Plasament. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.430/
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, cu sediul în G- B, împotriva sentinței civile nr.1117 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata -, lipsă fiind intimații G și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că adresa corectă a intimatei, este bloc 12 și nu I 2, cum a fost trecut în citativ, cât și faptul că adresa acesteia din G- -.2.37, este reședința indicată.
Consilier juridic pentru recurentă, solicită admiterea recursului formulat pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs.
Intimata -, precizează că minorii se află în îngrijirea sa și este ajutată financiar de sora sa care domiciliază în. La acest moment este pensionată pe caz de boală, și primește pensie, menționând că nu a mai fost internată în spital din anul 2005. Solicită respingerea recursului formulat, întrucât este în stare să-și crească copii, aceștia se simt bine împreună.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea recursului formulat, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, iar minorii ar suferi dacă ar fi luați din mediul în care au crescut. Precizează că mama minorilor nu a mai fost internată în spital din anul 2005, dând dovezi de ameliorare a bolii, și de asemenea se reține că aceasta se ocupă de minori fiind ajutată de sora sa financiar. Consideră că nu se impune a se lua măsura ca minorii să fie luați de lângă mama lor, aceștia având un climat unde se dezvoltă în condiții normale.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați - Secția Civilă, astfel cum a fost precizată la data de 02.06.2008, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâții G și -, să se dispună modificarea măsurii plasamentului familial pentru minorii -, născut la data de 26.04.1993, născută la data de 15.05.1994 și, născută la data de 10.01.1996, în sensul stabilirii plasamentului în Centrul de plasament nr.3 G pentru minorul - și stabilirii măsurii plasamentului familial la maternă, pentru minorele și.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat următoarele:
Minorii privind din relația extraconjugală a pârâtului G cu pârâta -, iar după nașterea celui de-al treilea copil părinții minorilor s-au despărțit, nu se cunosc date despre domiciliul actual al pârâtului, însă acesta a pierdut cetățenia română în anul 2003.
De la momentul despărțirii tatăl nu și-a vizitat niciodată copiii și nu a contribuit la creșterea și educarea lor.
În perioada când s-a născut cel de-al treilea copil pârâta a fost diagnosticată la Clinica -, cu psihoză paranoică împreună cu episoade depresive, iar după întoarcerea în țară pârâta a fost pensionată pe caz de boală, reținându-se diagnosticul schizofrenie paranoidă.
Având în vedere problemele medicale ale mamei, care o puneau în imposibilitate de a se ocupa de creșterea și educarea copiilor, prin Hotărârile nr. 864, 865 și 866 din 22.12.1998 Comisia pentru protecția Copilului Gai nstituit măsura plasamentului minorilor la bunica maternă.
La data de 25.03.2008 bunica minorilor a decedat, astfel că măsura plasamentului la aceasta a încetat, iar starea de sănătate a mamei nu s-a ameliorat, astfel încât instituirea unei măsuri de protecție pentru cei trei minori este imperios necesară.
Gaa nalizat toate posibilitățile de instituire a unei măsuri de protecție pentru minori, dar unica măsură care servește interesului superior al copiilor este cea propusă prin cererea de față, motivat de faptul că mama minorilor este în imposibilitate obiectivă de a crește și educa minorii, este o persoană cu manifestări violente față de mama sa, copii și vecini; deși are la dispoziție un apartament cu două camere, locuiește împreună cu cei trei minori într-o cameră cu două paturi, nesocotind faptul că minorele au nevoie de intimitate și aceasta poate fi asigurată prin folosirea celei de-a doua camere; situația este cu atât mai gravă cu cât minorului i s-a stabilit gradul de handicap grav cu elemente autiste, capacitățile sale comprehensive fiind afectate și neoferindu-i posibilitatea de a lua o decizie în cunoștință de cauză; maternă prezintă garanții pentru a se ocupa de creșterea și educarea minorelor, are resurse materiale și morale, iar între acestea s-a stabilit o legătură strânsă de afectivitate; maternă a declarat că nu se poate ocupa de minorul, întrucât acesta are nevoie de supraveghere specializată, iar întreținerea acestuia într-o instituție specializată din SUA depășește posibilitățile financiare ale familiei sale.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art.58 și următoarele din Legea nr. 272/2004.
