut cont de obiectivele lor și efectuarea unei analize individuale, complexitatea cazului necesită internarea în spital, s-a făcut o expertiză fără o evaluare complexă dat fiind ineditul dezmoștenirii unei fiice în favoarea nepotului, nu s-a evaluat starea psihologică a patologiei vârstei a treia cu antecedente neurologice și psihiatrice, sindrom confuziv.
S-au încălcat dispozițiile OG nr. 1/2001, HG 774/2000, prima expertiză s-a făcut de IML T ce era superioară SML O, astfel că nu putea întocmi o nouă expertiză ce de altfel trebuia avizată de Comisia din cadrul IML T, aceasta fiind astfel nulă, instanța refuzând întocmirea de IML T, ce dacă se declara necompetent, de INML Minovici, astfel că se impune casarea în acest sens.
Pârâta refuză a face demersurile indicate de ei, a refuzat să-și desemneze un reprezentant legal, fiind periclitate valori mari datorită pasivității ei, aceasta nefiind capabilă să-și apere interesele.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 304 punctul 9, 312 aliniatul 3, 202 și următoarele Cod de procedură civilă, OG 1/2000. HG 774/2000.
Intimata pârât, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimata s-a născut la data de 26.08.1921 în localitatea județul T, la data de 16.12.2003 a încheiat împreună cu soțul - contractul de întreținere cu drept de uzufruct viager și interdicție de înstrăinare și grevare, autentificat cu nr. 4227 de Biroul Notarului Public Românu - filele 8-11 dosar fond, prin care a transmis nuda proprietate a imobilului casă și teren situat în T-, către nepotul (fiul reclamanților) cu titlu de întreținere, păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
S-a menționat în cuprinsul acestuia că au fost îndeplinite dispozițiile Legii nr. 17/2000, încheierea actului fiind încuviințată de Primăria mun. T prin reprezentantul, de altfel, acesta figurează ca parte în contract, semnând în calitate de reprezentant al primăriei, drepturile convenite fiind întabulate în CF nr. 545-T - fila 16 dosar fond.
Din copiile actelor de stare civilă anexate în dosarul de fond - filele 17-18, se reține faptul că intimata este mama recurentei. Potrivit concluziilor raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 120/29.01.2004 al IML T - fila 19 dosar fond, intimata avea la data evaluării discernământul necesar pentru a încheia orice acte de dispoziție, aspect ce reiese și din raportul nr. 1853/11.12.2003 - fila 27, acesta fiind întocmit anterior contractului susmenționat. De altfel, concluziile expuse se deduc și din raportul nr. 2138/29.11.2004-13.12.2004 - fila 28 dosar.
Cauza s-a aflat pe rolul instanțelor din T, respectiv soluționată în fond de Judecătoria Timișoara, în apel d e Tribunalul Timiș, iar în recurs prin încheierea nr. 4292/02.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Oradea spre competentă soluționare, instanță ce prin decizia civilă nr. 948/2008-R din 05.09.2006 a casat decizia pronunțată în apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui raport de contraexpertiză medico-legală.
La data de 06.02.2007, Tribunalul Bihora încuviințat efectuarea unui nou raport de contraexpertiză psihiatrică de SML B și a unei anchete sociale cu specific psihiatric, iar conform raportului de expertiză nr. 821/IV/76 din 15.10.2007 - filele 35-37, intimata nu suferă de o boală psihică, are discernământ păstrat, nu se motivează punerea sub interdicție. Concluziile anchetei sociale întocmită de Primăria T - filele 8-9 dosar apel, au fost în sensul că intimata este întreținută de cel în favoarea căruia s-a transmis nuda proprietate a imobilului proprietatea acesteia și a soțului (decedat la 24.03.2006), în prezent suferind de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, insuficiență circulatorie periferică, nefiind în evidență însă cu boli psihice.
Cererea prin care recurenții au solicitat participarea unui medic din partea lor la efectuarea expertizei s-a formulat doar la 25.09.2007, deși proba s-a încuviințat la 06.02.2007, fiind totuși încuviințată participarea dr., apoi, la 26.09.2007 s-a cerut înlocuirea, întrucât nu mai era medic legist, cu.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de SML B, nr. 821/IV/76 din 15.10.2007, filele 35-37 dosar apel, reiese faptul că intimata nu suferă de o boală psihică, afecțiunile de care a suferit în 2003 erau specifice vârstei, fără a-i afecta discernământul, nefiind motivată cererea de punere sub interdicție.
Recurenții nu au solicitat o contraexpertiză medico psihiatrică la INML Minovici, ci o completare a raportului susmenționat, invocând că acesta nu poate fi efectuat de un laborator inferior celui de la T, ori, asemenea excepție se impunea a fi ridicată când s-a încuviințat, în măsura în care ar fi existat o asemenea prevedere legală de ierarhizare a efectuării expertizelor. Față de această situație, nulitatea invocată este inoperantă.
Pe de altă parte, toate probele administrate, inclusiv interogatoriul intimatei, ancheta socială, au relevat aceeași concluzie, că nu se impune admiterea cererii de punere sub interdicție, nefiind dubii ce să necesite efectuarea unor probe noi, nefiind încălcate dispozițiile articolului 212 Cod de procedură civilă, instanța fiind lămurită prin expertizele efectuate, nefiind obligată de-a admite noi cereri în acest sens.
Cât privește efectuarea raportului în lipsa medicului desemnat de recurenți, aceștia inițial au indicat un anume medic, apoi altul, instanța admițând cererea de participare a dr. în ședința publică din 25.09.2007, la doar o zi după această dispoziție au cerut înlocuirea, iar până la următorul termen de judecată, când li s-a dat posibilitatea să se pronunțe asupra raportului de contraexpertiză, consultând în acest scop părerile unui specialist, nu au fost în măsură să aducă critici concluziilor și conținutului acestuia, motiv pentru care au cerut doar completarea lui invocând aspecte care fie au fost avute în vedere cu ocazia expertizelor efectuate, fie sunt irelevante. Ca urmare, nu s-a solicitat refacerea raportului de contraexpertiză întrucât nu ar fi participat medicul desemnat și, oricum, participarea sau neparticiparea acestuia nu atrage sancțiunea nulității raportului de expertiză întocmit.
În concluzie, toate probele administrate formează convingerea instanțelor că nu se impune punerea sub interdicție a intimatei, aceasta având discernământul păstrat până la această dată, în ciuda bolilor de natură fizică de care a suferit sau suferă, astfel că, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța îi va obliga să-i plătească intimatei 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursuldeclarat derecurenții reclamanți, -, ambii cu domiciliul în T str. - - nr. 4. 34 județul T, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B și cu intimata pârât, cu domiciliul în T- județul T și din T- județul T, împotriva deciziei civile nr. 987 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente, -să plătească părții intimate suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 06 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /21.05.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /08.07.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
| ← Plasament. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