Pârâta - s-a prezentat în instanță și a arătat că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă și că dorește să aibă toți copiii alături de ea, aceștia fiind împreună de când i-a născut.
Legal citat, prin publicitate lărgită, pârâtul G nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe.
În ședința publică din data de 19.05.2008 a fost prezentă în instanță maternă, aceasta arătând că dorește să ia în plasament pe cele două minore la domiciliul său din Statele Unite ale Americii, unde minorele vor avea condiții de creștere și educare foarte bune și o va susține financiar și pe sora sa și pe nepotul, menționând că și soțul său este de acord cu acestea.
Prin încheierea pronunțată la data de 09.09.2008 s-a dispus suspendarea judecării cauzei la cererea părților.
La data de 07.05.2009, la solicitarea reclamantei, cauza a fost repusă pe rol.
După repunerea pe rol reclamanta a mai depus la dosar înscrisuri și au fost audiate din nou în instanță minorele și.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.1107/2009 a respins ca nefondată cererea formulată în baza Legii nr.272/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr.272/2004 protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Instanța în virtutea obligațiilor pozitive pe care le are este obligată să dea eficiență intereselor copilului. Față de probele administrate în cauză instanța apreciază că cei trei minori au nevoie de luarea unor măsuri de protecție specială, dat fiind faptul că mama acestora nu se poate ocupa singură de toate problemele pe care implică creșterea și educarea a trei copii minori, dintre care unul cu nevoi speciale datorită problemelor de sănătate pe care le are.
Potrivit planului individualizat de protecție pentru fiecare dintre cei trei minori se urmărește asigurarea unui mediu optim creșterii și educării corespunzătoare a acestora.
Tribunalul apreciază însă că măsurile propuse de reclamantă nu sunt cele mai indicate pentru a îndeplini acest obiectiv și nu răspund intereselor minorilor având în vedere următoarele aspecte:
Minorul a fost crescut și îngrijit de la naștere de mama lui, aceasta a fost o prezență permanentă în viața copilului, iar din probele dosarului rezultă că pârâta manifestă o preocupare deosebită față de nevoile minorului; din ancheta socială din luna august 2008 rezultă că minorul a încheiat clasa a VIII a la Școala Specială nr.1 G, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar avea un comportament inadecvat față de acest copil sau că prin acțiunile sale ar fi pus vreodată în pericol creșterea și dezvoltarea minorului în raport cu afecțiunile de care acesta suferă.
Solicitarea reclamantei de a lua acest copil (în vârstă de 16 ani) din mediul familial în care a fost crescut până în prezent și a fi plasat într-un centru de plasament considerăm că ar avea un impact negativ asupra comportamentului copilului și nu ar răspunde nevoilor sale de îngrijire și supraveghere.
Referitor la minorele și instanța consideră de asemenea că nu este în interesul acestora de a se institui măsura plasamentului la maternă, având în vedere că aceasta locuiește în SUA, iar instituirea acestei măsuri de protecție specială ar impune ca minorele să locuiască cu lor în Statele Unite ale Americii.
Din actele întocmite de autoritățile din, rezultă că familia și îndeplinesc condițiile pentru a primi în plasament doi copii cu vârste 10 -18 ani.
Față de probele administrate instanța nu pune în nici un fel la îndoială preocuparea sinceră a mătușii materne față de situația nepoților săi și chiar și a surorii sale și nici faptul că aceasta ar fi în măsură să asigure o bună creștere și educare celor două minore; doar faptul că maternă s-a stabilit în Statele Unite ale Americii impune rezerve instanței în instituirea măsurii plasamentului la aceasta pentru minore, pentru considerentele ce se vor expune mai jos.
Instanța reține în primul rând faptul că minora nu a manifestat o dorință clară de a pleca de lângă mama sa, considerând că în situația în care mama sa ar rămâne doar cu minorul ar suferi mai mult.
Minora și-a exprimat acordul de a merge cu sa în, apreciind că de acolo o va putea ajuta mai mult, mama sa va avea cheltuieli mai puține și mai mult timp pentru a se ocupa de fratele lor.
Art.39 din Legea nr.272/2004 prevede că "Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție alternativă. Protecția prevăzută la alin. 1 include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre aceste soluții autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică."
În același timp art.60 din Legea nr.272/2004 prevede că la stabilirea măsurii de plasament se va urmări plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă, menținerea fraților împreună și facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta.
De asemenea, este de menționat că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat întotdeauna - atunci când a constatat existența relațiilor de familie întemeiate pe filiația naturală sau pe legături afective deja existente - că articolul 8 din Convenție implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri.
Obligația autorităților naționale de a lua măsuri în acest scop nu este absolută, natura și întinderea acestora depind de circumstanțele fiecărei cauze, trebuie să țină seama de interesele și de drepturile și libertățile acestor persoane și în special de interesele superioare ale copilului și de drepturile sale, stipulate în art. 8 din Convenție. În ipoteza în care contactele cu părinții riscă să amenințe aceste interese sau să încalce aceste drepturi, autoritățile naționale trebuie să vegheze la respectarea unui raport de proporționalitate între ele.
Prin instituirea măsurii plasamentului minorelor la maternă s-a ajunge la situația ca minorele să fie luate din mediul în care au fost crescute și educate, iar instanța consideră că prin aceasta s-ar încălca principiile enunțate mai sus privind asigurarea unei continuități în educarea minorelor și asigurarea dreptului acestora de a menține legătura cu mama și fratele lor și implicit al acestora din urmă de a ține legătura cu fiicele și, respectiv, sora lor.
Evident că distanța mare la care ar locui minorele ar împiedica menținerea unor relații normale dintre acestea și mama și fratele lor, iar îndepărtarea bruscă a fetelor de mediul actual ar putea avea consecințe negative asupra minorelor, în condițiile în care acestea nu cunosc deloc mediul în care vor trebui să locuiască și să învețe.
Din actele dosarului instanța reține că minorele și sunt eleve la Școala nr.9 G, sunt eleve silitoare, au rezultate școlare bune, iar situația școlară a acestora nu a fost afectată de decesul bunicii lor.
De asemenea instanța reține că minorele sunt înscrise la Liceul cu program Sportiv și au fost selecționate în echipa de baschet fete, sunt muncitoare la antrenament, minora devenind jucătoare de bază în echipa școlii.
Din declarația profesorului antrenor al minorelor, din data de 16.02.2009 rezultă că minorelor le-a fost asigurată masa de prânz la cantina liceului, iar mama lor se duce uneori la antrenamente și este nelipsită la meciuri, împreună cu fratele fetelor și se bucură atunci când antrenorul are cuvinte de apreciere despre cele două fiice ale sale.
De asemenea, din adresa nr.700/08.03.2009 emisă de Fundația Familia G instanța reține că familia este sprijinită de această Fundație din data de 02.06.2008, beneficiind de servicii specializate și sprijin material constând în alimente de bază, materiale de curățenie și rechizite școlare pentru copii, iar din luna ianuarie beneficiază de sprijin material în cadrul proiectului "Nu există sănătate fără sănătate mintală" finanțat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE.
Față de toate aceste aspecte instanța apreciază că situația concretă a celor două minore nu impune a se institui cu privire la acestea o măsură de protecție specială care să presupună îndepărtarea lor de mediul familial și social actual, revenind reclamantei obligația identificării unor măsuri de protecție care să corespundă nevoilor reale ale celor trei minori.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive;
Instanța de fond a apreciat în mod eronat situația de fapt dedusă judecății și probele administrate în cauză.
In prezentarea situației de fapt au arătat faptul că, în considerarea problemelor medicale ale mamei, Comisia pentru Protecția Copilului G, a instituit măsura plasamentului familial pentru cei trei copii minori la bunica maternă.
Deci, situația minorilor a fost indisolubil legată pe toată perioada măsurii de plasament la bunică ( 22.12.1998 - 25.03.2008) de existența bolii de care suferă mama minorilor.
Că în această perioadă, mama minorilor nu a putut dovedi vindecarea sau o ameliorare a bolii, motiv pentru care măsura plasamentului a existat până la data decesului bunicii materne.
Din actele depuse la instanța de fond, a făcut dovada că pârâta, diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, reprezintă o continuă stare de pericol generată de boală și manifestările violente ale acesteia.
Instanța de fond nu a luat în considerație concluziile rezultate din actele medicale, acte emise de specialiști, în schimb a dat valoare afirmației sorei pârâtei -, care a arătat că mama minorilor nu a mai avut o criză în ultimii 3 - 4 ani.
In ceea ce privește recomandările instanței de fond de a identifica o altă măsură de protecție pentru minori pentru a menține legătura dintre minore și mama acestora le consideră lipsite de viabilitate.
Mai arată că înainte de a introduce cererea s-a încercat identificarea unor persoane din cadrul familiei lărgite care să-și asume responsabilitatea creșterii și educării minorelor dar fără nici un rezultat.
Astfel, apreciază că măsura plasamentului celor două minore la maternă stabilită în A și internarea minorului -, într-un centru specializat ar elimina potențialul pericol întreținut de boala psihică a mamei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Conform art.9 din Convenția, cu privire la drepturile copilului, una din situațiile particulare în care s-ar putea hotărî că este în interesul superior al copilului să fie separat de părinții săi, este aceea a copilului maltratat sau neglijat de părinți.
Ca și art.9 din Convenția cu privire la drepturile copilului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, consideră că separarea de părinți și întreruperea contactului cu un părinte pot fi justificate numai dacă sunt necesare și în interesul superior.
Separarea poate fi considerată necesară și în interesul copilului, dacă nu există altă măsură disponibilă pentru copil, Curtea Europeană a statuat că autoritățile trebuie să acționeze atunci când abuzul, starea de pericol au fost clar stabilite.
Având în vedere efectele negative ale separării copilului de părinte, această măsură, potrivit Legii nr.272/2004 are un caracter excepțional, poate fi luată numai în ultimă instanță și când interesul copilului o cere.
In speța de față; minorul - (16 ani) și cele două surori ale sale, (15 ani) și (13 ani) au trăit de la naștere alături de mama lor -.
Datorită stării de sănătate a mamei, în anul 1998 se instituie pentru cei trei copii măsura plasamentului la bunica maternă, măsură ce a durat până la decesul bunicii, în luna martie 2008.
In toată această perioadă și după decesul bunicii, copii au locuit cu mama, care s-a implicat în creșterea copiilor și nu a rezultat că aceasta i-ar fi maltratat sau abuzat.
Minorele și, au urmat cursurile școlii gimnaziale nr.9, s-au înscris la echipa de baschet, minora devenind jucătoare de bază în echipa școlii.
Familia, este sprijinită de Fundația Familia G, beneficiind de sprijin material și de specialitate în cadrul proiectului " Nu există sănătate fără sănătate mintală".
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că cei trei copii împreună cu mama lor și-au creat un climat în care să se dezvolte, iar despărțirea lor și schimbarea totală a mediului în care au trăit de la naștere, ar putea avea consecințe negative.
Astfel, constată că instanța de fond în mod corect a reținut că prin plecarea într-un mediu necunoscut a celor două minore le-ar încălca dreptul acestora de a menține legătura cu mama și fratele lor și nu s-ar mai putea asigura continuitatea în educarea lor.
Cum nu s-a dovedit pericolul iminent la care ar fi expuși cei trei minori, reclamantei îi revine obligația să identifice măsurile de protecție care să nu implice îndepărtarea lor de mediu familial și social actual.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului G, cu sediul în G- B, împotriva sentinței civile nr.1117 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /9.10.2009
Tehn.
6 ex./13.10.2009
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Valentina Gabriela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 424/2009. Curtea de... | Interdicție. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
